Beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika. Bucureşti, 31 august 2013

Posted on septembrie 1, 2013

3



Sîmbătă, 31 august 2013, ora 11.00, în cadrul Sfintei Liturghii solemne prezidate de trimisul Papei Francisc, Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, în prezenţa unui număr mare de episcopi, preoţi, călugări, călugăriţe şi credincioşi, are loc la Romexpo beatificarea Monseniorului Vladimir Ghika.

     Cronologia procesului de beatificare

16 mai 1954 – ora 17.30 – slăbit din cauza tratamentului din timpul anchetelor și din cauza condițiilor din închisoare, la Jilava, încetează din viaţă Vladimir Ghika (până în 2003 data morţii a fost considerată 17 mai, dată infirmată de certificatul medical de deces din 16 mai 1954)
Noiembrie 1954 – la Paris este organizat un simpozion în care se vorbește deja despre martiriul lui Vladimir Ghika și încep să fie publicate biografii ale lui.
18 decembrie 1968 – familia cere de la Jilava resturile mortale ale lui Vladimir Ghika pentru a le înmormânta la Cimitirul Bellu ortodox, în cripta familiei.
În anii 1970-1980 Arhiepiscopia de Paris dorea să înceapă procesul de beatificare pentru Vladimir Ghika, dar proiectul este abandonat pentru a nu îngreuna situația Bisericii Catolice în România.
1990 – după căderea regimului comunist în România, pr. Horia Cosmovici primește însărcinarea să adune documente și mărturii despre părintele său spiritual, Mons. Vladimir Ghika, de la IPS Ioan Robu.
5 noiembrie 1991 – date fiind rezultatele cercetării părintelui Horia, IPS Ioan Robu cere de la Roma „Nihil obstat” pentru începerea procesului de recunoaştere a martiriului Monseniorului Ghika.
18 februarie 1992 – Sfântul Scaun acordă „Nihil obstat”.
Timp de 10 ani cercetarea și strângerea mărturiilor continuă.
7 octombrie 2002 – este numit postulatorul Cauzei Vladimir Ghika în persoana pr. Ioan Ciobanu.
26 octombrie 2002 – la cererea postulatorului, conform Dreptului Canonic, Arhiepiscopul Ioan Robu iniţiază la București procesul diecezan în vederea ridicării Monseniorului Ghika la Cinstea Altarelor.
13 iunie 2003 – se termină procesul diecezan.
16 iunie 2003 – documentele procesului diecezan sunt trimise la Roma
și pr. Claudiu Bărbuț este numit postulator la Roma.
24 martie 2004 – se inaugurează faza romană a procesului
prin ruperea sigiliului de pe documentele procesului diecezan.
Se completează documentația trimisă la Roma, inclusiv cu cercetări în Arhivele Vaticanului.
30 noiembrie 2006 – este emis decretul de validitate din partea Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor pentru procesul de la Bucureşti.
3 aprilie 2007 – are loc numirea pr. Francisc Ungureanu ca postulator al Cauzei Ghika la Roma.
18 mai 2007 – este numit pr. Cristoforo Bove, OFMConv ca relator al Cauzei din partea Congregaţiei.
Se începe constituirea echipei care va lucra de la București pentru redactarea dosarului final (POSITIO SUPER MARTYRIO) plecând de la scrierea „Biografiei Documentate” a lui Vladimir Ghika.
4 octombrie 2010 – pr. Cristoforo Bove, istoric și bun cunoscător al României, în urma unei lungi suferințe, decedează.
19 octombrie 2010 – postulatorul cere la Congregaţie numirea unui nou relator.
5 noiembrie 2010 – pr. Kijas Zdzisław, OFMConv este numit relator pentru cauza Vladimir Ghika.
18 noiembrie 2011 – textul POSITIO este încredințat tipografiei.
1 februarie 2012 – tipărirea POSITIO s-a încheiat.
2 februarie 2012 – sunt depuse primele 5 exemplare de POSITIO la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, destinate analizei din partea celor care au rol de organizare a etapelor următoare în proces.
Congregația pentru Cauzele Sfinților decide care teologi vor fi consultați și vor analiza POSITIO.
10 februarie 2012 – au fost depuse la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor exemplarele din POSITIO destinate studiului teologilor.
9 octombrie 2012 – s-a celebrat „Congresul Teologilor” consultanți în care aceștia au discutat rezultatele analizei făcute asupra POSITIO și au declarat în unanimitate că argumentarea martiriului lui Vladimir Ghika a fost concludentă.
Comentariile scrise de teologi, împreună cu procesul verbal al congresului, au fost culese și tipărite pentru a fi trimise spre analiză, împreună cu POSITIO, Părinţilor Cardinali și Episcopi, membri ai Congregației pentru Cauzele Sfinților.
Ianuarie 2013 – este numit „Ponente” S.E. Edmund Farhat având rolul de a prezenta cauza în „Congresul Cardinalilor”.
19 februarie 2013 – a avut loc „Congresul” în care s-au reunit Părinţii Cardinali şi Episcopi, membri ai Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, iar părerea asupra martiriului lui Vladimir Ghika a fost pozitivă.
27 martie 2013 – Sfântul Părinte Papa Francisc a autorizat promulgarea decretului prin care se recunoaște „martiriul slujitorului lui Dumnezeu Vladimir Ghika, preot diecezan; născut la Istanbul (Turcia) la 25 decembrie 1873 și ucis din ură față de credință la Bucureşti (România) la 16 mai 1954”. De acum îl putem numi pe Vladimir Ghika cu titlul de venerabil!
31 august 2013 – Înscrierea lui Vladimir Ghika, preot martir, în rândul fericiților.
Beatificare

© 2013 | Angelus Communicationis – Centrul de Comunicatii Sociale al Arhiepiscopiei Romano Catolice de Bucuresti

*

         Doamne Isuse Cristoase, Marele şi Veşnicul Preot al sufletelor noastre, priveşte cu bunăvoinţă la poporul român, din sânul căruia l-ai ales pe Vladimir Ghika. Fă ca exemplul său de credinţă şi de iubire să strălucească tot mai mult printre noi şi dăruieşte-ne pentru meritele şi sfinţenia martiriului său harul… (aici se spune harul cerut), pentru ca el să fie ridicat la cinstea altarelor, spre slava Ta, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

         [Postulatura Cauzei de beatificare și canonizare a monseniorului Vladimir Ghika]

*

       Vezi toate informaţiile cu privire la eveniment aici: http://www.vladimir-ghika.ro/ro/beatificare-6/.

Posted in: In Memoriam