Luni, 15 aprilie 2013, ora 18:oo, în Sala 22 a Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj,
va avea loc o discuţie neconvenţională şi provocatoare organizată de
Centrul de Filosofie Aplicată (UBB) , Grupul pentru Reformă şi Alternativă Universitară (GRAUR) şi ANOSR,
moderată de Prof. Univ. Dorin ISOC, dr. ing. , cu titlul:
Poate deveni PLAGIATUL o cale de success pentru progresul şi viitorul României?
Tematica iniţială va fi deschisă de/la întrebările:
1. Cine are voie să plagieze şi cine nu are voie să plagieze? 2. Câte rânduri poţi să preiei dintr-o operă scrisă ca să nu fii acuzat de plagiat? 3. Cum se fură banul public cu plagiatul? 4. Care sunt drepturile celor care ştiu să citească? 5. Cine este competent să identifice un plagiat? 6. Sunt acuzaţiile de plagiat ale unei opere asimilate cu calomnii sau insulte la adresa unor persoane? 7. Când nu poate fi acuzat de plagiat un coautor al unei opere? 8. Cine decide dacă o operă este plagiată sau nu? 9. Care organ al statului decide dacă o persoană este sau nu plagiator? 10. Cine are nevoie de o lege a plagiatului şi de o lege pentru eradicarea furtului ouălor de bibilică in România? 11. În cât timp se prescrie plagiatul? 12. Şi ce dacă Primul-Ministru al României a plagiat? 13. Care este procedura de prescriere a plagiatului? 14. Are România nevoie de plagiatori? 15. Ce legatură exista între piraterie şi plagiat? 16. Ce legatură exista între contrafacere şi plagiat? 17. Ce legatură există între drepturile consumatorilor, operele plagiate şi acţiunile autorilor plagiatori? 18. Se poate plagia o idee? 19. Cât rău face www.scribd.com ideii de integritate academică? 20. Ce este informaţia autentică şi de ce avem nevoie de informaţia autentică? 21. Care este deosebirea dintre autentic şi original? 22. Ce înseamnă „însuşirea de merit individual”? 23. De ce sunt şoptitul, copiatul şi plagiatul forme ale corupţiei? 24. Care sunt condiţiile în care o lucrare de licenţă poate fi plagiată ? 25. Când se prescrie fapta de plagiat? 26. Ce efecte economice are plagiatul? 27. Cam câte opere plagiate are România la acest moment? 28. Când a început să se plagieze în România? 29. Ce este poluarea intelectuală? 30. Poate fi plagiată o teză de doctorat numai la iniţiativa şi cu ştiinţa doctorandului? 31. Cum poţi prelua texte şi figuri de pe Internet fără să fii acuzat de plagiat? 32. Ce este retractarea? 33. Cum se face retractarea? 34. De ce este nevoie de retractare? 35. Ce legatură există între plagiat şi dreptul de autor? 36. Pot fi plagiate operele pentru care nu există drept de autor? 37. Cum se verifică existenţa dreptului de autor? 38. Cum se naşte dreptul de autor? 39. Ce este indexul Operelor Plagiate în România (www.plagiate.ro)? 40. Cine poate contribui la completarea Indexului Operelor Plagiate în România? 41.Cine poate acţiona împotriva unui plagiator? 41. Profesorii au voie să plagieze? 42. Care sunt prejudiciile materiale şi sociale pe care le provoacă o operă plagiată? 43. Cum se poate evita plagiatul? 44. Este certă opinia unei maşini software de identificare a indiciilor de plagiat? 45. În cât timp de la lansarea unei opere se pot identifica plagiatele pe care le include? 46. Daca un Prim-Ministru plagiază din patru surse în teza sa de doctorat şi este declarat nevinovat de o comisie politică de profesori care nu ştiu citi, din câte surse ar trebui să plagieze un rector ca să fie declarat şi el nevinovat de un grup de portari ai eticii numiţi tot politic ? 47. Unde şi când va avea loc Olimpiada Plagiatorilor şi a sportivilor depistaţi pozitiv la testele Anti-Dopping?
Acţiunea neconvenţională este moderată de Prof. Univ. Dorin Isoc, dr.ing. (Grupul pentru Reforma si Alternativa Universitara – GRAUR)
ORICINE ESTE BINEVENIT!
Király István, conf.univ.dr., Facultatea de filosofie a U.B.B. Cluj
_______________________________________________
Apreciind ca foarte bine ţintite întrebările propuse ca bază de discuţii, în aşteptarea dezbaterii, nu pot să trec peste un tip de răspuns pe care cei interesaţi în „arta plagiatului” îl au, deja, oferit pe „piaţa liberă”. Despre acesta ce părere aveţi? În ce raport consideraţi că se află el cu exigenţele academice, ştiinţifice, morale sau chiar juridice? (V.G.)
„Eliminare Plagiat
Oferim o gama larga de pachete de servicii pentru o baza larga de utilizatori: studenti, profesori, bloggeri, webmasteri, scriitori.
Solutii Personalizate
Oferim solutii individualizate ptr nevoile fiecaruia. Daca aveti nevoie de un pachet personalizat de servicii va rugam sa ne contactati.
Fara Plagiat
Convertim orice document plagiat intr-un document fara plagiat, fara a modifica continutul sau tehnoredactarea documentului
Zero Plagiat
Documentul obtinut cat si continutul sau nemaiputand fi gasit cu programe antiplagiat sau motoare de cautare. Scapa de plagiat!”
(„Oferta”, pe http://zeroplagiat.com/)
Posted in: Spune acum!
Gogea's Blog 
Dan Danila
aprilie 12, 2013
Raspuns la prima intrebare (absurda, de altfel) – nimeni !
UMor
aprilie 12, 2013
Viata nu este absurda: este doar viata, iar viata este plina de intrebari!
vasilegogea
aprilie 12, 2013
@Dan Danila
Va veti mira cite lucruri au „voie” sa le faca unii, desi nu au dreptul!
Intrebarea era retorica, desigur si isi continea raspunsul, chiar daca intr-o forma paradoxala contrasa (mizind pe polisemantismul verbului a avea voie).
vasilegogea
aprilie 12, 2013
@UMor
Constatare imbatabila! Cel putin in a doua parte a ei.
vasilegogea
aprilie 12, 2013
@All
În toamna anului trecut, Profesorul Dorin Isoc, a publicat, la Editura „Ecou Transilvan”, o carte singulară, un adevărat tratat despre plagiat, cu titlul: „Ghid de acţiune contra plagiatului: bună conduită, prevenire, combatere”. Iată ce a declarat autorul, cu prilejul lansării ei, la Cluj:
„Această carte este un tratat de doctrină şi practică, în sensul că permite cunoaşterea bunei conduite şi prevenirea plagiatului. În România, plagiatul este, deja, o boală foarte gravă, o sămânţă care a căzut foarte bine pe România. În alte ţări, plagiatul este o plantă foarte bine tunsă, în România a ajuns o pădure foarte mare. Prima lege care face referire la plagiat a apărut în 1872, după care plagiate au fost din belşug, ele au fost şi demonstrate şi aici am rămas, la demonstraţii. De regulă, lucrările demonstrate că sunt plagiate aparţineau unor persoane care au ajuns miniştri sau prim-miniştri. Volumul are o destinaţie bine ţintită, în primul rând se adresează studenţilor, apoi profesorilor şi oamenilor legii – judecători, poliţişti, procurori. Politicienii sunt un segment foarte mic din populaţie şi nu sunt reprezentativi”.
De luat aminte!
nicolaeiuga
aprilie 12, 2013
1. Depinde cine este plagiatorul şi câtă putere are (tocmai deoarece calificarea plagiatului ca atare este întrucâtva relativă);
Ion Ionescu
aprilie 12, 2013
Semnalez un site pe care se poate urmari „campania anti-plagiat”, pentru „integritate academica”: http://www.graur.org/cuprins.htm.
nicolaeiuga
aprilie 12, 2013
2. Aici este vorba, practic, de un sorit; 3. Simplu, se plagiază documentarea la cererile de finanţare pt. proiecte; 4. Intre altele, dreptul de a denunţa plagiatul, indiferent de consecinţele pe care le-ar putea avea asupra persoanei sale; 5. Oricine are un bun exerciţiul al scrisului/cititului; 6. Sunt asimilabile calomniei. Important este ca acuzatorul să poată face proba verităţii celor afirmate de el; 7. Nu îmi este clar; 8,9. In mod normal, o comisie de personalităţi din specialitate, instituită în acest sens; 10. Intr-o ţară de hoţi, mi se pare normal ca furtul de orice fel să fie prohibit prin lege/legi speciale; 11. Plagiatul ar trebui să-l marcheze pe plagiator pentru toată viaţa; 12. Corect! In definitiv, ca să fie cineva prim ministru în România, de la Dr. Petru Groza la Dr. Viorel Ponta, nu are nevoie de un astfel de titlu; 13. Vide supra, 11; 14. De ce să nu avem şi noi faliţii noştri? In alte ţări, plagiatori mai de soi nu găinari ca ai noştri, au plagiat idei, inclusiv de la ai noştri, cu care au luat Premiul Nobel; 15. Este ceva asemănător. In antichitatea latină, „plagiarius” era numit cel care fura sau răpea oameni, pentru a-i vinde ulterior ca sclavi;
tirguketrii
aprilie 12, 2013
Din start, reţin că jocul întrebărilor e improvizat în mare pripă şi asezonat cu mujdei politikc, dar mă bag şi io ca Ion, că doar d-aia-s om!…
1. Cine are voie să plagieze şi cine nu are voie să plagieze? – Toţi au voie, de nu-s prinşi. N-au voie, doar cei prinşi cu motanu-plagiat în sacu-tezei-dokctorat. Dar şi la ăia lucrează nu numai juridic sacrul prezmupt PCR!
2. Câte rânduri poţi să preiei dintr-o operă[a] scrisă ca să nu fii acuzat de plagiat? – Fraţilor, mai lăsaţi-mă cu „opirili”… Nu-i operă orice scriitură!… Da’dacă tot m-aţi stîrnitără: răspund, dacă-mi spuneţi cîte cireşe avea dreptul Nică să cărăbănească-n sîn, fără a fi spurcat ca hoţ de hultoane, din Opera Cireşului mătuşii Mărioara..
3. Cum se fură banul public cu plagiatul? – Asta, o ştiu cel mai bine cei care ştiu care sunt consecinţele pecuniare şi sociale ale doctoratelor la hurtă.
4. Care sunt drepturile celor care ştiu să citească? – Să nu citească.
5. Cine este competent să identifice un plagiat? – Mai bine ca plagiatorul, doar autorul.
6. Sunt acuzaţiile de plagiat ale unei opere asimilate cu calomnii sau insulte la adresa unor persoane? – Depinde, de care parte a terenului te afli. De cîştigat, numai tribunalele şi advocaţii cîştigă. Gras!
7. Când nu poate fi acuzat de plagiat un coautor al unei opere? – Doar cînd poate dovedi că-n partea-i de contribuţie nu-i umbra unei plagieri, măcar.
8. Cine decide dacă o operă este plagiată sau nu? – În românica, în lumenica, nu-i Nime!
9. Care organ al statului decide dacă o persoană este sau nu plagiator? – Scîrbavnicul organ, să nu-i zic mădular, ajuns la con-ducere.
10. Cine are nevoie de o lege a plagiatului şi de o lege pentru eradicarea furtului ouălor de bibilică in România? – Hoţii, ca să se protejeze mai bine, la ananghie.
11. În cât timp se prescrie plagiatul? – În tot atît, cît nu s-au prescris crimele-mpotriva umanităţii, inclusiv cele din (şi consecutive lui) dechemvrie 1.98&ştiţi şi voi cît.
12. Şi ce dacă Primul-Ministru al României a plagiat? – Sorry, ăla-i primul lor, nu al unui Stat de Drept!
13. Care este procedura de prescriere a plagiatului? – Care este ce… Procedura?… Păi, este că nu este, simplu!
14. Are România nevoie de plagiatori? – Are prostia nevoie de proşti, nu o Ţară de Netrebnici.
15. Ce legatură exista între piraterie şi plagiat? – Tanda&Manda und viţă-vergea.
16. Ce legatură exista între contrafacere şi plagiat? – Contrafacerea-i ajustare, adaptare (vezi geniul kitaic!). Plagiatu-i doar plagiat.
17. Ce legatură există între drepturile consumatorilor, operele plagiate şi acţiunile autorilor plagiatori? – Aia, ce-o ştiu doar întrebătorii.
18. Se poate plagia o idee? – Înlocuiţi ultimul mot cu blow-up şi răspundeţi-vă singuri. Cine-a avut prioritate-n ideea roţii, fusului, arcului, procreatului, ha?
19. Cât rău face http://www.scribd.com ideii de integritate academică? – Tot atît cît ţînţarii. Iar publicitatea intrinsecă, cît armăsaru-n ţînţar.
20. Ce este informaţia autentică şi de ce avem nevoie de informaţia autentică? – De la Eccleziast, nimic nu mai e autentic. Totul s-a zis, dar pe alte registre.
21. Care este deosebirea dintre autentic şi original? – Aceeaşi ca între bou şi bour. Dar, nu mă-ntrebaţi şi-n ce constă.
22. Ce înseamnă “însuşirea de merit individual”? – Cînd alţii muncesc şi altul trage folosul.
23. De ce sunt şoptitul, copiatul şi plagiatul forme ale corupţiei? – De aia, că aşa se naşte, creşte şi se lăfăie Nesimţirea.
24. Care sunt condiţiile în care o lucrare de licenţă poate fi plagiată ? – Doar s-o faci cu oglinda (fie şi din baie)-n faţă.
25. Când se prescrie fapta de plagiat? – Ai mai întrebat, am răspuns.
26. Ce efecte economice are plagiatul? – Bugetul ajunge la bugezi, în loc să ajungă celor cărora li se cuvine.
27. Cam câte opere plagiate are România la acest moment? – Ţi-ai numărat părul? … Sper că nu eşti vreun spîn. De eşti, treci la stele, la firele de năsip…
28. Când a început să se plagieze în România? – De la cronicari, istorici şi desigur politicienii moderni.
29. Ce este poluarea intelectuală? – Macularea a la Adriean, dar nu-n pamperşi.
30. Poate fi plagiată o teză de doctorat numai la iniţiativa şi cu ştiinţa doctorandului? – DA!… cazuri cu sutele de „fabricanţi” de teze, stipendiaţi de doctoranzi cu bani, dar fără timp, nici minte, obraz.
31. Cum poţi prelua texte şi figuri de pe Internet fără să fii acuzat de plagiat? – Indică sursa, bre!
32. Ce este retractarea? – Un „vînt” reabsorbit pe unde-a ieşit.
33. Cum se face retractarea? – Vezi, supra!
34. De ce este nevoie de retractare? – Degeaba.
35. Ce legatură există între plagiat şi dreptul de autor? – Din ieslea animalelor trudnice se-mbuibă netrebnicele jivine.
36. Pot fi plagiate operele pentru care nu există drept de autor? – De mă loviţi cu „opere”, eu vă răspund că nu-i operă orice scriere, orice făcătură. Iar la-ntrebare, vă-ntreb: au Operele Naturii drepturi de autor?
37. Cum se verifică existenţa dreptului de autor? – Întrebaţi OSIMul, ISBNul şi alţii de-iştia, pentru răspuns competent.
38. Cum se naşte dreptul de autor? – Nu se naşte, ci apare!… Ca Soarele.
39. Ce este indexul Operelor Plagiate în România (www.plagiate.ro)? – O Inutilitate.
40. Cine poate contribui la completarea Indexului Operelor Plagiate în România? – Oricine, cu condiţia să plagieze.
41.Cine poate acţiona împotriva unui plagiator? – Defunctul bun-simţ. De pe Ceea Lume, la Ultimul Judeţ.
41 (bis, se vede că). Profesorii au voie să plagieze? – De la cine credeţi c-au deprins discipolii?
42. Care sunt prejudiciile materiale şi sociale pe care le provoacă o operă plagiată? – Niciunele. Doar. se vede!
43. Cum se poate evita plagiatul? – S-ar putea el evita, dar nu se vrea (vezi de ce, la 41, supra.)
44. Este certă opinia unei maşini software de identificare a indiciilor de plagiat? – NU!
45. În cât timp de la lansarea unei opere se pot identifica plagiatele pe care le include? – Depinde: de cît de informaţi sunt Cititorii, nu maşinile.
46. Daca un Prim-Ministru plagiază din patru surse în teza sa de doctorat şi este declarat nevinovat de o comisie politică de profesori care nu ştiu citi, din câte surse ar trebui să plagieze un rector ca să fie declarat şi el nevinovat de un grup de portari ai eticii numiţi tot politic ? – Din cîte vrea bicepşii obrazului margian.
47. Unde şi când va avea loc Olimpiada Plagiatorilor şi a sportivilor depistaţi pozitiv la testele Anti-Dopping? – In Aeternitatis, post Saecula Saeculorum. Amen!
PS : N-am mai cheptănat nimic. De ce să nu le las trebnicilor de lucru?
N. Plagianu
Laszlo Alexandru
aprilie 12, 2013
Am o mica intrebare: participa la dezbateri si prof. dr. Victor Ponta?
Ion Ionescu
aprilie 12, 2013
Revin, ca sa raspund la intrebarea suplimentara a d.lui Gogea: din cite imi dau seama, e un fel de „spalatorie Nufarul”. La vedere! O fi legala de vreme ce nimeni nu (se) sesizeaza!
vasilegogea
aprilie 12, 2013
@Laszlo Alexandru
Bună întrebare! Nu e exclus să aibă „reprezentanţi”…
nicolaeiuga
aprilie 12, 2013
16. Contrafacerea mi se pare chiar o afacere mai cinstită decât plagiatul. Plagiatul este hoţie nudă şi gravă; 17. Nu văd legătura. In fond, „consumatorul” operei plagiate consumă produsul şi s-ar putea ca un produs plagiat să fie mai de „calitate” decât unul original; 18. Desigur. Ba chiar, ideile sunt plagiate mai mult şi mai subtil decât textele; 19. Nu văd nici un rău. O carte de exemplu are o destinaţie publică, iar dacă cineva îmi pune la dispoziţie o carte pentru care eu nu trebuie să dau bani, pentru simplul motiv că nu am, e foarte bine. Site-ul respectiv, şi oricare altul, ar trebui privite ca nişte instrumente de documentare neutre în sine. Depinde cum le folosim. Pentru faptul că cuţitul de bucătărie poate fi folosit de către cineva ca să înjunghie oameni, asta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la utilizarea cuţitului de bucătărie; 20. „Informaţia autentică” este, cred, izvorul original, spre deosebire de sursele intermediare. Nu am încredere în oamenii care scriu/gândesc cu precădere după surse intermediare. După părerea mea, problema este, repet, nu că se fură „informaţii” ci „formaţii”, adică idei, care sunt deghizate spre a nu putea fi recunoscute; .
olimpiu n.
aprilie 12, 2013
Întrebările, juste, sunt cam multe și te îndemnă să te joci cu răspunsurile, încât cu greu mai ajungi la o notă comună… Revin însă la definiția reținută de Dl. Nicolae Iuga privind termenul „plagiarius”, denumind pe cel care fura sau răpea oameni, ca să-i vândă ca sclavi. Oricât de tentați am fi să râdem pe seama plagiatului – râdem de o situație care, prin forța experienței neîncetate, nu poate fi înfrântă – plagiatul este un furt prin care îl transformăm în sclav pe autorul inițial, onest, autentic, umilindu-l spre folosul plagiatorului. Pe un plagiator nu-l poți stima, oricine ar fi acesta. Numai că lucrurile se amestecă puțin într-o societate care – după cât se vede – a renunțat la axiologie.
nicolaeiuga
aprilie 12, 2013
N.B. Plagiatorul şi plagierea vin de altfel de la „plaga”, un fel de plasă cu care criminalul îşi prindea şi imobiliza victima.
vasilegogea
aprilie 12, 2013
@olimpiu n. & nicolaeiuga
Cred că luate în complementaritatea lor, intervenţiile domniilor voastre, îmi permit să adaug că există (ce-i drept, mai rar, şi cu alte scopuri decît „intrarea prin efracţie în Parnas” – cum definea Monica Lovinescu plagiatul) şi o specie de plagiat, de-a dreptul perfidă – mascat sub aparenţa de „replică”, „parodie”, „prelucrare”, scriere „în oglindă” – care îşi propune, nici mai mult dar nici mai puţin, decît compromiterea originalului. În aceste cazuri, plagiatul, ca formă calificată de furt intelectual, devine instrument de manipulare a publicului şi compromitere a autorului plagiat.
nicolaeiuga
aprilie 12, 2013
21. Cred că într-o oarecare măsură sunt şi sinonime, poate mai mult sinonime decât deosebite net.
22. Meritul are un punct slab, acela că trebuie să fie recunoscut. Intr-o ţară profund coruptă, cu sistemul de recunoaştere alterat, este favorizată cleptocraţia, nu meritocraţia.
23. Nu cred că trebuie să amestecăm benignul cu malignul.
24. Lucrările de licenţă nu pot ci trebuie să fie plagiate, pentru că marea majoritate a absolvenţilor nu sunt în stare să le scrie ei înşişi.
25. Am mai răspuns.
26. Şi pozitive şi negative. Pozitive, de exemplu furtul de tehnică din afară. Sovieticii au furat tot, fără să plătească nimic, SUA au furat după război de la nemţi ş.a.m.d. Negative: diluarea producţiei proprii prin pseudoproducţie, scriitura devine maculatură etc.
27. In tot cazul, mai multe, mult mai multe decât cele despre care se vorbeşte ca atare.
28. De demult, probabil de la Neagoe Basarab.
29. Are forme mai multe şi mai patologice, plagiatul fiind doar una dintre aceste forme.
30. Personal cunosc mai multe persoane de bună condiţie intelectuală, care fac teze pe bani.
InimaRea
aprilie 13, 2013
Orice încercare-i bună dar să nu ne aşteptăm la rezultate spectaculoase în scurtă vreme. Printre obstacolele majore în calea spiritului ştiinţific, eu văd lipsa rigorii academice. Aici apare şi nodul gordian al problemei: academicii (universitarii) sînt cei chemaţi a impune rigoarea academică – fără expertiza lor, orice altă constatare apare ca administrativă, neştiinţifică, „instrumentată politic”. Or, în sistemul nostru academic (universitar) E JALE! Vedeţi că un profesor îşi ia facultatea acasă dacă nu mai e ales decan (la Istorie, în Bucureşti). Vedeţi că învăţămîntul de stat s-a aliniat celui privat, în loc de a se fi-ntîmplat invers. „Economicul” – bată-l! Cum a mai învolburat Domnia Sa, lăcomia – „adevărata natură umană”!
Din cîte văd, e pericol ca justa alertă împotriva plagiatului şi imposturii academice să ajungă – de n-o fi şi ajuns, în bună tradiţie neaoşă – o isterie anti, ceva tot neproductiv, tot injust cap-coadă.
Vrem nu vrem recunoaşte, mediul academic românesc ajunse la nivelul – ba chiar sub nivelul – universităţilor populare ale socialismului biruitor. Prilej de amară îndoială: Dar dacă socialismul acela îi venea mănuşă românului majoritar electoral? Că prea-i biruitor oriunde-ai privi.
vasilegogea
aprilie 13, 2013
@InimaRea
Din cîte înţeleg, dragă George, după 47 de întrebări (unele retorice, altele ironice, şi încă unele conţinîndu-şi răspunsul) există „şansa” de a ne alege cu o altă întrebare. Cam „amară”, cum spui…
InimaRea
aprilie 13, 2013
Păi, chestionarul e făcut meseriaş, adică lasă deplina libertate de a răspunde oricum. După care, ce se-ntîmplă – se pune la vot „răspunsul corect”? Mai curînd, ar fucţiona un decalog al antiplagiatului. Da’ vez’ că şi-ăla poate fi pus la-ndoială. Oricum, „ar fi de discutat”, nu?
Tot pe rîu în jos, dăm de causa causorum: impostura ca mod de viaţă – şi-ncă ce viaţă!
Acu’, pe bune, cine-ar renunţa la bleşug, pentru corectitudine? Şi cine-ar fi-n stare a o recunoaşte? Că-i ca-n vorba (proastă) proletară: Meserie, te halesc! ‘Ai siktir, că nu mă cunoşti!
Toată polologhia asta aduce binişor cu o predică duminicală împotriva desfrîului, într-un bordel. Fetele plîng de pun păr jos da’ aşa s-au învăţat, altfel nu ştiu face bani. Numa’ madama o spune p’a dreaptă: Părinte, ce nu ştii matale e că, azi, se poate şi cu aia-n koor, şi cu sufletu’n rai. Ori ştii, pezevenghi bătrîn? Dacă nu ştii, eşti prost – să mă ierţi că ţi-o spun de la obraz! Iar dacă ştii, eşti al fel ca noi da’ mai rău, că noi nu ne fandosim. Uite, să nu zici că sîntem neam prost, ia şi matale din munculiţa noastră – îţi dăm numa’ ban curat, de la munca de jos de tot… ! Vaja con Dios, Cohello senza cojones
Fiindcă asta-i toată filosofia, bade Vasile: E pe apucate, fraţilor! Cine n-are presiune-n instalaţie, să stea deoparte. Şi să ne vorbească, ce-are? Cîinii latră, ursu’ merge – de cîn’ lumea şi Pămîntu’…
Cred că românu’ ăla majoritar electoral nu mai are respect pentru „domni” de cînd a văzut el că-i fac concurenţă la ciordeală. Păi, ce – zice – nu erau de-ajuns ţiganii?
PS: Cîn’ne-ntălnim, o să-ţi spun cum face filosoful bucovinean politică – de unde-atîta bănet la Dom Profesor. Restu-i vrăjeală la Nasolu’, frate.
Na, că mă necăjii! Minte ce am şi eu, om bătrîn…
vasilegogea
aprilie 13, 2013
@InimaRea
Abia aştept să ne întîlnim şi promit că o să tac atent!
Culai
aprilie 13, 2013
S-avem pardon, dar pertu-total „e” 48, deşi cîteva-s redundanţe-tărăboanţe. InemăRea da’bună cînd n-o face pe ne-bunu’ , rezumat-a cu puntul pe i-ul necesitos. Eu m-am jucat doa a răspunde, alţii (oare, toţi ardeleni?) observ că iau „treaba”-n foarte serios… Da’cum mama-celui-de-subt-pod să iei în serios mărul putred, de astă dată din livezile cică universităţilor ro.ro… Mai bine rămîneau cele din Interbelic, da’BUNE! Şi, desigur, neprivate, dar cu bude la standarde măcar austriece. Atunci avea şi Statu-ăstora buget necesar Învăţămîntului,şi nu se mai scoteau la mezat Diplome şi Doctorate pentru toţi imbecilii care-au ajuns să sfideze, deşi nici nu ar fi-n stare să caute cuvîntul într-un DEX.
Da’e Dokctori ca abramburelele şi udrelele, ca funerikcă şi pontikcă şi ca bandele lu’Mishelikcă.
Mihaela Stroe
aprilie 15, 2013
Dicționarul, ca instrument de referință, zice că:
(a)PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier).
No, bine, numa’ că definiția e incompletă și discutabilă, și-atunci, dacă pornim o dezbatere de la ceva incomplet și discutabil, concluziile riscă să fie așijderi definiției.
Și, precum văd, dezbaterea e tot politizată. Păcat! A prins rău moda asta europeană cu transformarea plagiatului în muniție politică în tot felul de răfuieli deșucheate. Plagiatul ar trebui să rămână, cred, subiect de dezbatere… academică, fără „împunsături” vădit politizante. Iar dacă ar fi să se facă vreodată „curățenie” în zonă (ceea ce nu prea cred), să fie o curățenie… curată, după criterii valorice autentice (iar nu prea cred!), debarasate întâi de mocirla politichiei.
Mi-ar fi plăcut, totuși, să fiu de față mâine, presupun că va fi o dezbatere înflăcărată. N-am prea multe răspunsuri la cele 47 de întrebări, aș mai putea adăuga întrebări și exemple de situații în care plagiatul rămâne o nelămurire.
Situație. Prin 87-88 scrisesem versuri inspirate de „primii pași” (cu ghilimele că, sigur, cineva a mai folosit înainte expresia) ai copiliței mele. Cum n-aveam mașină de scris, am dat unei amice să dactilografieze manuscrisul, că, poate, l-oi publica. A doua zi, îmi aduce dactilograma și îmi spune că am scris fain, ca Daniela Crăsnaru. Ups! Apăruse o carte de care eu habar n-aveam, dar pe care ea o citise. Am luat iute cartea, am citit-o și… da, ce scrisesem semăna cu ce scrisese D.C. Aceeași temă și idee: mama privind puiul care descoperă lumea și vorbindu-i… în versuri. O fi fost norocul meu că ea citise și mi-a spus de carte, altfel poate aș fi publicat și m-aș fi trezit cu „plagiatul” pe cap. Cum să probez că nu?! Să jur cu mâna pe constituție, în fața MAN, că scrisesem versurile înainte de a citi cartea Danielei?!
Altă situație (ipotetică).
Într-o culegere de probleme, autorul propune spre rezolvare:
Între Brașov și Sighișoara, distanța este de 115 km. Aflați în cât timp ajunge de la Brașov la Sighișoara un microbuz care se deplasează cu 60km/h.
Alt autor, într-o culegere apărută ulterior, propune:
De la Sibiu la Oradea sunt 312 km. În cât timp parcurge această distanță un vehicul care rulează cu 75 km/h?
Problema e absolut aceeași, al doilea autor a schimbat doar„învelișul”. Poate face asta, foarte ușor, la fiecare problemă din prima culegere. Să zicem că schimbă radical și ordinea problemelor în cuprinsul cărții. E plagiator sau nu?!
Altă situație. O colegă și-a verificat lucrarea de gradul I cu „mașinăria softwere”. A reieșit că o treime din lucrare ar fi plagiat. Numai că ceea ce programul pretindea a fi plagiat, era o sumă de stereotipii, de platitudini consacrate. La urma urmei, cum poți încadra în specie, de pildă, „Miorița”? Cum să spui că „este o baladă populară” altfel decât că „este o baladă populară”?! Chiar dacă „înflorești” exprimarea – „este o memorabilă baladă păstorească populară”, tot rămâi în zona formulelor banale și, din păcate, inevitabile într-o lucrare didactică. Iar softul semnalează că – hopa! – ai „plagiat” din 100000 de surse. Noroc însă că îndrumătorul, om cu mintea-ntreagă, a făcut diferența pe care softul n-o putea face și a admis lucrarea.
Altă situație. A apărut acu-s vreo 10 ani, un articol cu mârâieli de câine rău, în presa locală, nu mai știu cine semna, dar erau acuzați de plagiat în serie, privind cosmogeneza, Darie Magheru, care chipurile ar fi copiat din Scrisoarea I a lui Eminescu, iar Eminescu, la rândul lui, din Rig-Veda. Erau, în exemplele-argument date de cârcotaș, câteva similitudini de viziune și chiar sintagme identice, dar nu mai mult decât admite, dacă nu mă înșel Kristeva, când discută intertextualitatea și normalitatea unui text ca sursă de inspirație pentru alt text. Unde ar fi hotarul dintre plagiat și intertextualitate? Ce s-ar alege din Levantul lui Cărtărescu dacă i s-ar căuta nod în papură în același fel?!
La întrebarea 30, (Poate fi plagiată o teză de doctorat numai la iniţiativa şi cu ştiinţa doctorandului? ) dacă aș participa la dezbatere, răspunsul ar fi NU. Mai mult decât atât, e vorba de un lanț – doctorand, conducător științific, comisie superioară de validare, în care doctorandul e veriga cea mai mică. Să zicem că e șmecher și, fără să dea mită, reușește să-l „ducă” pe conducător (deși e puțin probabil să o poată face fără un acord tacit al aceluia). Dar dacă reușește să păcălească și o întreagă comisie superioară, unde se presupune că e crema-cremei specialiștilor integri, înseamnă ori că doctorandul e un geniu în matrapazlâcuri, ori că membrii comisiei sunt niște incompetenți, plătiți degeaba cu bani mulți de la buget și curățenia de acolo se cuvine să înceapă. De la capul putred al peștelui, nu de la coadă. Există și varianta cumpărării bunăvoinței verigilor superioare din lanț, dar și așa „stricăciunea” de curățat întâi e tot la cap…
vasilegogea
aprilie 15, 2013
@Mihaela Stroe
Mulţumesc şi pentru ceea ce se vede (ampla intervenţie de aici), şi pentru ceea ce nu se vede (încă!).
Pe curînd, aşa cum am pus la cale!
Mihaela Stroe
aprilie 17, 2013
Revin la întrebarea 30, cu încă un argument pentru răspunsul: CATEGORIC NU!!! Am uitat o verigă din lanț: comisia de la susținerea publică a tezei – cinci membri. Comisiile de specialitate ale C.N.A.T.D.C.U – au și ele minimum cinci membri. Din cel puțin zece ultraexperți care verifică o teză, a cui o fi ea, să nu vadă chiar nimeni un plagiat?! Musai că aceia cărora le-a scăpat printre referate plagiatorul sunt ori corupți, ori incompetenți, ori superficiali, ori toate laolaltă. Poate aveți și alte calificative, eu atât am găsit. Într-o lume normală, s-ar cuveni ca ei să dea samă cu capul (mă rog, cu funcția care li s-a urcat la cap!). Apoi, minune, s-ar lecui de plagiat aspiranții la titluri, că n-ar mai ține figura și gata! Până una-alta, doar pe ici-pe colo, câte-un plagiator, real sau – la nevoie – ticluit, o-încasează dacă și numai dacă devine politic/ierarhic incomod, că pare lesne de turtit veriga mică. Dacă „a crescut” și ea între timp, se schimbă calimera: se alege cu o zgârietură-două, nimic grav. Oricum, verigile grele rămân neatinse, să perpetueze, summa cum laude, „tradiția”. Restul e poveste.