Irina Petraş vorbind despre moarte. La „Gaudeamus” – Cluj, 2013.

Posted on Aprilie 18, 2013

0



 Sâmbătă, 20 aprilie, ora 12,
în cadrul Caravanei Gaudeamus ediţia a 14-a,
va fi lansat noul volum semnat de
Irina Petraş: 
 Moartea la purtător. Stări şi cuvinte,
apărut la Editura ASE Bucureşti.
Despre carte va vorbi, alături de autoare, Ion Vartic.

Afis Moartea la Purtator corect

Din prefaţa cărţii:

irina-petras

              „Aş fi vrut să scriu o carte despre moarte. Paginile ce urmează sunt impregnate până la destrămare de această dorinţă. Aşa deschideam primul volum din Ştiinţa morţii, apărut la Editura Dacia în 1995. Vorbind despre cel de‑al doilea volum, apărut la Paralela 45, în 2001, spuneam, plănuind o a treia încercare: Dacă voi simţi nevoia să încep tot cu „aş fi vrut să scriu o carte despre moarte” va însemna că încă n‑a venit vremea s‑o întâlnesc şi să tac adânc despre ea…

              Moartea la purtător vrea, din nou, să fie cartea despre moarte. Se numeşte astfel fiindcă acest titlu acoperă foarte bine „pariul” meu pe muritudine. Am inventat termenul muritudine (finitudine doar l‑am nuanţat!) fiindcă am dorit un cuvânt care să numească faptul‑de‑a‑fi‑muritor. Moarte înseamnă şi stare complementară vieţii, dar şi actul de a muri, ceasul morţii. Mortalitate nu‑l pot desprinde de sensul statistic. Muritudine vrea să însemne complexitatea destinului de muritor.

Titlul cărţilor mele despre moarte prelua o sintagmă din laboratorul eminescian. „Geniul morţii” fusese precedat de „ştiinţa morţii”. „Ştiinţa” înseamnă deopotrivă a şti, a fi în cunoştinţă de cauză, şi a şti să faci ceva, a stăpâni o artă. E dublul sens al morţii care poate fi învăţată.

Am subintitulat cartea de acum Stări şi cuvinte, căci moartea, deşi însoţitoare intravitală, poate fi descrisă doar prin aproximări pornind de la experienţele la mâna doua din realitate şi din ficţiune. Când descrierea ar putea fi acurată, în prelungul ceas al morţii proprii, tu nu mai eşti acolo să depui mărturie.

Cu moartea la pândă, ca posibilitate oricând realizabilă, ştiindu‑mă muritoare, trecătoare, provizorie, eu merg departe (un departe relativ, fireşte) pe jos, ca pedestraşii, nu mă avânt în cavalcade. Lucrez în limitele şi dimensiunile unei vieţi omeneşti. Cărţile mele despre moarte nu s‑au născut dintr‑o aplecare macabră. Am o foarte veche obsesie a morţii (mimam moartea, pe la vreo trei ani, cu multă dexteritate), însă ea nu se traduce în predispoziţii funebre şi nici în spaime. Simplu spus, nu uit nici o clipă că sunt muritoare. Mi se pare „calitatea” mea esenţială.”

Fragment dintr-un interviu (acordat AGERPRES: http://www.agerpres.ro/media/index.php/cultura/item/189051-INTERVIU-Irina-Petras-USR-Visez-la-un-Targ-de-carte-la-Cluj-care-sa-concureze-cu-cel-de-la-Paris.html ):

„Cartea pe care o voi lansa la Târgul „Gaudeamus”, Moartea la purtător. Stări şi cuvinte, a apărut în toamna anului 2012, la Editura Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti, dar am convenit împreună să o lansăm la Târgul „Gaudeamus” de la Cluj-Napoca. La Bucureşti, a avut loc, în noiembrie 2012, o avanpremieră a acestui eveniment de la Cluj-Napoca şi am vorbit despre noua mea carte, precum şi despre volumul intitulat Divagări inutile. Despre viaţă şi literatură, apărut în ziua în care am împlinit 65 de ani. Divagările pun laolaltă cam tot ce am gândit, spus şi scris din 1989 încoace despre viaţa literară, premii, reviste, unde ne situăm noi în relaţia dintre centru şi periferie, despre locul nostru în cultura europeană, toate acestea fiind, la vremea lor, interviuri ori anchete lansate de reviste, dar şi eseuri independente. Înainte de Moartea la purtător, am publicat Ştiinţa morţii (vol I – 1995, vol II – 2000). Cele două volume, cu sintagma preluată de la Mihai Eminescu, spuneau deja cam tot ce cred eu despre relaţia umană, implicit a mea, cu lumea. Omul trebuie să înveţe să îşi organizeze priorităţile, ierarhiile, relaţiile cu ceilalţi şi propriile proiecte, văzute toate din perspectiva unui muritor. Eu asum această perspectivă nicidecum macabru, tragic, ori apocaliptic. Sunt o fiinţă muritoare şi am de gospodărit, foarte bine, o anumită bucată de timp, fără să ştiu exact durata ei.”
   Irina Petraş

(Află mai mult despre autoare, aici: http://www.irinapetras.ro/index.php?pagina_html=Prima )

Anunțuri