Festivalul de muzică contemporană „Cluj Modern” 2013: un bilanţ în „No. 14 plus minus.Contemporary Music Journal”

Posted on mai 12, 2013

2



cj_mod

Cluj  Modern  2013 – Á la Carte

       Ediţia a 10 – a a festivalului Cluj Modern a întrunit un număr impresionant de prime audiţii  ale unor lucrări semnate de compozitori  moderni şi contemporani, români şi străini, într-o debordantă descătuşare de forţe creative şi de energie interpretativă, pe parcursul celor şase zile de sărbătoare a muzicii contemporane. Lucrări camerale, concertistice şi simfonice, o operă dada (La deuxieme Aventure celeste de Monsieur Antipyrine compusă de Ionică Pop după Tristan Tzara) , un balet în şapte monologuri ( Eva,  de Liviu Dănceanu), precum şi lucrări de muzică elecroacustică şi nu în ultimul rând, un simpozion muzicologic internaţional intitulat „ Capcane şi riscuri ale comunicării intramuzicale: terminologie, notaţie, interpretare” au conturat  un „ eveniment al creativităţii, modernităţii, dialogului, invenţiei şi colaborării” după cum a declarat  directorul festivalului compozitorul Adrian Pop.

       În cea de-a treia seară,organizatorii au imaginat un scenariu exclusivist în care personajele, alias lucrări, compozitori, interpreţi  au conturat  un meniu alcătuit din „delicii” muzicale  cu „savoare” transilvăneană.

      Prin cele  Două dansuri galante cosemnatarii, Ede Terenyi – compozitor şi ansamblul de muzică veche  Flauto dolce (blockflöte tenor-alt-sopran) ) cu Horea Haplea  (la clavecin) – interpreţi,   au adus în scenă parfumul arhaic al dansurilor medievale transilvănene condimentate cu „deraieri” ludic- improvizatorice  către  lumea cromatismelor modernităţii.

      În tălmăcirea sopranei Mihaela Maxim, două dintre cele Vier Denkbilder mit Benjamin compuse în 2004. de Gabriel Irányi au reiterat o lume  sonoră abstractizată prin discursul solistic de factură expresionist-atonală corespunzând cu  zona rarefiată a sensurilor metaforic filosofice ale poemelor aforistice ale lui Walter Benjamin.

     Alături de acestea, soprana Mihaela Maxim şi pianistul Horea Haplea ne-au mai propus o întâlnire muzicală cu universul poetic a doi dintre marii poeţi transilvăneni:  Ana Blandiana şi Lucian Blaga. Liedurile  Baladă şi Rugăciune compuse în 1975 de V. Timaru ne-au încântat printr-o substanţă modală caldă, prin timbrul invăluitor şi  tandru al vocii interpretei în ipostaze de lamento sau,  de extaz şi iluminare în  Cerească atingere  (1980) de S. Toduţă. Din generaţia „ de aur” ai şcolii de compoziţie clujene nu putea lipsi Liviu Glodeanu .  „ Epitaf pentru Miron Costin” ( 1976) interpretată  de ansamblul Flauto-dolce şi Mihaela Maxim este o lucrare în spiritul avangardei timpului în care se întrezăresc întorsături  melodice cu colorit  oriental-bizantin bine mascate de un limbaj modal cromatic ce se valorifică în  registrul expresiv al ludicului.

      Prima parte a concertului s-a încheiat cu Cvartetul de coarde a  unuia dintre cei mai tineri compozitori  reprezentaţi în festival, Tiberiu Herdlicska în interpretarea şi mai tânărului cvartet de coarde Zefiro care nu a avut de loc o sarcină uşoară. Conceput din gesturi tematice fărâmiţate structural, cu valoare de efigie sonoră ( formule cromatice întoarse, glissando, pizzicato, tremollo) într-o scriitură în care sintaxa apare ca fiind alternaiv punctualistă, ostinată, fugată, monodică şi omofonă  într-o dramaturgie a contrastelor, cameral versus concertant, concepută ciclic, lucrarea este o solidă demonstraţie de meşteşug componistic bine consolidat la clasa de compoziţie a maeştrilor Adrian Pop şi Cornel Ţăranu.

    În partea a doua a programului, duo-ul pianistic Vera Negreanu – Gavriş Mihaela au realizat  un minirecital  alcătuit din  patru lucrări  semnate de compozitorii G. Ligeti, V. Herman din generaţia „ de aur” a componisticii de avangardă şi doi tineri compozitori clujeni, Cristian Bence-Muk şi Răzvan Metea în a căror lucrări se distinge „ un alt tip de avangardă”. Dacă vârful de lance al avangardei modernităţii  a fost constituită pe ideea de structură şi experiment  ca o consecinţă a  „ emancipării disonanţei” noua generaţie de compozitori postmoderni îşi  bazează proiectele componistice tocmai pe  această anulare  a ideii de nonfigurativ, abstract, disonantic, tenebros, conflictual  construindu-şi opoziţia estetică  pe o solidă promovare a ironiei,a aluziei directe sau indirecte, a băşcăliei sau a pastişei  prin exerciţiul polistilistic, metastilistic, prin  deconstruire şi rearanjare, prin refuzul ierarhizării de orice fel prin permeabilitatea şi/sau pluralitatea sensurilor. Astfel  în piesa lui Bence- Muk, intitulată   A few musical horror scene ,  ne-am putut amuza  cu  idiomuri pianistice ( clustere în registrul grav, pedalizate intensiv, „urmăriri” pe toată claviatura,  ostinato-uri-suspans,  uşă care scârţâie) ce  reflectă  talentul compozitorului de a pastişiza  stereotipiile  sonore ale genului amintit în titlu.  Ne-am delectat  într-o „frumoasă călătorie în luna de miere”  prin piesa lui Răzvan Metea  intitulată Mariaj,  în care am distins într-o cheie uşor satirică peisaje sonore ce amintesc de locuri exotice, prin aluzii de bossa nova, samba, vals, coloană sonoră de soap opera, decalate ritmic,  distorsionate,  „deranjate” deconstruite şi rearanjate într-un puzzle de tip postcard alcătuit din  instantanee ce au încântat publicul.  O inedită panoramă a modei grafismului anilor ’70 ne-a fost prezentată, inclusiv vizual în power point, prin  lucrarea lui V. Herman  intitulată  Grafica musicaleper uno o per due pianoforti,  implicând un important coeficient improvizatoric, o partitură pe care cele două pianiste de excepţie au reconstruit-o cu fantezie, şi o nedisimulată plăcere a jocului virtuoz. Excepţionala  interpretare a lucrării  Bewegung,   de  G. Ligeti a revelat o lume sonoră  texturală, cu polifonii latente, ostinato-uri asimetrice, planuri sonore subliniate alternativ ce conturează  prin elementul repetitivităţii o atemporalitate a dialecticii muzicale.

      Prin  cele 5 preludii intitulate generic  Altri preludi minimi per guitara sola 2006, compozitoarea Iulia Cibişescu- Duran  a dovedit o bună stăpânire a retoricii discursului chitaristic conturând ipostaze miniaturale  ce conţin aluzii la melancolia spaţiul iberic dar şi la recitativul mioritic sau instrumental baroc.  Chitaristul Constantin Andrei a exprimat cu sensibilitate şi siguranţă în proporţii echilibrate atât spiritul meditativ cât şi cel pasional-temperamental din aceste preludii.

     Ultima lucrarea a serii a aparţinut tânărului compozitor Dan Variu. Intitulată  Interior with a gentlemen plying a lute and a lady singing (tablou de epocă)  lucrarea se înscrie în genul teatrului vocal- instrumental  de tip parodie, interpreţii Mihaela Maxim, Constantin Andrei, ansamblul flauto dolce „ jucând” în haine de epocă (secolul XVII) Îngroşând tenta parodică la cea de băşcălie, acţiunea muzicală porneşte de la o monodie  modală renscentistă cântată  de o lady simandicoasă, convenţională şi plină de ifose cu căţelul  aferent,   acompaniată la chitară ( lăută) şi flaute de servitorii obraznici  pe care încetul cu încetul îi scapă de sub control ei dorind să cânte altfel de muzică (poate „ muzică contemporană”?). Astfel, tot aranjamentul perfect de poză – clişeu se destramă, se dezintegrează, se transformă  într-o isterie colectivă,  un dezastru,  un veritabil tablou al nonconformismului.                            

       Conf. univ. dr. Mirela Ţârc

Universitatea din Oradea, Departamentul de Muzică al Facultăţii de Arte 

(Preluare de pe http://no14plusminus.ro/2013/05/10/cluj-modern-2013-a-la-carte/.)

______________________________________________________________

FESTIVALUL DE MUZICĂ CONTEMPORANĂ CLUJ MODERN

Ediţia a X-a, 7 – 12 aprilie 2013

 Cluj Modern a ajuns la cea de a zecea sa ediţie. Între 7 şi 12 aprilie 2013, Academia de Muzică “Gh. Dima” şi instituţiile de prestigiu ce i-au stat alături în munca de concepere a acestui eveniment – Filarmonica “Transilvania”, Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Opera Română din Cluj, Societatea Culturală “Filarmonia”, Centrul Cultural Francez, Fundaţia “Sigismund Toduţă” – cu sprijinul generos al Primăriei şi Consiliului Municipal Cluj-Napoca şi a Consiliului Judeţean Cluj – invită publicul la o ediţie jubiliară proiectată ca o sărbătoare a Clujului muzical şi ca una din componentele artistice vii cu care oraşul nostru candidează la statutul de Capitală culturală europeană.

Pentru festivalul nostru bianual, zece ediţii înseamnă aproape două decenii, înseamnă deja istorie. Fondatorul festivalului, compozitorul membru al Academiei Române Cornel Ţăranu, poate privi cu satisfacţie în urmă la şiragul ediţiilor succesive, de la entuziasmul celei dintâi (1995) până la maturitatea ediţiilor din urmă, ce şi-au dobândit un loc bine definit în conştiinţa cetăţii, marcând – pentru o săptămână – un punct fierbinte pe harta muzicală a ţării.

În cele două decenii au crescut noi generaţii de compozitori şi interpreţi, ce aduc suflul proaspăt al sensibilităţii şi măiestriei lor, racordate la ritmul actualităţii; prezenţa lor în programele festivalului s-a făcut simţită în mod benefic. Poarta festivalului a fost mereu deschisă spre orizonturile creaţiei româneşti şi universale. S-a consolidat ideea dialogului cu tradiţia modernităţii – programarea unor creaţii majore ale secolului XX. Ultimele ediţii au consacrat festivalul şi ca un loc de dezbatere a ideilor, prin simpozionul internaţional ce propune mereu tematici incitante, aducând la aceeaşi masă creatori, muzicologi, interpreţi.

Cu un repertoriu bogat şi o paletă stilistică multicoloră, cu o susţinută prezenţă componistică şi interpretativă clujeană, căreia i se adaugă oaspeţi prestigioşi din ţară şi din străinătate – Elveţia, Franţa, Republica Modova, Italia – ediţia jubiliară Cluj Modern îşi reafirmă locul aparte în peisajul cultural naţional şi internaţional ca un eveniment al creativităţii, modernităţii, dialogului, invenţiei şi colaborării.

(http://www.clujmodern.ro/program-2013/)

Posted in: Uncategorized