Marta Petreu în dialog cu Petru Poantă: Despre sofistică

Posted on Aprilie 9, 2013

6



„Tratat riguros de sofistică, dar şi eseu sclipitor despre relaţia sofisticii cu manierismul, cartea demonstrează că sofismul nu este doar o simplă figură a manierismului, ci că, dimpotrivă, toate elementele constitutive ale acestuia sunt prezente deja în sofistica greacă originară. Fecunde ca procedee literare în creaţia artistică, sofismele au fost evaluate multă vreme în cultura europeană drept versantul demonic al cunoaşterii, căci ele nu urmăresc adevărul, ci coruperea acestuia prin operaţii eronate, anamorfotice, în care obiectivităţii logice i se substituie subiectivismul. Simetric, manierismul a fost şi el considerat un fel de rău al creaţiei, tocmai prin distorsiunile formale ale realului. Aşa cum sofismul, ca anamorfoză logică, se opune silogismului, care relevă adevărul obiectiv, manierismul, privilegiind artificialul, iraţionalul, iregularul, stupefiantul, subiectivitatea, ludicul, se află în opoziţie cu clasicismul natural, raţional, logic, tranzitiv etc. Dincolo de analizele subtile asupra efectelor estetice ale sofismelor în câteva opere literare majore, lucrarea Martei Petreu are şi aspectul unui manifest prin argumentarea extrem de convingătoare a tipologiei sofist-manieriste a creaţiei, cea care satisface disponibilitatea omului pentru varianta iraţională, subiectivă, „demonică” şi ludică a existenţei. O carte de referinţă, aşadar, singulară în cultura noastră.”  (Petru Poantă)Afis Marta Petreu

În loc de captatio benevolentiae:

                  „Este de necontestat faptul că, procedînd cum au procedat, descoperind noi tipuri de inferenţe şi o puzderie de „legi logice”, logisticienii au determinat progrese vertiginoase în planul standardizării şi procesării electronice a informaţiei, al elaborării de limbaje artificiale pentru uzul computerelor şi al nenumăratelor sisteme automatizate (industrie, finanţe, tehnică militară, explorări în spaţiul interastral etc.), dar au făcut-o cu preţul neglijării logicii vii, ireductibile la scheme electromagnetice abiotice. Aşa se explică faptul că surprinzător de mulţi oameni, nu de puţine ori chiar cei cu titluri universitare sau academice, se comportă ca nişte infirmi în domeniul ştiinţelor nematematice şi în viaţa de toate zilele, prin prisma unei viziuni suprasaturate de „functori”, „variabile”, „conjuncţii”, „disjuncţii”, „echivalenţe”, „asociativităţi”, „comutativităţi”, „relaţii între cuantificatori” etc. etc. Este foarte greu, dacă nu cumva este o imposibilitate, să trăieşti realist într-o lume concretă când esti dotat (nu de la natură!) doar cu un aparat care corelează nişte simboluri vide, fiind incapabil să ia în calcul factori sau dimensiuni de o variabilitate spontană, care nu se supun predeterminărilor tautologice. „Precizia” calculului logic este uneori atât de fascinantă încât nici nu se sesizează momentul eşuării în pure ficţiuni, în arbitrarul unor coerenţe ireale şi irealizabile şi, ceea ce este mai rău, în acte şi acţiuni regretabile. Deci să nu ne mirăm că, socotindu-se stăpâni atotputernici pe un tărâm al tuturor convenţiilor şi posibilităţilor şi nutrind iluzia că au devenit infailibili, tot mai mulţi virtuozi ai ideografiilor logico-matematice, mânaţi de curent în arena politicii sau sfera afacerilor, de fapt şi în una şi în cealaltă, simultan, cad repede victimă infracţiunilor triviale, de resortul codului penal: infracţiunile contra adevărului se preschimbă în infracţiuni contra binelui public. Pentru că unde nu este adevăratul Logos nu găseşti nici Ethos. Athanase J o j a  scrie apostolic: „O greşeală logică este totdeodată una morală. A încălca normele logicii înseamnă, în cele din urmă, a încălca pe cele morale„.* Şi tot el mai spune că raţionamentele care atribuie o valoare proprie bunurilor exterioare sunt sofistice şi că se cuvine să le opunem raţionamente logice**, alias etice. Tocmai această replică morală dată sofisticii de către logică a fost legitimată de  A r i s t o t e l  ca antisofistică.”***

_______________________________

*Athanase J o j a,  Logos şi Ethos, Editura Politică, Bucureşti, 1967, p.60.

**Athanase J o j a,  op. cit., p.63.

***Fragment din Argument-ul lucrării profesorului Leonard GavriliuMic tratat de sofistică,  Editura IRI, 1966, pp.12-13.

Anunțuri