Cu acest al treilea „conspect” din dosarul Roşia Montană, risipit pe net, am ajuns, folosind cuvintele marelui poet Virgil Mazilescu, la „limita dincolo de care nu se mai poate”. Orice comentariu pare interzis în faţa relităţii descrise în reportajul-anchetă realizat de Oana Moisil şi ilustrat cu fotografii de Rene Zieger şi Alexandru Vakulovski. Acolo unde ajunge „febra aurului” nu mai rămîne nici loc luminat, loc cu verdeaţă, loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea.
Iată cum începe:
Din 2004, la Roşia Montană se face trafic de morţi. „Se dezgroapă”, „se duc”, „se scot”, „se reînhumează”, „se plantează”, „se mută la oraş”, „se cumpără”. Ilegal, la bucată sau cu toptanul. Astea sunt expresiile localnicilor care mi-au povestit cum compania Roșia Montană Gold Corporation plăteşte deshumări pentru că are nevoie să mute tot ce mişcă sau putrezeşte pe-acolo, ca să înceapă exploatarea aurului. Anul trecut, am fost de opt ori la Roşia Montană, ca să înţeleg cum febra aurului s-a infiltrat doi metri în adâncurile localităţii. În timp ce documentam subiectul, visele cu morţi sfârtecaţi ajunseseră o normalitate.
Dar, aveţi cel puţin acest curaj şi, citiţi şi priviţi totul aici:
http://www.vice.com/ro/read/traficul-de-morti-de-la-rosia-montana.
http://www.vice.com/ro/read/traficul-de-morti-de-la-rosia-montana?Contentpage=2
http://www.vice.com/ro/read/traficul-de-morti-de-la-rosia-montana?Contentpage=3
Din cimitirele Roşiei Montane, morţii au fost reînhumaţi în nord-vestul ţării, în funcţie de noua locuinţă a strămutaţilor. Numărul lor exact nu poate fi aflat, deoarece persoanele implicate refuză să dea informaţii. (hartă de Luminiţa Dejeu)
Gogea's Blog 
Profion
septembrie 10, 2013
Infernal. Aştia, toţi grămadă, se dau la somnul cel de obşte.
culai
septembrie 10, 2013
Fără a ofensa pe Nimeni, îmi permit să-mi postez opinia şi sper să nu ofuschez pe nimeni.
De la început, veţi şti că nu-s de acord cu distrugerea munţilor, pădurilor, habitatelor naturale şi aşezărilor umane care mărturisesc o cultură cel puţin uni-seculară. Din păcate, însă, toate imperiile, toate rahaturile de regate şi de republici mai mult sau mai puţin bantustane, numai Asta au făcut, la comanda imperioasă a con-ducacilor lor, aduşi la putere mereu de alţii peste capul unui popor, naţii şi duşi rău de tot cu pluta, fără urmă de cîrmă… Degeaba, cîrmacii de aparat, cînd frîiele alţii le trag şi piedicile tot aceia le pun!
Cei care s-au opus marilor deportări, imenselor strămutări de populaţii şi distrugerii unor leagăne ancestrale de civilizaţii nu au avut drept la istorie!… Nu, la istoriile oficioase!… Nici măcar la o legendă, acolo… Fiindcă omenirea a fost blestemată să uite iute Binele, Omenia, Dreptatea, Cinstea, Adevărul, Respectul faţă de semen şi să se închine idolilor politei, monotei, dar în odăjdii şi uniforme drapaţi şi-n minciuni care de care mai gogonate.
Mi se spune să-mi pese de morţii strămutaţi dintr-o localitate, de parcă acesta ar fi un caz singular… Unde sunt „strămutaţii” văilor inundate de lacurile pentru hidrocentrale, ori ai mahalalelor peste care s-au ridicat cvartale monumentale?… De acei morţi, cui i-a păsat?
Dar cimitirele feudale ce încă zac fără nici un semn indicator de loc sfinţit prin oseminte, peste care „edilii” lu’peşte putred de la cap au trîntit dale pentru „centre istorice”, peste care ziua se pişă cînii şi se troscăiesc bitangi cu scîndura pe role, iar noaptea se (t)rag tot felul de festive panţarole?
Eu vă mai spun că morţilor mei direcţi (frate, părinţi) nu le mai ştiu locul „de veci”, fiindcă nu doar administraţia (papistaşă) a parcelei de cimitir „a dat undă verde” la cavouri de lux, peste biete morminte de oameni săraci, deşi cu plata anuală la zi. Cine alimentează abuzul, dacă nu cei „abilitaţi” să-l stîrpească? … Cum să îi pedepseşti, cînd nici dreptul cinstit de-a le da cu parul la cap nu-l mai ai?
S-ar spune că sunt laş, fiindcă aşa şi pe dincolo… În dezăpeziri, inundaţii, cutremure, în aplicaţiile militare şi-n ajutorarea aproapelui, în înfruntarea activiştilor locali, precum şi în ceea ce am crezut că-i revoluţie, eu – un ins din stupid people – n-am stat deoparte… Şi, cu ce m-am ales, exceptînd cucuie, ghionţi şi lătrat de la politrucii de opinie?
Sunt laş?… Ei, bine: atunci fiţi Voi, tinerii mai curajoşi!… Dar, mai curajoşi şi-n absolut dezinteresaţi, altruişti!
Bădia Culai
Mara
septembrie 10, 2013
Impresionant. Totusi si fara morminte memoria acestor parinti este vie, am terminat cartea „Arta refugii” cu ochii in lacrimi gindindu-ma la viata buna si demna pe care ar fi dorit sa o aiba fiul lor si la greutatile si rautatile pe care au fost nevoiti sa le indure de la straini, dar si de la romani ceea ce este mai dureros.
Numai bine. Scuze daca nu este direct la subiect, dar vazind ieri intr-o emisiune de dezbateri pe A3 pro si contra proiectului rmgc pozitia „motilor” de sustinere a proiectului in ciuda poluarii cu cianuri m-am gindit ca poate noi idealizam virtutile motilor.
Mara
septembrie 11, 2013
La Roşia Montană continuă lucrările de restaurare a clădirilor istorice incluse în programul “Adoptă o casă” şi activităţile Şcolii de Vară ARA. Din nefericire, angajaţi ai companiei bruschează şi ameninţă voluntarii prezenţi. “Noi suntem pe schele şi lucrăm la restaurarea caselor vechi şi de patrimoniu din Roşia Montană. Lucrăm sub tirul continuu şi neobosit al înjurăturilor şi ameninţărilor pe care le primim din partea minerilor. Aceştia stau toată ziua prin Piaţa Veche sau în faţa birourilor companiei, iar în unele cazuri colegi de-ai noştri au fost îmbrânciţi sau agresaţi verbal. Minerii se liniştesc doar când apare vreo echipă de la vreo televiziune, când îşi schimbă discursul într-unul lacrimogen de tipul ‘nu avem ce mânca, vrem loc de muncă’. Noi ne dorim să fim lăsaţi să terminăm lucrările programului “Adoptă o casă” înainte ca studenţii voluntari să plece pentru reînceperea anului universitar”, a declarat Virgil Apostol, membru ARA.
din Comunicatul Alburnus Major…
Deci minerii, locuitorii din zona, sa nu le spunem totusi moti desi ei asa isi spun, incep sa se manifeste violent.
Locuitorii din Moldova din cite stiu au protestat impotriva gazelor de sist, au fost demonstratii unde era toata suflarea satului, inclusiv preotul. In Ardeal vad ca locuitorii vor sa rada muntii, sa lase in urma un lac imens cu cianuri, sa incaseze citiva norocosi dintre ei timp de 10, max.15 ani un salariu mai bun si pe urma sa paraseasca zona. De asta am spus ca noi poate avem tendinta sa idealizam virtutile locuitorilor de acolo cind de fapt ei sint dispusi pentru o punga de galbeni sa vinda tot si sa accepte distrugerea iremediabila a zonei.
Sa nu imi luati in nume de rau, dar simbolic vreau sa pun un mic fragment din felul in care poti fi dezamagit de uscaciunea sufleteasca (in general). Poate il recunoasteti. „Stam in gazda la mos Veniamin. Asa-i spune lumea – eu nu-i spun. Nu stiu daca-i numele, prenumele, porecla – nu ma intereseaza. Nu seamana deloc cu mos Iacob al meu, de la Mana. Ar fi cam de aceeasi virsta, dar asta de-aici e un nesuferit; cu toate ca e imbracat, tot, in alb; cu toate ca mos Iacob al meu, de la Mana, era numai in negru imbracat – de unde concluzia ca nu tot ce-i negru e rau si nu tot albul e bun…”
Culai
septembrie 11, 2013
Datorită Domniei-Voastre, Mara, am recitit şi eu „Arta reFugii”, dar în tehnoredactarea virtuală a Autorelui. Nu mă compar, dar constat că ne amintim, cam toţi la fel de copilărie, iar cei care au trăit-o mai greu şi-o povestesc mai emoţionant şi mai firesc, desigur estompînd multe asperităţi, cruzimi, poate şi înflorind peste mucegai… Avem mulţi povestitori înnăscuţi, dar păcat că „scriitorii” se selectează, artificios, după alte canoane…
Revenind la negrul Roşiei Montane… Guvernele, Preşedenţia, Camerele legiuitoare, ministerele de resort şi Multinaţionalele poartă întreaga răspundere: atît pentru binele, dar mai ales pentru Răul ce se vede clar că-l fac, de peste un sfert de veac, acestei Ţări şi acestui Popor – adus tot mai la adevărul durut de „neamul nevoii”, deloc ornant, lansat de Eminescu, încă de pe cînd era la Viana, studinte…
Mie, chiar că nu-mi mai pasă cine şi cum (ne) conduce şi aştept moartea nu ca pe o ispaşă, ci precum pe o Izbăvire. Mi-s aşa de sătul de deşteptăciunile guralivilor care din „pardonuri” con-duc statul, încît… Chiar şi de n-aş termina tot ce am de spus în acest răspuns, eu tot aş muri împăcat: că Scap din acest Lagăr!
Unde numai hienele şi nevoiaşii se înmulţesc … aflaţi Voi un epitet neornant convenabil.
vasilegogea
septembrie 11, 2013
@Profion
Cu „ăştia”, nu numai viaţa de zi cu zi a demenit un coşmar, dar şi moartea!
vasilegogea
septembrie 11, 2013
@Culai
Nu cred că sunt motive pentru ca cineva să simtă nici măcar ofuscat.
Dar, cu aceleaşi precauţii, fie-mi îngăduit să spun doar atît: „cicatricile”, chiar dacă mai dor, nu se mai „tratează”, le purtăm pînă la moarte; „rănile deschise”, însă, cer „intervenţii” imediate (chiar „chirurgicale”)!
vasilegogea
septembrie 11, 2013
@Mara
Cei care susţin proiectul, la Roşia, nu sunt tocmai ce par a fi.
Vedeţi, suferinţa – educă. Mizeria – degradează. Din păcate, între doar omenesc şi prea (abstract) uman, este un interval în care îşi bagă coada Nenumitul! Desigur, perspectiva istorică are o importanţă specifică în acest caz.
Mulţumim pentru film.
Mara
septembrie 13, 2013
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/s-au-ridicat-motii-peste-500-de-oameni-i-au-cerut-socoteala-in-strada-primarului-din-campeni-domnule-ponta-pe-moti-cine-i-despagubeste-ganditi-va-bine-ca-nu-vor-cobori-din-munti-cu-pet-uri-in-mai-98082.html
Iata totusi motii adevarati, cei din Campeni.
Anca Marin Butnarescu
septembrie 14, 2013
Trist …foarte trist ! Tocmai citeam un articol despre procesul care o sa aibe loc si sumele imense care vor trebui platite de statul roman pentru anularea contractului de la R.M. Ma intrebam doar : ”Statul asta” nu are consilieri juridici sau ceva oameni mai ” cititi ”
care sa fie consultati inainte de a semna ceva ”acte” pentru a se evita aceste ” Mari Scandaluri ” ! Alti bani pierduti, nervi, timp …Fara cuvinte!!!! Si doar avem asa de multa
” Scoala ” .
Ștefan Doru Dăncuș
septembrie 16, 2013
Noi am făcut Piața Universității. Copiii noștri fac Roșia Montană.
Și cu asta cred că am spus totul.
Ștefan Doru Dăncuș
septembrie 16, 2013
Am discutat întâmplător cu Florin Ciutacu. Omul vrea să găsească ceva ce ne-ar putea exonera de la plata daunelor față de compania canadiană. Contractul acela ciudat nu este public!!! Cei care aveți informații – i le puteți trimite pe mail. Îl căutați pe google.
Anca Marin Butnarescu
septembrie 16, 2013
Contractul acela ciudat este public! Cu stampila…etc. L-am vazut undeva…! Trebuie sa-mi aduc aminte unde…