În anul 2013 Şcoala “Ioan Bob” împlineşte 160 de ani de funcţionare ca instituţie de învăţământ în oraşul Cluj. Sunt puţine instituţiile şcolare care se pot mândri cu o astfel de longevitate. Momentul trebuie marcat, credem, aşa cum se cuvine. Dat fiind faptul că Episcopul Ioan Bob este patronul nostru spiritual se cuvine să-i evocăm în câteva rânduri personalitatea.
Episcopul Ioan Bob
S-a născut în anul 1739 în satul Orman, comitatul Solnocul Interior, azi satul făcând parte din comuna Iclod, judeţul Cluj. Tatăl său, Andrei Bob, a fost nobil din Copalnic Mănăştur, iar mama era fiica vicarului episcopesc Ştefan Timandi din Juc. Studiile elementare le-a urmat la şcolile din Orman, Ocna Dejului şi Ciumăfaia (azi sat în comuna Borşa, judeţul Cluj), la reformaţi. A trecut apoi în clasele gimnaziale la iezuiţii din Cluj, fiind primit bursier la seminarul „Sf. Iosif”. Îmbolnăvindu-se după ce a absolvit cursul de retorică, a întrerupt un an. Reîntors la Cluj n-a mai fost primit în seminar. Continuând cu greu şcoala, după ce a absolvit „fizica” a plecat la Blaj în 1764 ca novice la baziliani. În anul 1765 a predat câteva luni sintaxa la Gimnaziul blăjan, în locul lui Grigore Maior trimis la Muncaci. Părându-i-se prea grea viaţa călugărească, în condiţiile impuse de episcopul Rednic, se retrase şi plecă la Odorhei ca econom la iezuiţi. Murindu-i protectorul, iezuitul Sárosi care-i promisese că-l va trimite în Ungaria să studieze dreptul, în 1769 s-a reîntors la Blaj şi a mai petrecut în mănăstire la baziliani în diferite slujbe până în anul 1773 când, fără a se călugări, a fost trimis de episcopul Grigore Maior la Tirnavia pentru a studia teologia.
Revenit de la studii şi încercându-l iarăşi boala, mai petrecu puţin timp pe acasă, apoi reveni la Blaj unde, la 25 decembrie 1777, a fost hirotonit diacon, iar la sărbătoarea Sfintelor Paşti din anul 1778 a fost hirotonit preot la vârsta de 39 de ani. După ce a fost ţinut câteva luni în cancelaria episcopească, a fost numit protopop la Daia, de unde, abia după un an, în martie 1779, a fost transferat ca paroh şi protopop la Târgu Mureş. Acolo a funcţionat până în iulie 1782. La data de 21 august, acelaşi an, clerul l-a candidat la scaunul episcopal rămas vacant prin demisia lui Grigore Maior şi a obţinut 37 de voturi cu care a ocupat locul al III-lea. La 21 octombrie 1782, împăratul Iosif al II-lea l-a numit episcop, iar la 15 decembrie 1783 i se dădu şi confirmarea papală. A fost hirotonit episcop la 6 iunie 1784 de către antecesorul demisionat, episcopul Grigore Maior, iar la 2 iulie acelaşi an a fost instalat cu o deosebită solemnitate.
Perioada pastoraţiei episcopului Ioan Bob a fost una dintre cele mai înfloritoare. Pe timpul lui mănăstirea „Sf. Treime” din Blaj a ajuns la culmea înfloririi sale, găzduind în sânul ei pe corifeii Şcolii Ardelene, Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior cu care, din păcate, episcopul nu a fost întotdeauna de acord. Diferendele dintre ei au fost mai puţin de natură personală şi mai mult de principii. Ioan Bob a fost primul episcop unit care n-a fost călugăr. În locul consistoriului format din călugări, vicari şi asesori, în 1807 a introdus capitulul catedral, format după modelul latin, din 7 canonici. Cel care-l atacă în mod deosebit pe episcop este Petru Maior în Istoria Besearicii Românilor, în care deplânge dispariţia practicii păstrate de episcopii anteriori ai Bisericii Române Unite până la Grigore Maior, considerându-l pe Bob un inovator care a introdus în Biserica Unită un model prea autoritar de conducere. Nu numai călugărilor ci şi protopopilor le-a răpit din drepturile de care s-au bucurat după rânduiala Bisericii Răsăritului „cu care cale protopopii cei uniţi din Ardeal din protopopi de lege grecească ar rămâne arhidiaconi popistăşeşti”. P. Maior mai deplânge şi cere „reactivarea conducerii sinodale a episcopiei prin Săborul Mare”. Săborul Mare era format din episcop cu toţi protopopii şi delegaţii clerului din fiecare district, spre deosebire de Săborul Mic, format din episcop şi 12 protopopi, cum a fost cel din februarie 1697, ţinut sub Episcopul Teofil în legătură cu unirea.
În calitatea sa de luptător pentru drepturile românilor din Transilvania, episcopul Ioan Bob a înaintat Curţii Imperiale mai multe memorii, între care cel mai important este Supplex Libellus Valachorum din 1791, semnat şi de episcopul ortodox Gherasim Adamovici. „Aceluiaşi obiectiv îi este subordonată şi activitatea sa de „luminare a neamului” prin slova cărţii, sprijinirea învăţământului şi întemeierea de manuale în limba română. Este autorul primei ample lucrări lexicografice româneşti tipărite, Dicţionarul românesc, latinesc şi unguresc (Cluj, 1822-1823). Cele aproximativ 11 mii de cuvinte româneşti înregistrate – pentru care se indică echivalentul latin şi maghiar – sunt grupate, fapt ce atestă viziunea puristă a autorului, în două secţiuni, cea mai mare cuprinde cuvintele de origine latină sau romanică, a doua reprezentând un glosar dat la sfârşitul volumului II, reuneşte cuvintele de alte origini”. A mai scris Teologia dogmatică după Tournely, Cartea de învăţături creştineşti despre deşertăciunea lumii, Cuvânt păstoresc etc.
Episcopul Ioan Bob s-a stins din viaţă la 2 octombrie 1830, în vârstă de 91 de ani, încărcat de merite atât pentru Biserica unită, cât şi pentru Neam.
Dorinţa noastră de a marca evenimentul, fie cadre didactice, elevi, părinţi şi autorităţi defineşte respectul pe care oricine trebuie să-l manifeste în faţa ideii că şcoala, ca instituţie, a avut, are şi va avea, întotdeauna, o contribuţie esenţială în devenirea unor generaţii. Este vorba despre solicitudinea pe care trebuie să o arătăm faţă de cei care timp de 160 de ani s-au străduit să transmită valori, să modeleze caractere şi personalităţi, să creeze modele. Pentru că şcoala, ca instituţie, nu-şi are rostul şi sensul dacă nu încearcă măcar să atingă unele dintre aceste obiective. Desigur, nu putem vorbi de Şcoala “Ioan Bob”, ca de altfel de nici o instituţie, ca despre ceva venit direct şi neatins de timpul în care nu a încetat să funcţioneze. Ca atare este mai mult decât de înţeles că şcoala de astăzi nu are prea multe în comun cu cea iniţială. Şi nici nu credem că ar trebui să aibă. Ceea ce rămâne însă neschimbat, şi credem că aşa şi trebuie să rămână, este ideea fundamentală care ghidează o instituţie de învăţământ: ridicarea culturală şi îmbogăţirea umană a tuturor celor care îi trec pragul. Din acest punct de vedere suntem siguri că între momentul începutului şi momentul festiv de astăzi nu a existat nici un hiatus. În rest, tot ceea ce s-a petrecut în cei 160 de ani de funcţionare este, de fapt, istorie. Este istoria locului şi a perioadelor pe care le-au traversat antecesorii noştri, este istoria noastră, a celor de astăzi.
Ideea unei monografii care să cuprindă totalitatea celor 160 de ani de funcţionare a Şcolii ni s-a părut, nouă celor de astăzi, un punct extrem de important. Din nefericire refacerea întregului traseu de existenţă a instituţiei a fost aproape imposibilă. Încercările de a găsi în arhive, fie cele de care dispune şcoala de astăzi, fie în Arhivele Statului, documente care să marcheze timpul parcurs s-au dovedit aproape o iluzie. Dintr-o notiţă găsită în arhiva de care dispune şcoala am aflat că cea mai mare parte a documentelor pe care am fi vrut să le vedem au fost distruse în timpul celui de-al doilea război mondial. Poate că este mai bine aşa. Poate că atunci când este vorba despre o şcoală este mai bine să ne gândim ca la un loc de suflet şi mai puţin ca la o instituţie. Poate că este mai bine să nu insistăm în a observa cum, de-a lungul timpului, ea, Şcoala, şi-a pierdut amprenta originară, că a suferit transformări nu întotdeauna foarte reuşite sau că a fost supusă capriciilor politicului. Acestora li se mai poate da de urmă prin arhivele de care dispunem. Pentru oricine ar avea curiozitatea să le vadă, să le cerceteze, după momentele de încântare ale unui prim contact cu documente vechi, unele chiar de pe la 1850, entuziasmul ar scădea relativ repede. Aceasta deoarece dispunem doar de matricole şi registre, materiale documentare care taie entuziasmul oricărui cercetător, fie el şi amator. De fapt aceste registre şi matricole ascund între copertele lor cartonate însăşi substanţa a ceea ce înseamnă o şcoală: numele şi rezultatele şcolare a mai bine de şase generaţii de copii şi tineri care i-au trecut pragul şi s-au străduit să absolve în mod mai mult decât onorabil. Unii, cei mai mulţi, au reuşit. Alţii au avut succese mai mici.
Dacă a întocmi o monografie a Şcolii “Ioan Bob” ar însemna să publicăm listele tuturor foştilor elevi, atunci nu ne-am îndeplinit, nici o secundă, scopul propus. Dar noi nu ne-am propus o asemenea viziune. Am dorit, mai degrabă, să facem o prezentare a ceea ce a însemnat, în timp, devenirea Şcolii pe care cu respect o numim, astăzi, „Ioan Bob”, după numele înaltului prelat greco-catolic de personalitatea căruia se leagă prima şcoală românească din oraşul Cluj. Vagi informaţii despre o primă şcoală românească în interiorul zidurilor cetăţii provin din cartea lui Elie Dăianu, Biserica lui Bob, fost paroh al Bisericii Bob:
Românii au pătruns cu greu în incinta oraşului Cluj şi au întâmpinat multe greutăţi. Urmarea a fost ca în oraşul Cluj funcţiona până la 1918 o singură şcoală românească. Este vorba de şcoala elementară de băieţi care se afla pe strada care astăzi se numeşte Napoca. Două case de pe această stradă au fost cumpărate de către parohia Clujului. Parcelele acestor case au fost unite şi în spatele lor a fost construită biserica Bob, iar în o parte din clădiri figura şcoala. Şcoala era o clădire modestă din toate punctele de vedere. Avea 2 ferestre şi o uşă cu geam către ambient. Era scundă şi puţin luminoasă. Ulterior s-au făcut canale de lumină prin acoperiş şi două ferestre prin boltitură, dar cu puţin efect. Şcoala funcţiona cu doi învăţători, Iacob Mureşan şi Andrei Pora şi era numai pentru băieţi.”
După fazele succesive prin care a trecut în perioada interbelică, Şcoala a cunoscut o schimbare fundamentală prin efortul extraordinar al celui care i-a fost director, Traian Zimveliu. Ar fi interesant de redat textul pe care Traian Zimveliu l-a redactat în Cartea de Aur a şcolii, de fapt un istoric pentru anii 30. Textul este însă prea lung. Prefer să mă opresc aici cu evocarea trecutului şi n-am să mă arunc în a descrie prezentul. În fond, am dorit să semnalez un fapt ce mi se pare extraordinar fie şi numai prin longevitatea unei şcoli, ceea ce din păcate la români nu prea este o ….virtute!
Prof. Iancu MOŢU
Culai
februarie 23, 2013
Slavă urmaşilor care-şi cinstesc Înaintaşii!
Slavă istoricilor care scriu Istoriile Oamenilor Paşnici de seamă!
Mulţumesc, Domnule Profesor!
PS: Am avut şi noi, pe la Roman, un Melchisedec, cuejdean la baştină … Nu ştiu de ce, mie tot mai drag mi-a rămas Popa Tanda. Ori crengianul Popa Duhu. Ba, chiar şi postcrengianul popa Vasilică, vestit pe trei continente, dar şi aducător de moaşte noi în vechea lavră a Neamţului. Pe toţi îi stimez, îi admir, nu-i jinduiesc, nu-i idolatrizez.
Stranepotul lui Jean Rameau d'Or
februarie 24, 2013
@Culai
Mon coeur, monsieur, va au Diacre Creangue, instituteur de son etat, grand veneur devant l’Eternel, voire meme chasseur de corbeaux iassyotes + braconnier nonpareil dans la futaie narrative de l’Hyperboree qui est la notre…Dar nici cu presvitera Manda nu ma rusinez, necum cu Gheorghii Lazar & Asachi, iar Conului Iancu ii bat (dar numai uneori) obrazul cu deshtul pentru ridiculizarea dascalilor transilvani in Marius Chicos Rostogan…
Magda Ursache
februarie 24, 2013
Ma bucur ca exista acest blog.magda ursache
Ion Ionescu
februarie 24, 2013
D.l prof. Iancu Motu si @Culai dar si @Stranepotul…
Cumva analog, dar ceva mai timpuriu (chiar sec. XIV), s-au intemeiat lucrurile si la Brasov. Romanii, extramuros, patrundeau greu in „cetate” (tot astfel si la Sibiu), mai intii cumparau teren si ridicau o biserica (Biserica din Scheii Brasovului) pe linga care se infiinta o scoala. Prima scoala romaneasca de pe intreg cuprinsul Romaniei este considerata cea din Scheii Brasovului, care din 1597 a avut cladirea ei proprie, existenta si azi si vizitabila ca muzeu.
Da, d.na Magda Ursache, ne bucuram cu totii ca exista acest blog!
Arhidiacul Ramurel
februarie 24, 2013
@All Inclusive
Tot Ardealu-i fruncea. Si din ratiuni nu intotdeauna ortodoaxe, ci AD PROPAGANDAM FIDEM. Reforma, in stil calvin mai ales, incurajeaza invatamintul pre idiomul comunitatii etnice, oricare ar fi ea. Coresienii, plecind insa de la maghiara, adapteaza alfabetul latin limbei rumanesci, SZ pentru S, ZS entru J, S pentru SH, dar – din fericire? din nefericire – doar unitii, gratie Scolii Transilvane si contactului ei cu Roma + Blajul, ajung a se debarasare de chirilico-metodice, creaind astfel premizele unei rivalitati mimetice bune (in sens girardian) cu pravoslavnicii locali, atrasi in cele din urma, si acestia, la noul soi de buchii, pe care, din cauza Regulamentului Organic si a cenzurii kiseleviene/rusesti din principatelele ultramontane, nu-l putura implementa Lazar si Asachi in presa ori scolile de acolo, Academia Mihaileana sau altele, izbutind insa a mijota ceea ce profesorul liber-schimbist St.Cazimir va fi numit, intr-o frunoasa carticea, ”alfabetul de tranzitie”, familiarizind astfel, incet dar sigur, valaho-moldavii cu noile grafeme, abil strecurate printre cele preferate de cizma cazacului, de care ne debarasa, finalmente, victoria occidentalilor in Crimea si Conferinta subsecenta de la Paris, premergatoare avenimentului cuzan. LAUDETUR GENTIS SCHOL:A VALACHICAE SEMPER REFORMANDA!
Anca Marin Butnarescu
februarie 24, 2013
Intr-adevar un eveniment remarcabil!
Vancea
februarie 24, 2013
Alfabet latin cu ceva (destule) caractere geto-dacice, ce e drept motodica le aparţine. Mai mult de jumătate din semne apar cu mii de ani inainte, fără a şti exact ce valoare fonetică aveau.
vasilegogea
februarie 24, 2013
@All
Aş aminti şi eu, mai mult ca spectator la această discuţie prilejuită de evocarea prof. Iancu Moţu, că în „biserica Bob”, are loc – la 7 august 1864 – căsătoria religioasă a Veronicăi, născută Câmpeanu (în ţinutul Năsăudului) cu profesorul Ştefan Micle, născut în Feleacu (Cluj). „Drumurile” celor doi în viaţă sunt, desigur, cunoscute.
Vancea
februarie 24, 2013
Asa ca, din punctul meu de vedere, mai domol cu latinitatea: doar 3 semne din alfabetul latin nu apar la (incepand cu) Tartaria, Turdas, Bistrita, Ezerovo etc. Alte 4 sunt tot pe-acolo; cum am spus – fara a sti ce valoare fonetica aveau acum 7500/6000-3000 f. probabil pana in vremea dacilor.
Vancea
februarie 24, 2013
…arta vechilor culturi de care iti dai seama numai dupa ce o vezi de-aproape, marile cetati si orasele din care nu s-a decopertat aproape nimic, ceramica aceea in mare parte extraordinara ..foarte rezistenta, atat de bine adaptata la fel si fel de intrebuintari, estetica, culorile…incat greu poti sa ti-o imaginezi altfel, aproape de desavarsire; cele patru coifuri geto-dacice din argint/aur ale Fratiei cavalerilor…la fel ca in basmele românesti, uluitoarele costume populare …si atatea altele. Doar batranii aceia deosebiti, imputinati, cati or mai fi…
___________________
romanizare?!
vasilegogea
februarie 24, 2013
@Vancea
Am senzatia ca va „cunosc”! v-ati mai burzuluit pe aici (pe blogul asta, vreau sa spun). N-ar fi nici o problema, dar va cam indepartati de topic… Sa nu ramineti sa vorbiti singur!
Vancea
februarie 24, 2013
ma burzului generic, dle Gogea, eventual pentru a sugera niste coordonate; fiindca nimic nu vine din neant
La urma-urmei din ciocnirile straine cabotinismului se instituie, uneori, echilibrul…
Vancea
februarie 24, 2013
…fiindca omenirea putea trai si fara razboaie, dar ce fel de mare este aceea care nu cunoaste furtuna? Poti spune ca ai trecut de desert daca nu ai cunoscut macar o furtuna?
Arhidiacul Ramurel
februarie 24, 2013
@Vancea
Mai e un nene, pe numele sau Kuruc Pal/Pavel Corut, care sustine, in romanele sale de gara zalmoxoide, ca, in Dacia Felix, crestinismul a aparut cu vreo trei mii de ani inainte de Hristos. Presupun ca si alfabetele latin + chrilic le veade provenite – nu din cel grecesc (iar acesta din cel fenician), ci – din cel tracic. Mai modesti, sfintii Chiril & Metodiu isi derivau noul alfabet, destinat raspindirii evangheliilor printre slavi, din cel elenic, exceptie facind literele destinate notarii sunetelor SH, SHCI si TZ, imprumutate din alfabetul evreiesc.. Poate de aia un nebun, pomenit in ”Aventurile bravului sodat Svejk”, spune, cind e intrebat cine este, ca se prenumeste Kiril si Metodie; poate d-aia, dar nu bag mina in foc, si poetul Ion Gheorghe, zoosof in zilele lui marete, descifra tablite cu scrieri vechi. Dar sa nu abatem prea mult de la subiect…
Iancu Motu
februarie 24, 2013
Eu am propus un moment de mare tinuta cel putin din punctul de vedere al celui care a inteles, intelege si crede ca o SCOALA este un punct de referinta in identitatea noastra. Toate acestea dincolo de faptul ca slujesc, cu mandrie, cu orgoliu chiar in aceasta institutie. Si istoric fiind ( arheolog cu ceva studii si santiere in spate, cu ceva scrise ori rostite) stiu ca povestea cu Tartaria, Turdas etc nu este decat o jalnica retorica fara nimic in spate. Cum sunt un om care tine cu dintii la acribia stiintifica am sa va povestesc ceva. Se paote verifica pana la ultima afirmatie pe care am s-o fac mai jos.
Tartaria. La Institutul de Istorie si Arheologie din Cluj exista in manuscris, Repertoriul Arheologic al Transilvaniei. Printre materialele olografe se gaseste si o notita a lui Karol Torma, cel care a achizitionat doua tablite. Pe fisa intocmita de Torma sta scris negru pe alb: ” Am cumparat doua piese din lut ars, in targ la Deva, de la o femeie care spunea ca este din Tartaria.” Le reda in desen. Trec foarte multi ani. La Institut o personalitate din arheologia anilor 60-7o specialist de prima clasa in neolitic, este pus in discutia Consiliului stiintific pentru…. frauda intelectuala. Pe scurt, profesorul si arheologul in cauza, aflandu-se la Tartaria, cu studenti in practica, nu gaseste aproape nimic cu exceptia unor fragmente ceramice. Atunci ii trece prin cap sa fabrice el niste „piese” nu pentru a sustine aberatiile legate de scriere ante-latina, dacica sau orice altceva, ci pentru a se lua la intrecere cu neoltiicienii din …. Grecia! ( A se vedea cultura Gura Baciului!). Si fabrica omul mai multe tablite, le „inscriptioneaza ” si le da la copt intr-un….. cuptor de paine al tarancii la care statea in gazda! Revine la Cluj, se afla intraga tarasenie si se aduna Consiliul stiintific. In tacere, in semisecret, ca doar nu erau sa dea publicitatii mica porcarie! Pentru ecourile stiintifice a se vedea discutia, in mai multe numere, ale unei prestigioase reviste de specialitate, Acta Musei Napocensis ( numerele 4 si urm!). Asa ca, vorba cuiva, mai usor cu pianul pe scari. Nu de alta dar scoate falsete cumplite. Altfel spus, pentru toti cei care mai au in cap tot soiul de fumuri cu „civilizatia” ancestrala, creatoare de clutura inclusiv pentru Roma, am o veste extrem de proasta: sustin doar aberatii. Revenind la subiectul Scoala „Ioan Bob”. E o scoala in care se invata ceea ce este nu ceea ce ar vrea unii sa fie. O alta veste, tot la fel de „proasta”: daca n-ar fi existat oameni precum Ioan Bob, cu ceilalti semnatari ai Suplexului,fie ca erau ortodocsi, fie ca erau greco-catolici, noi am fi vorbit pe aici ungureste si am fi….. calvini. Nu ca a fi calvin este o crima! A nu recunoaste valoarea romanitatii, a Romei, a Bisericii Unite este o crima! Si una care merita a fi corectata oriunde si oricand. Nu stiu cum de tocmai noi, romanii, ne-am gasit sa facem figura distonanta in tot concertul european al post-romanitatii. As vrea sa-l vad pe „inflacaratul” care ar sustine asemenea aberatii in Franta, Spania, Italia! Ar comite-o o singura data! Mai apoi ar fi ostracizat fara nicio mila. Aiici nu mai este vorba despre libertatea opiniei. Este vorba de atentat la fiinta unui popor. Atentat la existenta sa, la credinta sa, la biserica sa.
Haiducul Hirsch
februarie 24, 2013
@ Iancu Motu
Va da dreptate, indirect, pina si Lucian Boia in ultima sa carte: aia despre altfelitatea Romaniei actuale.
Vancea
februarie 24, 2013
Sunt nevoit sa revin, sper sa ma scuze domnul Gogea.
aici este vorba de artefacte: de cel putin 9 ARTEFACTE ridicate din situri diferite
vechimea lor a fost PUSA IN LUMINA PRIN METODE STIINTIFICE (c 14) IN LABORATOARE DIN AFARA.
nu este vorba DOAR de Tartaria, acolo au fost expuse oasele din groapa rituala, de langa
Am sa va intreb altceva – care ar trebui sa va puna pe ganduri: sunteti sigur ca nu exista table autentice din arhivele carpilor si ale costobocilor?
Practic teoria romanizarii nu mai exista – A FOST SUSPENDATA.
Credinciosii uniti sunt putin peste 175 000, de la 600 000…
Ma intreb ce o sa faceti cu inscriptiile primilor regi din Spania – o sa stergeti acolo unde spune ca au fost SI REGI AI GETILOR (nu ii confunda nimeni cu gotii, ostrogotii, vizigotii, stati linistit – e sapat in stanca GETI)
mai avem DESTULE – INCEPAND CU HISTORIA AUGUSTA si alte 18 surse LATINE CARE ARUNCA IN AER TEORIA ROMANIZARII
TOATA TRADITIA POPULARA
dar MAI ALES RATIONAMENTELE SECI, CARE NU INGADUIE REPLICA – NU CE ATI VAZUT PRIN DOCUMENTARE.
Vancea
februarie 24, 2013
de data asta nu o sa mai aveti de-a face cu noctambuli – o sa aveti de-a face cu forte regulate care stiu pana in detaliu despre ce vorbesc, cunosc toate unitatile romane stationate in provincie (si nu vorbesc doar de LVM si LXIIG) si locatiile lor. Cunosc pozitia vinciilor, canabelor si a centrelor care s-au dezvoltat din acestea, nu mai vb de singura colonie gandita de la inceput ca si capitala. Stiu TOATE campaniile purtate de dacii liberi – din sursele romane – TRADUSE RIGUROS EXACT. Si este numai inceputul – ce ati vazut prin filmele lui Roxin e joaca de copii. GREUL ABIA ACUM URMEAZA.
Vancea
februarie 24, 2013
Boia a fost desfiintat de Ioan- Aurel Pop in „Istoria, adevarul si miturile”/ Editura Enciclopedica, 2002
Vancea
februarie 24, 2013
Eu sunt uluit de naivitatea unora care nu inteleg ce au in fata. E vorba de un Front Dacic, de strategi, de sectoare de front, e vorba de oameni care stiu de-a fir a par tot ce se poate sti despre locatiile romane, despre modul in care s-au dezvoltat vinciile si canabele, cunosc economia imperiului, Daciei romane, unitatile de ocupatie, pana si unitatile din LVM unde, pentru cat si de ce au fost detasate in imperiu, cunosc pana si care unitati i-au evacuat pe colonii romani in sudul Dunarii…practic tot ce se poate stii.
Iancu Motu
februarie 25, 2013
D-le. Vancea,
insistenta este o virtute in anumite conditii. Ignoranta niciodata! Datarea cu C 14 nu se face nici „in afara” ( sintagma draga multora care vor sa nu spuna nimic) nici pe aici ( la noi nu se face, costa infiorator de mult!) pe artefacte! Cu atat mai putin pe ceramica, metale. C 14 presupune un material organic ( lemn, os) deoarece acumularea de C nu este prezenta decat in fostele organisme vii. Dar daca Dvs. si altii doriti sa datati ceramica sau metalele cu C 14 de ce nu? Ies cunostiinte precum cele din domeniul in care credeti ca stiti cate ceva. Ca Ioan Aurel Pop l-a combatut pe dl. Boia e dreptul domniei sale. Cel putin Aurel e istoric si daca spune ceva are la baza o oarecare cunoastere.
In legatura cu arhivel carpilor sau costobocilor nu cred ca a auzit cineva, exceptie cei care aidoma Dvs. viseaza. Si chiar daca ar fi existat, spre disperarea unora carpii au fost, dupa toate probabilitatile o ramura autohtona, in vreme ce costobocii erau germanici.
Despre gropile rituale din neolitic va sugerez sa cititi ( macar atat sa faceti) cele scrise de catre Gheorghe Lazarovici ( Neoliticul Banatului dar si alte lucrari de referinta).
Ca cineva a suspenat teoria romanizarii n-am auzit. Si sunt sigur ca exceptandu-i pe cei care sa dau de ceasul mortii sa o nege nimeni n-are o asemenea idee mai mult decat stupida. Din cate cunosc se amplifica cercetarile, mai ales in urma unor descoperiri de teren din ce in ce mai intense si mai ample. Poate ca suspendati Dvs. dar nu si englezii, germanii, olandezii si chiar ungurii care vin cu banii lor si participa la cercetari de teren din ce in ce mai serioase. Verificati sapaturile din ultimii 2-3 ani din centre precum Porolissum sau Apulum.
Imi pare rau ca etalati o crasa necunoastere a istoriei Spaniei. Regii „geti” de pe acolo nu erau decat niste sefi de triburi germanice( vizigoti, gepizi, alani) Nu spuneti asta unui spaniol ca va faceti si mai tare de ras.
Este adevarat, acum greco-catolicii sunt mai putini. Dar nu sunt numeric cati ii aratati Dvs. La vremea de care vorbeam eu, la care Episcopul Bob si altii au facut nu doar opera pastorala ci si una de ridicare nationala, cu ajutorul si concursul Romei si al Vienei, erau mult mai multi.In fine, e cazul sa nu mai intindem pelteaua acestui subiect de-a dreptul penibil daca n-ar fi ridicol. Eu, repet, am vrut sa semnalez existenta unei scoli. O existenta de 160 de ani de romanitate intr-un mediu ostil precum cel al Clujului nobiliar, calvin, extrem de conservator. A unei scoli care a contribuit la redesteptarea noastra nationala, nu la elucubratii despre un „imperiu” la care viseaza tot soiul de persoane care nu numai ca nu cunosc istorie dar o mai violenteaza si pe cea atat de prost cunoscuta.
Imi cer si eu scuze lui Vasile care a avut bunavointa de a-mi gazdui o clipa de mandrie, clipa transformata intr-un penibil dialog. As fi inteles ca el sa fi fost dus cu cei care n-au negat romanitatea mai bine de 150 de ani. Dar cu cineva care se crede urmas al dacilor, care se crede prin aceasta iubitor de neam si tara? Ceea ce ma mira este ca inca n-au afirmat ca pana si IIsus Hristos era ceva ruda cu Burebista sau cu cine mai stie cine! Sper ca nu le-am dat idei!
Iancu Motu
februarie 25, 2013
D-le Vancea,
Este teribil de greu sa pastrati o linie cat de cat normala? Nu de altceva dar, repet, eu, prin bunavointa prietenului Vasile am vrut sa semnalez 160 de ani de existenta a unei scoli romanesti in Cluj, oras profund conservator si ostil romanilor.
Cum persistenta este uneori o virtute, ignoranta persistenta dovedeste exact contrariul. Poate ca ar fi trebuit sa stiti ca datarea cu C14 si „in afara” ( exprimare draga tuturor celor care cred ca invocand strainatatea ii fac pe altii sa-ti tina gura!) si in interior ( la noi nu se face deoarece costa extraordinar de mult!) se face numai pe materiale organice! Adica, tradus pentru unii pe lemn, os, in niciun caz pe ceramica sau metale!Dar daca Dvs. si altii doriti sa obtineti rezultate de ce nu? Numai ca vedeti ca aia din „afara” stiu carte si nu se fac de ras cu povesti de acest gen. Dupa cum nu se fac de ras nici cand aud ca cineva a suspendat cercetarea problematicii romanizarii. Drept dovada stau grupurile de englezi, germani, olandezi si chiar unguri care vin cu bani seriosi si cerceteaza la noi in centre importante precum Porolissum ,Apulum sau pe diferite tronsoane ale unor viitoare autostrazi. Desigur sunt nebuni care nu inteleg adevarul dacismului universal si universalist. Aveti dreptate, e de mirare ca nu cunoastem gropile rituale de care pomeniti. Ele nu exista decat in imaginatia unora. Pentru neolitic va rog sa cititi macar cele scrise de catre Gheorghe Lazarovici ( Neoliticul Banatului) daca nu si alte lucrari ale altor autori.
Ca ar fi existat arhive ale carpilor si costobocilor ramane o enorma enigma pentru noi cei care nu ne ridicam la inalta viziune a dacistilor. Nu de altceva dar daca ar fi existat ipotetice arhive ale carpilor, totusi ramura autohtona, cele ale costobocilor ar fi fost redactate intr-o limba de tip germanic. nu de alta dar costobocii erau germanici. Ca sa nu mai pomenesc de „regii” getici de prin Spania, atat de getici incat sunt cunoscuti sub numele de gepizi, vandali, alani. Si astia chiar ca aveau ceva arhive dar scrise de calugarii vremii in… limba latina.
Cred ca este momentul sa punem capat conversatiei noastre ce a devenit un gen de dialog ce nu are nimic in comun cu tema propusa. repet, cea mai mare eroare a noastra este nu ca-i luam in seama pe cei care ne-au negat romanitatea de atta
en
Iancu Motu
februarie 25, 2013
D-le Vancea,
imi pare rau ca va simtiti obligat sa reveniti! Nu sunteti, dupa cum nici eu n-as fi obligat sa ma apuc sa va tin un curs de initiere in ale istoriei. Dar pentru ca insistati ma vad nevoit sa raspund. Sper ca aici se va incheia un dialog pe care nu l-am dorit. repet, am vrut doar sa semnalez celor care au cate ceva in comun cu cultura un eveniment: cei 160 de ani ai Scolii „Ioan Bob” in Cluj. Nu pot insa trece cu vederea ca insistenta poate fi o virtute. cu conditia sa nu se dovedeasca a fi o insistenta in ignoranta. si inca una crasa!
Datarea cu C 14 se face si in „afara” ( sintagma foarte draga ceo
Iancu Motu
februarie 25, 2013
din pacate se petrece ceva cu spatiul de redactare. Nu se prea poate scrie. Dar reiau. Datarea cu C 14 se face oriunde in lume numai pe materiale ORGANICE! tradus, insemana le lemn, os. Nicaieri nu se face pe metale, ceramica. Dar daca Dvs. doriti, comandati o asemenea procedura pe ceramica sa vedeti ce raspuns veti primi!
Despre gropile rituale din neolitic va rog sa consultati macar cele scrise de catre un neolitician de prima marime in Europe: Gheorghe Lazarovici.
De tabele de prin arhivele carpilor sau costobocilor nu cred ca a auzit cineva. Oricum tabelele ar fi o surpriza de mari proportii nu de altceva dar daca primii – carprii- mai sunt de crezut a fi autohtoni, costobocii sunt, cu siguranta, germanici. Daca Dvs ati suspendat cercetarile despre romanitate si romanizare e dreptul Dvs. Nu de aceasi parere sunt grupuri de cercetatori englezi, olandezi, germani, austrieci si chiar unguri care vin la noi cu banii lor si „isi pierd vremea” prin centre de mare importanta pentru intreaga istorie a Europei. Saracii, n-au auzit de suspendare si nici nu prea ua de gand sa suspende ceva.
Desigur, aveti dreptate. Regii geti de prin Spania erau gepizi, vandali si alani. Cel putin asa au consemnat calugarii vremii. Dar nici ei n-au auzit ca cei mai sus mentionati erau persoane de toata stima cu arhive si tabele.
Va rog incercati sa incheiem aici un dialog ce devine deja mai mult decat ridicol.
Vancea
februarie 25, 2013
As spune ca dialogul a devenit mai mult decat ridicol pentru ceea ce imi atribuiti, ca atare:
1. Indicati-mi unde am pretins ca datarea cu C 14 se face pe altceva decat pe materiale organice.
2. Aveti O SINGURA DOVADA care sa confirme ca romanizarea incriminata sau cel putin o miscare in acest sens a avut loc? Iar daca pretindeti ca a avut lor – care a fost efectul ei, concret? In ce s-a concretizat?
Vancea
februarie 25, 2013
3. Impresia mea era ca grupurile de cercetatori pe care le amintiti au ajuns in Romania pentru alte perioade…dar aflu lucruri noi – nu sunt istoric, ce e drept.
4. In virtutea caror dovezi, CONCRET, ati hotarat d-voastra „costobocii sunt, cu siguranta, germanici”? Ulterior am sa ma explic – de ce sunt convins ca nu puteau fi decat traci nord-dunareni.
5. Am sa caut fotografii cu ceea ce este sapat in piatra in Spania – ca sa nu mai aveti nicio indoiala. Se stie din izvoare ca getii au fost aliati traditionali ai gotilor pentru o vreme, chiar s-au amestecat cu ei, se stie ca au atacat in mai multe randuri provinciile romane in adancime. Surse latine.
daca doriti sa imi raspundeti, fireste, desi tacerea poate fi un raspuns…
Iancu Motu
februarie 25, 2013
Imi cer scuze tuturor pentru aparitia in mai multe postari a unuia dintre raspunsuri. Este vorba, evident, de cel adresat D-lui Vancea. S-a intamplat ceva in timp ce dadeam primul raspuns. Ceva tehnic si de aceea l-am repetat in diferite variante. Multumesc tuturor pentru cuvintele calde legate de cei 160 de ani de scoala Ioan Bob. Restul sunt… fantezii.
vasilegogea
februarie 25, 2013
@Iancu Motu
Noi iti multumim, draga profesore!
Gadgeturi
februarie 25, 2013
Foarte bun articolul ! Echipa de la magazinul online http://www.fancumparaturi.ro/ te sustine si iti va sustine blog-ul intotdeauna ! Iti multumim !
autocolant
februarie 25, 2013
Un eveniment remarcabil!
Vancea
februarie 25, 2013
Mi-e teamă, mi-e foarte teamă, d-le Iancu Motu, că cei care vor veni după generaţia profesorilor Gheorghe D. Iscru, Gheorghe Gabriel… vor fi atât de plini de ură încât nu vor mai lăsa piatră pe piatră.
Să ne rugăm pentru noi, păcătoşii!
Daca_nu_nu
februarie 26, 2013
Foarte frumos material! Excelent!
Pe lângă cei 160 de ani de existență a școlii, anul acesta se mai împlinesc și 100 de la nașterea Mons. Octavian Bârlea, care ne-a lăsat o monografie despre episcopatul lui Ioan Bob. Cartea a apărut în Germania, la jumătatea secolului trecut (XX) și acum o traduc eu în limba română. Sunt fericită și onorată să mă întâlnesc în preocupări cu dl profesor Iancu Moțu.
vasilegogea
februarie 26, 2013
@Daca_nu_nu
Frumoasă veste vine de la Blaj!
Preţuită Doamnă Marcela, o mare bucurie ar fi pentru mulţi dacă ne-aţi dărui, pentru „Pavilionul de oaspeţi”, un fragment „în avanpremieră”! desigur dacă nu sunt constrîngeri de natură contractuală cu editorul. Oricum, vă mulţumim necondiţionat!
Vancea
februarie 26, 2013
…Celebra „scoala de la Cluj”…afabilul-inefabilul, grandilocventa si rationamentele alternative…nu foarte multi intelectuali clujeni au reusit sa se ridice la inaltimea acestei scoli, ce e drept.
Iancu Motu
februarie 26, 2013
Va multumesc din suflet! In sfarsit o veste foarte buna legata de recuperarea unui trecut prost cunoscut si, mai ales, intens deformat. Ma bucur ca mai sunt unii care nu uita. Ma asociez invitatiei lui Vasile pentru ceva fragmente.
Iancu Motu
Ioan Costea
februarie 26, 2013
Îl felicit pe prof. Iancu Moțu cu ocazia aniversării Școlii și îi mulțumesc domniei sale și onoratei gazde pentru bogatul material. Aceeași apreciere doamnei Daca_nu_nu pentru traducere – o istorie, o bibliotecă așa se face, Bob cu Bob. Dincolo de opiniile domniei sale – nu stăpânesc domeniul care, oricum, este off topic aici -, îl rog pe dl Vancea să se intereseze ce înseamnă a scrie cu majuscule pe un forum. Toate cele bune!
vasilegogea
februarie 26, 2013
@Ioan Costea
Mulţumim pentru vorbele de apreciere şi gîndul bun!
Iancu Motu
februarie 27, 2013
Va multumesc pentru felicitari. Am sa le transmit colegilor si celor care sunt „bobisti” cum le spunem noi. Poate ca la scara mare un asemenea moment nu pare cine stie ce. Sunt convins ca nici Ministerul Educatiei, nici alte oficialitati habar n-au. Poate ca e mai bine. Ne bucuram noi, sarbatorim noi. Ar fi extrem de interesant de vazut cum „fierbe” scoala, cum se bucura copiii, ce minuni de creatie si inventivitate ies la iveala. Cum se avanta sa faca, sa vada, sa ramana ceva si din partea lor in marcarea acestui moment. Trebuie neaparat sa va impartasesc, tuturor, ceva. O fetita care deseneaza fantastic a propus o expozitie cu desenele ei: cum se imbracau oamenii vremii – de la 1800 la 2013! Si lucreaza de ne-a innebunit pe toti. Altii ne-au adus fotografii ale Clujului vechi, vederi. In fine, e mai mare dragul sa-ti vezi elevii cum s-au avantata in acest proiect