CRĂCIUN DUPĂ APOCALIPSĂ
A mai trecut o apocalipsă anunţată, indiscretă. Acum oamenii au făcut aceleaşi pregătiri de Crăciun, cu tot mai puţină sacralitate. Aşa simt eu în seara asta. Alte urări…prin mesaje şi mail. Ne îndepărtăm, trăim în invizibile cutii închise. Recitesc DERVIŞUL ŞI MOARTEA, cartea mea de căpătâi. Revăd secvenţe din filmul lui Bergman FANNY ŞI ALEXANDER, pentru acel etern Crăciun din saloanele labirintice. Copilăria îmi trimite mesaje, din care eu elimin orice patetism. Câţiva copii ucid un câine cu petarde. Cobor şi caut câinele negru flămând. Îi dau o pâine de sufletul părinţilor, să ştie şi el că e o seară sfântă. Sper că ştii că fericirea e, de fapt, curgerea calmă, fără evenimente negative. Adică normalul pe care adesea îl acuzăm de monotonie. Îţi doresc sănătate şi acceptare de sine. Echilibru interior. Aprind o lumânare parfumată de sărbători şi te rog să intri o clipă în altarul prieteniei mele.
Gogea's Blog 
vasilegogea
decembrie 25, 2012
…ceea ce am şi făcut, dragă Alexandru, cu bucurie şi lăsînd „uşa” deschisă…
Don Luchino Pizzutti da Focsangeli
decembrie 25, 2012
@Alexandru Jurcan + Vasile Gogea
Foarte frumoasa misiva, oleaca melancolica, oleaca dezabuzata, insa pe care desvrajirea weberiana a lumii nu-si pune definitiva pecete, lasind, ea, poarta resacralizarii redeschisa – pentru orice eventualitate, caci jocul lumii trebuie sa continue
[„Dumnezeu sa va sporeasca jocul!” le spunea, in dreptul Fantanii lui Ilie, bunicul meu matern Haralambie, DANIM-DAVNO, unor strige, also known as FEUX FOLLETS, ce se zbenguiau in coamele cailor pe cind se intorcea, SUB NOCTE SOLA, de la moara din Arburea Pircalabului cu acelasi nume.
”Si matale tabaltocul!” ii raspundeau ele, ielele, ambiguele, carora le facuse pe voie, nealungindu-le, neblestemindu-le, mai degraba statutul lor aparte, cum cereau datinile, respectindu-l.
”Drept iaste ca – adauga instanta mea mameasca narativizand intimplarea, – , drept iaste ca din tabaltocul respectiv, din sacul acela, ne-a ajuns faina de implementat mamaligi pina, tarziu, spre Pasti.”]
vasilegogea
decembrie 25, 2012
@Don Luchino Pizzutti da Focsangeli
Mile grazie, Don Luchino! Dumnezeu să-ţi sporească şi matale harul şi bucuria pe care ne-o dăruieşti cu jocurile de cuvinte bine umplute cu miez din multe lingue distilat! Pace şi inspiraţiune în tăt ceasul, anul şi veacul!
Doru
decembrie 25, 2012
Cum, necum, (și) Crăciunul ne este subiacent copilăriei!
Respectul meu, domnule Vasile și sărbători în liniște!
vasilegogea
decembrie 25, 2012
@Doru
Multumesc asemenea, chiar indesat!
tirguketrii
decembrie 25, 2012
Mulţumim pentru grăirea calmă, trist-resemnată!
Într-adevăr, nu peste tot şi mai ales nu la toţi Crăciunul armonizează cu sacralitatea. Şi, de vină, nu-i doar consumismul… Am impresia (senzaţie personală?) că Prezentul nu ne (mai) vrea aşa cum am năzuit şi doar parţial – unii – ne-am împlinit. Suntem obligaţi să trăim la alte cote, cu alte viteze, mereu imitînd ceva ce nu ni se potriveşte.
Pînă şi discursul/predica Preafericitului Patriarh din Prima zi de Crăciun e resemnat, prevestitor de nebine. Ca să nu mai spun că slujba de la Vatican nu mai păstră nimic din dăruirea celuilalt Papă.
Şi, încă marcaţi de o răbdare fără limite, ne rugăm şi sperăm încă: Fereşte-ne, Doamne, de mai rău.
La noi, datorită Ninei, care ştie să se înconjoare şi să cultive stoluri de prieteni, nu putem să ne plîngem că n-am avut oaspeţi la masă, ori colindători în prag. Toţi, de la buni, la sublimi; fiindcă pe ceilalţi am avut prudenţa să nu-i încurajăm. Măcar de-am fi putut la fel proceda cu-aceiaşi, care ne colindă politiceşte către neunde…
Frumos a fost cînd un buchet de vreo 10-12 colindători (studenţi în ţară, dar şi multe străinătăţi) a primit blagoslovirea Crăciunului la noi în casă. Ori încă eleve-colindătoare au interpretat Crăciunul, neostentativ, în mai multe limbi (după moda actuală). Ori cînd palierul şi scările dinspre etaje s-au umplut de vreo 30 de corişti şi instrumentişti, care de vreo 5-6 ani nu ne ocolesc. Ori o fată „pe vechi” care a cîntat cu ardoare de heruvim ceea ce a învăţat în corul bisericii din parohia sa…
A meritat osteneala noastră pentru Ajun: a Ninei cu bucatele; a mea, cu luminile… Fiecare, cu ce ştie mai bine.
La Mulţi şi cu mult mai buni Ani, Oameni buni!
vasilegogea
decembrie 25, 2012
@tirguketrii
„Fereşte-ne, Doamne, de mai rău.”
De acord: fie ca anul care s-a scurs sa nu se dovedeasca mai bun ca cel ce vine!
Iancu Motu
decembrie 25, 2012
Cand Ion Muresan ne scria despre colindatori si Colind poate ca am gresit crezand ca nu se poate repeta minunea din fiecare an. Scriu asta dupa o Magica noapte, plina de colinduri in casa mea si a unor prieteni. Mai plina de colinduri decat in alti ani. Mai putina horinca si mai multa bucurie a cantului asezat, adanc si bine spus. Va doresc tuturor seri si zile frumoase, bogate in prieteni si in ceea ce mai da Domnul. Sarbatori linistite si cu multa tihna.
vasilegogea
decembrie 25, 2012
@Iancu Motu
Bucuria ta e si a noastra, frate Iancu!
Savescu Maria
decembrie 25, 2012
Craciun luminat !
http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/colinde-corul-institutului-teologic-cluj-napoca/o-veste-minunata-colinde-nasterea-domnului-138656.h
vasilegogea
decembrie 26, 2012
@Savescu Maria
Multumim pentru colinde. Pace si bucurie!