Unele lucruri sau stări de lucruri, chiar şi în lumea ideilor nu doar în cea materială, par să rămînă la fel şi după o sută de ani. Nu pentru că ar fi eterne, ci pentru că, efemere fiind, se reproduc încontinuu. De exemplu:
DILETANTISMUL ÎN FILOSOFIA DE AZI *
„Niciodată n-a avut mai multă precădere în filosofie ca astăzi <<originalitatea>>; adevărul e subordonat originalităţii; nu e nevoie să fie adevărat, e destul să fie bine găsit. Sub cuvânt că se caută a se mulţumi nevoile integrale ale <<sufletului omenesc>>, filosofia trăieşte în clar-obscurul declamaţiilor de suprafaţă, trăieşte într-un diletantism ce are teamă de a defini cu rigoare termenii întrebuinţaţi. Obscuritatea acestui diletantism se deosebeşte de obscuritatea altor filosofii ce aparţin mai mult trecutului. Diletantismul de azi e obscur pentru filosoful conştiincios ce defineşte logic şi strict termenii filosofiei şi care nu îngăduie ca în înlănţuirea argumentelor să se strecoare lacune nemotivate sau judecăţi nepotrivite, însă e limpede pentru cei mai nepregătiţi şi care vor să dobândească un lustru filosofic. Dimpotrivă, filosofia lui Kant, de pildă, e obscură pentru profan sau o tălmăceşte greşit, însă e limpede pentru cei pregătiţi şi se împacă foarte puţin cu oratoria.”
„E azi un loc comun că orice discuţie pentru <<principii>> e fără folos şi fără rezultat pipăibil; întâlnim dar astăzi o teamă superstiţioasă de <<principii>> bine controlate şi întemeiate, mergând mână în mână cu o slăvire şi încredere oarbă în instinctul care ghiceşte imediat şi sigur, şi care merge drept la ţintă. Cum să mai vorbim azi de o înviere a filosofiei, dacă vroim să clădim o filosofie fără principii, fără temeiuri bine hotărâte şi sigure? Acum vreo 30 de ani se vorbea de o <<psihologie fără suflet>>, adică de o disciplină fără obiect şi fără temei. Însă nici azi nu stăm mai bine, când psihologii ne afirmă că psihologia se ocupă cu <<procese psihologice>> şi că se dezinteresează de suflet, ca şi cum ar exista <<procese>> fără un substrat la care să se petreacă aceste procese. Aceasta e o pildă tipică a fricii de a gândi cu temei şi de a trage toate consecinţele logice.”
„Filosofia de azi întruneşte toate notele diletantismului îndeobşte; 1. E primitoare de orice concepţii, adică îmbrăţişează cu un egal entuziasm sau, mai exact, cu o egală indiferenţă orice <<idee>>, numai nouă să fie, chiar până la paradox. Adesea ori face impresia unui joc filosofic, fără nici un rezultat apreciabil. 2. Promite mult, fără să dea nimic temeinic. 3. E lipsită de autocritică, de dorinţa limpezimii logice, deplin conştientă de sine, şi de seriozitate ştiinţifică. 4. E lipsită de statornicie, arde azi ceea ce a adorat ieri, nu poate găsi un teren obştesc pentru discuţia filosofică, pe scurt, îi lipseşte iubirea statornică şi sigură de sine, preferând distinţia oratorică. Cunoscând acum aceste slăbiciuni datoria noastră va fi să le combatem fără cruţare, pentru a putea vorbi într-adevăr de o înviere filosofică în viitor.”
„Filosofia nouă va trebui să îmbine două însuşiri, pe care diletantismul de azi nu le cunoaşte nici separate: în primul rând seriozitate şi conştiinciozitate logică, apoi, în al doilea rând iubire de adevăr, care nu se mulţumeşte cu crâmpeie şi aparenţe strălucitoare, ci care înfige amândouă mâinile în realitatea plină. E necontestat că există azi, chiar în preajma fiolosofiei diletantiste, o puternică dorinţă înspre adevăr şi sinceritate filosofică. Trebuie s-o încurajăm, însă să-i dăm altă ţintă, fiindcă îi lipseşte încă temeiul absolut sigur.”
_________________________________________
* (Fragmente din Mircea Florian, Diletantismul în filosofia de azi, publicat în Noua Revistă Română, nr.10, vol. XVII, 7-14 iunie 1915, pp. 125-273 şi reprodus în Mircea Florian, Filosofia timpului nostru. Publicistică, I, (1909-1958), Ediţie critică, text stabilit, studiu introductiv, note şi comentarii de Adrian Michiduţă, Editura Aius, 2005. )
Ion Ionescu
iulie 28, 2013
Ma bucur ca il evocati pe acest mare filosof si profesor de filosofie roman, creator al unui original sistem filosofic, „Recesivitatea ca structura a lumii si vietii”, de la a carui nastere s-au implinit 125 de ani, aniversare aproape trecuta cu vederea de „diletantii filosofi” ai zilelor noastre…
vasilegogea
iulie 28, 2013
@Ion Ionescu
Lucrarea „Indrumare in filosofie” a lui Mircea Florian (aparuta la „Socec”, intre razboaie, pe care am citit-o, adolescent fiind, intr-o copie xerox, dar frumos legata!) alaturi de „Antologia filosofica” alcatuita de Bagdasar, Narly si Bogdan (editia de la „Casa scoalelor”) au fost cele doua carti care, nu doar pe mine, de-a lungul anilor, m-au „impins” spre studiul filosofiei. Asadar, ii sunt dator! De altfel, la initiativa si impreuna cu acelasi Adrian Michiduta, un devotat cercetator si „restaurator” al operei lui Mircea Florian, am editat – in premiera – la Editura „Grinta” (in 2003), ultimul curs sustinut de M.F. la Universitatea Bucuresti (anul scolar 1947-1948, inainte de a fi „epurat” de regimul comunist proaspat instalat), cel dedicat „Filosofiei Renasterii”.
Din pacate, o „linie” intreaga de ginditori romani din generatia lui M.F., dupa ce au fost interzisi de „marxisti”, sunt astazi ignorati de „antimarxisti”…
InimaRea
iulie 28, 2013
Dupa un veac, se vede ca vechiul de atunci era mai nou decit noul de-acum, care-i mult mai vechi chiar si decit cel de la 1900 toamna.
vasilegogea
iulie 28, 2013
@InimaRea
Da, cam asa sta treaba, si nu numai in filosofie!
culai
iulie 28, 2013
Ce să poată rosti un-ca-mine, netrecut încoace de Simion-Mehedinţi, Rădulescu-Motru, ca lecturi filosofice neaoşe, ba mai degrab’analize sociologice, naţionale-n frumosul sens al datinelor – despre Nedreptăţitul interbelic, apoi pînă-n 1960, apoi după…
Eu-Tomist întru ce priveşte sistemele filosofice, neîncrezător în zisa că imperiul macedonean, lumea elenistică n-ar fi fost posibile fără Aristot (încălecatul de una dintre multele neveste fără cununie ale rexului său), ori că Alexandria a fost incendiată de oglindele unui patafizicieni… Eu nu mă revendic in integrum nici de la Socrate, pe care L-am înţeles cel mai bine (deşi re-povestit!)… Nici din Ecclesiast n-am rămas decît cu golătatea prost drapată a omenirii, mereu îndemnată pe calea abuzurilor şi minciunii şi crimelor deobşte.
A fost destul să mi se dea acest şu(n)t, ca să-nţeleg că Mircea Florian, de ar fi fost înţeles şi urmat, măcar ca inamicu-i Unu, inamicii mulţi – poate că altfel s-ar fi comportat românii, prin Capii lor, şi-n război, dar mai ales după… Chiar dacă soarta ne-ar fi trecut tot prin Yalta!
Măcar, poate, n-am fi fost acuzaţi în bloc (Ţară, Popor) de tot felul de crime-n care Toţi Al(ia)ţii ne-au întrecut şi-n urmă de tot lăsat…
Cuminte şi resemnat, depun aici, aiste două flori: http://www.romlit.ro/mircea_florian_-_nedreptatea_unui_destin – Oana-Georgiana Enăchescu, 2002, RoLit no 13
şi
http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=53&Itemid=112 – Adrian Michiduţă, Piteşti – sept. 2006 ,
întru Amintirea Sa, cu Dumnezeu să Îl ierte, iar Mîinele să-I facă Dreptate!
… Deşi mi-e tare teamă că, cu „aiştia”, nu un Panteon i se pregăteşte Ţării, ci un Aneanton, după ce s-a dat liber la alte politruceşti preacurvii şi anateme…
vasilegogea
iulie 28, 2013
@culai
Pentru ca tot l-ati evocat pe Aristoteles, iata motto-ul ales de Mircea Florian pentru „Indrumare in filosofie” (din spusele marelui stagirit): „Cel care filosofeaza, are filosofie; cel care nu filosofeaza, inca are o filosofie.”
Altfel, nici chiar atit de „cuminte”, nici chiar „resemnat” nu lasati impresia a fi!
Multumim pentru „flori”!