Am mai scris şi vorbit despre nevoia urgentă a unei noi geografii morale a României. O geografie în care formele de relief să fie reprezentate de punctele de maximă încordare morală a fiinţei naţionale, traseele să marcheze pelerinajul memoriei pe drumurile martirice, centrele (reşedinţele) zonale să fie locuri de reculegere, memoriale ale victimelor tuturor crimelor săvîrşite împotriva demnităţii, libertăţii şi identităţii româneşti.
Frecventarea cu o anumită regularitate a site-ului http://www.memoria.ro/ mi-a confirmat ceea ce ştiam dar nu spusesem încă explicit: harta suferinţelor îndurate de români sub teroarea bolşevică, în întruchiparea ei originală ori numai clonată, este mult mai cuprinzătoare decît actualele frontiere politice, administrative ale statului român.
Cum, din păcate, pare tot mai limpede că cele două teritorii – unu, al memoriei, în expresia ei morală, juridică şi istorică deplină şi, al doilea, al real politik-ului, în expresia eufemistică, mankurtizată, a corectitudinii politice – nu se vor putea suprapune integral, cel puţin nu într-un viitor predictibil raţional, consider că marcarea oricărui perimetru, cît de mic, cu semnele aducerii aminte pe harta morală a României este bine venită, esenţială, chiar salutară pentru conştiinţa naţională. Pentru că aceasta, odată cuprinsă de amnezie, se stinge. Fără memorie nu există adevăr, fără adevăr nu există libertate şi fără libertate nu se poate clădi o morală. Căci nu poţi vorbi sclavului despre etică!
O excepţională muncă de arheologie, restaurare şi arhivare virtuală a ceea ce numim, cu o formulă care nu mi-e foarte simpatică, „istorie orală” sau „recentă” desfăşoară, iată, de mai mult de zece ani, doi neobosiţi, neînfrînţi de plictiseală, dezamăgiri, lehamite sau precaritatea resurselor, „nespecialişti„, dar idealişti cu metodă, dedicaţi recuperării memoriei româneşti: D-na Lidia Gheorghiu-Bradley şi D-l Mircea Ivănoiu. Orice laudatio ar fi pe cît de meritată, pe atît de incompletă. Mai mult, după cît am reuşit să-i cunosc, cred că i-ar şi deranja. Astfel că, în loc de alte „cuvinte” (sentimentele rămîn întregi şi de neînlocuit!), reiau pur şi simplu editorialul consacrat acestui eveniment (care nu e numai un „bilanţ” ori o expunere de intenţii, ci şi o invitaţie la conlucrare) (V.G.) :
Un nou început:
„Memoria.ro”
sărbătoreşte 11 ani de existenţă şi a treia sa versiune
Autor: Lidia Gheorghiu-Bradley
Ei bine, în anul care a trecut, softiştii de la Incremental Srl. Braşov au construit ”lifturile” şi au modernizat reţeaua de documente, lucrând în mare parte pro bono, cu migală şi dăruire. Mulţumiri i se cuvin mai cu seamă lui Marcel Rauca, neînvins de hăţişul de documente pe care l-a ordonat cu logică şi răbdare.
Ne găsim în faţa unui nou început: vă prezentăm cea de-a treia versiune a sitului www.memoria.ro , care ne va permite să structurăm şi să actualizăm documentele mult mai clar şi rapid şi al cărui editor va trata cu clemenţă diacriticele. Vă prezentăm în acelaşi timp şi a doua versiune a Portretului României interbelice (http://romaniainterbelica.memoria.ro), care de acum conţine colecţii de fotografii şi multimedia pentru fiecare judeţ.
În secţiunea Despre noi găsiţi descrierea rostului şi obiectivelor Memoriei.ro. Aş sublinia aici, însă, lucrurile cele mai importante. Siturile noastre au fost iniţiate şi continuă să aibă ca principali editori oameni care nu sunt istorici de specialitate (Lidia Gheorghiu-Bradley şi Mircea Ivănoiu). Principala noastră calitate este curiozitatea de a înţelege lumea în care s-au născut bunicii şi părinții noştri, în care am crescut noi şi în care se formează noua generaţie. Putem înţelege această lume numai cunoscându-i istoria sub cât mai multe faţete. A doua noastră calitate este de a dori să împărtăşim aceste cunoştinţe cu publicul larg: ca toţi idealiştii, credem că educaţia şi înţelegerea îmbunătăţeşte omul. Acţionăm din convingere şi din dorinţa de cunoaştere: nu primim altă recompensă în afara mulţumirii de a vedea că situl trezeşte interes. În acelaşi timp, avem resurse limitate.
De aceea lansăm un apel de colaborare tuturor celor care gândesc ca noi: trimiteţi-ne cât mai multe materiale!
Cu câteva excepţii, noi nu facem cercetare proprie, ci încercăm să punem laolaltă, în mod structurat, cât mai multe fragmente, mai mari sau mai mici, din cercetarea şi memoria specialiştilor şi a publicului larg, construind o arhivă de documente la dispoziţia oricui are acces la internet. Suntem mândri că am reuşit, în cursul celor 11 ani de existenţă, să publicăm documente semnate de cercetători şi scriitori recunoscuţi, dar dăm spaţiu de publicare şi celor fără nume în domeniu, pentru a ne îmbogăţi colecţia prin contribuţii cât mai diverse.
Că există un mare număr de pasionaţi de istoria recentă, ca şi un mare număr de nostalgici pentru peisajul apus sau pe cale de schimbare, pentru ceea ce ne-a fost copilăria sau tinereţea, că există de asemenea militanţi pentru păstrarea patrimoniului, istorici, scriitori şi analişti care investighează atent secolul trecut este evident prin numărul în continuă creştere a studiilor, cărţilor, albumelor, filmelor documentare, DVD-urilor, şi mai ales a siturilor Internet şi a paginilor Facebook dedicate secolului XX. Multe dintre acestea din urmă, de mare calitate, şi-au creat în relativ scurt timp un public foarte numerous şi entuziast.
Siturile ”Bonaparte şi Domeniilor”, ”Balcic și Bran”, ”Istoria Cercetăşiei în România”, informative şi elegante, sunt exemple de anagajare şi muncă migăloasă. La fel este ”Cutia cu vechituri a lu’ Potra” şi blog-ul ”Despre demnitate” şi multe altele! Cel mai simplu mod de creştere, pentru Memoria.ro, este de a pune link-uri spre aceste situri: trimiteţi-ne adresele paginilor dumneavoastră dacă vedeţi că ele nu apar pe sit! Încă nu le cunoaştem. Numai împreună putem întregi şi ţine vie memoria.
Situaţia paginilor Facebook (FB) este aparte. Ele au un mare avantaj faţă de siturile internet: texte scurte şi fotografii pot fi inserate în doar câteva secunde; la fel de repede ele atrag comentariile publicului, care le răspândeşte de îndată pe paginile proprii. Mesajul istoric, în text, film sau poză, se împrăştie astfel rapid în comunitate. Autorii şi cititorii au bucuria să vadă instantaneu că sunt citiţi, să comenteze, să pună întrebări şi să primească răspunsuri. O satisfacţie care explică numărul mare de vizitatori: pagina FB ”Copilăria anilor 80-90” are peste 71.000 de amatori (copiii de atunci au ajuns acum la vârsta la care Internetul se foloseşte cel mai intens şi îşi exprimă nostalgia pentru trăirile copilariei, inclusiv pentru uniformele şi cravatele de pionier!); pagina ”Istorie românească în fotografii”, cu cititori de vârste mai diverse, a ajuns şi ea la aproape 28.000 de admiratori; ”Iaşi (Fotografii vechi)”, la aproape 23.000, iar ”Târgu Jiu odinioară” şi ”Poveşti cu plimbări”, mai recente, şi-au creat şi ele în scurt timp un public devotat.
Un sit care are ca scop primordial crearea unei arhive de documente nu poate concura cu o pagină creatoare de comunitate în ce priveşte interacţiunea rapidă cu şi între cititori şi autori. Există însă un argument principal în favoarea existenței unui sit care să reunească ceea ce paginile Facebook publică: numai un sit-arhivă poate oferi o structură tematică documentelor publicate, precum şi o funcţionalitate performantă de căutare. Pe pagina Facebook căutăm prin derulare, nu prin categorii sau cuvinte cheie.
Odată cu anunţul lansării celei de-a treia versiuni a sitului Memoria.ro, facem deci o ofertă de colaborare cu creatorii paginilor Facebook: oferim celor interesaţi spaţiu de găzduire a (unor porțiuni) din colecţiile dumneavoastră de documente şi fotografii, în categoriile potrivite, cu trimiteri spre pagina de origine de pe Facebook. Ce e de câştigat? Structură, funcţionalitate de căutare, stabilitate a bazei de date. Aşteptăm opiniile dumneavoastră pe adresa editor@memoria.ro.
Cititorilor noştri le mulţumim pentru răbdarea de a aştepta noua versiune şi le promitem de acum noi şi interesante materiale cu frecvenţă mult mai mare de actualizare.
(Preluare de pe http://www.memoria.ro/ )
podaru
mai 16, 2013
in 1997 infiintam filiala Beclean a Fundatiei Culturale Memoria. Sunt 14 ani de atunci, daa am calculat bine. Si-atunci, n-am inteles ce e cu cei 11 ani de existenta?
vasilegogea
mai 16, 2013
@podaru
E vorba despre site-ul „Memoria.ro”.
Culai
mai 16, 2013
Mulţumesc pentru semnal, Domnule Basile!
La rîndu-mi, am alergat iute pe link-uire şi am depus aist buchet aniversar (era să scriu obol, ghini că n-am gîndit ort):
Aflu, graţie foarte în actualitate ancoratului Domn, Vasile Gogea (Cluj), că aţi împlinit 11 ani deja – de unde şi urarea ce Vi se adresează cu respectuoasă preţuire.
Nu sunt istoric, nici politician; nu ştiu dacă-n familie am avut faimoşi martiri sau minabili colaboraţionişti, indiferent de sistemul con-dukator. Sunt fiu de ţărani ajunşi proletari în postbelic. Ei au trăit ca necalificaţi, Eu tot proletar (e un fel de a spune, căci fără „proles”), dar „calificat”. M-am specializat în cîteva meserii, în regimul de (oare?) democraţie populară, prin care mi-am putut cîştiga traiul, cu cît s-au îndurat patronii (ante şi post 1989) să mă miluiască. Din păcate, ca pentru atîţia mulţi alţi oameni, istoria mea (personală!) începe şi se termină odată cu mine. N-am moştenit genă de tribun, martir şi nici măcar de oportunist. Iar, ce am dobîndit, am dat, cui a fost dispus să primească, de la catedră, de la un pupitru de bibliotecar; şi cam tot de 10-11 ani, pe Internet. Care m-a ajutat să înţeleg multe, repede şi fără de nici o speranţă într-o Lume zidită pe temelii etice, morale echitabile.
Dar, asta nu-nseamnă că nu mă interesează şi – cel mai des mă doare! – istoria dusă şi traiul de zi cu zi al acestui Neam românesc, rămas, prin toate veacurile, sub toate stăpînirile, unul „al nevoii” (Eminescu).
La Ceas aniversar, Vă doresc Viaţă lungă şi bogată-n colaboratori valoroşi, ca să am de unde afla fapte ce poate nu le-am ştiut, ori nu le-am înţeles cum trebuie!
Ion Ionescu
mai 16, 2013
Apreciez in mod special proiectul „Romania interbelica”.
Le doresc celor doi realizatori ai sitului sa nu-si piarda speranta, sa aiba puterea de munca si resursele necesare pentru a continua cu si mai mult succes aceasta adunare de marturii, documente, informatii de natura a ne intari pe noi toti impotriva instrainarii de fiinta noastra autentica.
La Multi Ani, cu folos!
Anca Marin Butnarescu
mai 17, 2013
La Multi Ani! si mult succes in continuare pentru ,,Memoria.ro”
Mircea IVĂNOIU
mai 17, 2013
Trebuia să intervin mai devreme, dar timpul este ceea ce nu prea controlez (prin stabilirea priorităţilor).
În primul rând îi mulţumesc lui Vasile pentru că ne-a băgat în seamă. Nu suntem la o aniversare rotundă, dar suntem la o altă idee de prezentare care a implicat dificultăţi tehnice şi timp pentru depăşirea lor. Sau eu sau Lidia am spus esenţialul prin editorialele site-ului sau a rubricilor constituente, dar sunt câteva detalii la care revin, în cazul Portretului României Interbelice.
Despre necesitatea acestui demers am mai discutat, vreau doar să insist că PRI nu este un sub-site doct, cu contribuţii de ultimă oră şi semnături savante. Este sau vrea să fie mai aproape de un manual de geografie istorică pentru un interval decisiv din istoria ţării. Eu l-aş vedea ca o bibliografie adecvată orelor de istorie a României din această perioadă. Putem purta discuţii asupra utilităţii acestui demers, dar până atunci judeţele trebuiesc „încărcate” cu „informaţie”. Pe lângă textul din enciclopedia Gusti, adăugăm la fiecare judeţ : videoclip-uri muzicale (muzică locală tradiţională), mini-filme documentare, fotografii disparate sau albume tematice (vedeţi în acest sens jud. Muscel, pentru care suntem recunoscători prof. Adrian Săvoiu), alte texte complementare textului de bază, referitoare la evenimente din perioadă.
Sunt multe judeţe neacoperite, chiar din Transilvania, ca să nu vorbim despre Moldova…
Mă interesează piesele muzicale din acele locuri la etniile care locuiau respectivele zone, de exemplu ce cântau şi jucau saşii din nord-est, şvabii din Satu Mare, chiar şi secuii din Trei Scaune şi Mureş, Oradea, etc Chiar dacă găsesc asemenea piese muzicale, din motive de limbă, nu ştiu dacă sunt chiar de acolo… Eu sunt lugojan. În consecinţă veţi vedea că am găsit uşor piesele pe care le-am auzit cântate frecvent în copilărie (jud. Severin, jud. Caraş, jud. Timiş-Torontal).
Concluzia este că „obiectivul” se construieşte mai uşor şi mai solid cu contribuţiile celor care prin profesie, prin preocupări, prin naştere sau prin vieţuire ştiu ceva despre anumite locuri…
Sau există albume cu specific local, absolut originale, din surse particulare, etc. Nu le refuzăm dacă corespund politicii noastre de ilustrare şi obiectivelor esenţiale propuse
Mulţumesc tuturor pentru aprecieri, pentru vizitele şi recomandările pe care le veţi face acestui site şi vă aştept direct la site sau pe adresa mea personală : mircea.ivanoiu@gmail.com