Irina Petraş şi Horia Bădescu, laureaţii „Premiilor media de excelenţă”, acordate de ziarul „Făclia”

Posted on iunie 12, 2013

0



PREMIILE MEDIA DE EXCELENŢĂ.

Premianţii ziarului FĂCLIA – scriitorii IRINA PETRAŞ şi HORIA BĂDESCU

        Astăzi, 12 iunie 2013, Clujul îşi premiază valorile în cadrul celei de a X-a ediţii aniversare a evenimentului PREMIILE MEDIA DE EXCELENŢĂ, al cărui scop este nominalizarea şi premierea în cadru solemn a acelor personalităţi care au avut, în anul 2012, o contribuţie semnificativă la dezvoltarea şi promovarea municipiului nostru şi a Transilvaniei. La ediţia 2013 a PREMIILOR MEDIA DE EXCELENŢĂ, ziarul FĂCLIA a hotărît să acorde premiul său, în formula ex-aequo, unor reprezentanţi de frunte ai literelor clujene, promotori ai scrisului la nivel de excelenţă, oameni de cultură de anvergură naţională şi internaţională: criticului şi istoricului literar, eseistului, traducătorului, editorului şi cadrului didactic universitar, dr. în litere IRINA PETRAŞ şi poetului, romancierului, criticului, traducătorului, jurnalistului şi diplomatului, dr. în litere HORIA BĂDESCU. În pregătirea ceremoniei din această seară, de la Grand Hotel Italia, am adresat celor doi scriitori aceleaşi trei întrebări:
         1.Cum se poziţionează scrisul literar clujean în context naţional?
         2. Privind retrospectiv, care vă este cea mai importantă realizare literară a anului 2012?
         3. Dacă considerăm literatura ca pe un mod de reflectare a celor gîndite, rostite, trăite şi scrise, care este versul/fraza din creaţia personală care credeţi că vă caracterizează cel mai bine? Dar din cea universală?
         Iată ce au răspuns premianţii noştri:

 Irina Petraş

Irina_petras-215x300

1. Aş aminti, mai întîi, că Filiala Cluj a USR este cea mai mare din ţară, după Bucureşti, cu 290 de membri activi, rezidenţi, majoritatea, în municipiul şi judeţul Cluj, dar şi în judeţele Alba, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Mureş, Satu Mare, Sălaj, Sibiu şi în ţări precum Ungaria, Franţa, Germania, Israel, Suedia, SUA, Canada. Este şi cea mai activă, cu un proiect, Scriitorul în cetate, cunoscut şi recunoscut pentru evenimentele consistente pe care le pune la cale, pentru volumele pe care le editează, fie prin Concursul de debut Biblioteca tînărului scriitor, fie independent (Clujul literar, Cuvinte, 100 de ani de viaţă literară transilvană, Starea prozei, Clujul din cuvinte, Cartea mea fermecată, Invitaţie la vers, Clujul în legende, Clujul din poveşti, Promenada scriitorilor etc.). Site-ul Filialei (www.uniuneascriitorilor-filialacluj.ro) probează cu asupra de măsură dinamismul Filialei noastre. Dar, lucru extrem de important, scriitorii clujeni sînt personalităţi puternice şi distincte – singurătăţi, cum îmi place să spun –, cu opere de valoare nu doar naţională, ci şi internaţională. Nu voi da nume, dar se numără cu zecile cei care au fost răsplătiţi cu premii de prestigiu, ale căror cărţi au fost traduse în mai multe limbi de circulaţie, care contează printre scriitorii de raftul întîi ai României şi sînt prezenţi la manifestări culturale în străinătate. Scrisul clujean nu e provincial decît dacă sîntem de acord că lumea de azi în întregul ei s-a provincializat; nu e marginal, căci centrele sînt azi pretutindeni; şi nu e minor decît dacă uităm că existenţa unui popor se probează şi se asigură prin Cultura sa, chiar dacă statura artistului pare azi minimalizată.

2. Anul 2012 a fost unul bogat şi în cărţi, şi în evenimente. Mai întîi, am încetat să mai lucrez la Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Am respectat o promisiune pe care mi-am făcut-o în urmă cu opt ani: mă voi pensiona la vîrsta de pensionare a bărbaţilor! Ei bine, în noiembrie trecut, am împlinit 65 de ani. De ziua mea, am lansat două cărţi noi: Divagări (in)utile. Viaţă şi literatură (Editura Eikon) şi Moartea la purtător. Stări şi cuvinte (Editura Academiei de Ştiinţe Economice). În cel dintîi, vorbesc despre literatură şi viaţa printre cărţi, despre patriotism, nevoia de urme, puterile şi slăbiciunile cititorului, meştereli, păduri şi cioturi, teme şi modele, matematică, istorie şi ficţiune, ochiul leneş al scriitorului, moarte, noapte, pietre şi alte ape curgătoare, condiţia feminină, mica tiranie cotidiană, «neşansa de a scrie în limba română», faptă şi răsplată, goana zilei, farmecul etimologiilor… Moartea la purtător are un titlu care acoperă foarte bine „pariul” meu pe muritudine. Titlul vechilor mele cărţi despre moarte prelua o sintagmă din laboratorul eminescian, „ştiinţa morţii”. „Ştiinţa” înseamnă deopotrivă a şti, a fi în cunoştinţă de cauză, şi a şti să faci ceva, a stăpîni o artă. E dublul sens al morţii care poate fi învăţată. Am subintitulat cartea de acum Stări şi cuvinte, căci moartea, deşi însoţitoare intravitală, poate fi descrisă doar prin aproximări pornind de la experienţele la mîna doua din realitate şi din ficţiune. Să mai adaug la „realizări literare”, dar indirecte, alcătuirea marelui almanah Promenada scriitorilor. Deşi a fost enorm de lucru (fac totul singură, de la corectură la tehnoredactare şi copertă), mă bucur că a ieşit la lumină încă o carte de vizită a breslei. Acum lucrez la un nou volum, va fi şi un fel de retrospectivă la încheierea celui de-al doilea mandat de preşedintă a Filialei clujene: Viaţa literară la Cluj.

3. Decupez un fragment de autoportret: „Mă simt iremediabil destinată provizoriului, imperfecţiunii deschise. Cu moartea la pîndă, ca posibilitate oricînd realizabilă, ştiindu-mă muritoare, trecătoare, provizorie, mi-am gospodărit imediatul şi preajma cît am putut de bine, dar nu am pus la cale nicio răsturnare spectaculoasă. Eu merg departe (un departe relativ, fireşte!), pe jos, ca pedestraşii, nu mă avînt în cavalcade. Singuratică şi iubindu-mi ceasurile de singurătate, nu mă pot hotărî să risipesc din timpul meu limitat pentru a mă ajunge. Nu cred că merită. Eu mă simt deja în miezul lucrurilor de la început. Totul mă priveşte atîta timp cît sînt vie şi pot scruta calm şi neobosit tainele de neatins ale lumii.”

Şi două versuri din Lucian Blaga: „Drumul tău nu e-n afară / căile-s în tine însuţi”.

 Horia Bădescu

Horia-Badescu-300x272

1. Clujul reprezintă un pol de putere literară, ca să folosesc o expresie uzuală. Poate tocmai de aceea graviteză spre el şi forţe artistice exterioare lui. Clujul literar nu mai este, demult, provincial. Într-o lume multipolară, care se manifestă astfel şi în domeniul artisticului, implicînd tendinţe centrifuge, el se exprimă cu forţă nu doar la nivel naţional. Dacă am face un tablou al conexiunilor cu alte arealuri lingvistice, al contactelor ori prezenţelor în varii ipostaze editoriale ori conclavuri de profil, am fi uimiţi cît de conectat e scrisul clujean la viaţa literară europeană. La Cluj se scrie multă literatură bună. Cu impact, cu ecou. Clujul are scriitori importanţi, scriitori adevăraţi, profunzi, cu putere de creaţie, cu mai puţine ifose şi cu mai multă decenţă, cu acea decenţă şi umilită modestie care însoţeşte valoarea înnăscută. Oricum star system-ul opereză mai puţin decît în alte locuri. Scrisul clujean are mai mult respect pentru demnitatea statutului scriitoricesc, nu intră aici accidentele de parcurs, un anume ştaif în prezenţa socială şi acel indicibil farmec alumn, pe care se încăpăţînează să-l păstreze şi să-l cultive. E un spaţiu de creaţie care incită şi exercită o permanentă atracţie. Este evident, cred, că scrisul clujean ocupă o poziţie majoră în context naţional. Şi, poate, nu numai.

2. Finalizarea celor două antologii de care sînt profund legat sufleteşte: Clujul poeţilor, o imagine poetic-poliedrică, zugrăvită în multiple şi fermecătoare nuanţe, a acestei urbe căreia îi port o declarată afecţiune, şi Cărţile vieţuirii, o retrospectivă a vieţuirii mele poetice, oferită cititorilor mei la un prag de vîrstă. Ambele publicate la admirabila editură Eikon. Tot la acest capitol – acordarea distincţiei naţionale franceze Les Palmes Académiques în grad de cavaler, pentru servicii aduse, deopotrivă, culturii franceze şi române şi cooperării dintre cele două ţări.

3. «Poezia nu este doar o chestiune de expresivitate a limbajului, ci şi, şi mai ales, un mod de a ne trăi umanitatea. Fiecare poem este un exerciţiu de auto-iniţiere în dificila artă de a exista, în dificila meserie de a exista şi uneori de a fi. Fiecare poem e o sfidare adresată neantului şi o victorie a vieţii, proba de necontestat că omul poate trăi misterul şi sensul universului şi poate împărtăşi esenţa lui şi raţiunea lui de a fi: iubirea. Aceea care deschide sufletul marii trezii ce ne îngăduie să vedem frumuseţea lumii.»

«Totuşi, în chip poetic locuieşte omul pe-acest pămînt» (Hölderlin)

        Michaela BOCU

12 iunie 2013,7:00 am | Articol scris in CULTURA,EVENIMENT )
Posted in: Premii