Recent, poetul Vasile Muste a permis (discret, totuşi) scurgerea unui prim tom de stenograme din care aflăm informaţii preţioase despre o serie întreagă de manevre tactice şi teorii strategice, demne de faima unui Carl von Clausewitz, utilizate cu o oarecare frecvenţă, pe Cîmpiile Elizee din preajma Palatului cultural ASTRA (Casa municipală de cultură din Sighetu Marmaţiei), pe un front inefabil şi inexpugnabil.
„Instalaţia” foto: Teodora
Trei sunt puşcaşii marmaţieni care participă la operaţiunile speciale ce însoţesc anumite evenimente găzduite de venerabilul Palat, construit din contribuţia materială şi munca benevolă a bunicilor şi străbunicilor sighetenilor de azi: Molcuţu – „un român tolerant păgubos şi berbant”, Balazs-Aţip – „sculptor, ungur categoric, iar el nu are nici un dubiu şi nimic împotrivă” şi Arif – „turc, născut în străvechiul Mardin, oraş din Mesopotamia”. Cu aprobarea Generalului Norilor, care este Vasile Muste, voi desecretiza (începînd de azi pînă duminică) cîteva file. Voi începe cu cele care se referă la acţiunile inerţiale ale Molcuţu-lui. Le voi păstra numele de cod originale.
BICAMERUL
Vorbim împreună despre…
Molcuţu:
– Asta nu se poate numai cu bicamerul!
– Cu ce, întreb eu?
– Cu BICAMERUL, răspunde Molcuţu.
Mai tîrziu:
– Molcuţule, tu ştii cu ce s-a făcut Parlamentul?
– Nu. Cu ce?
– Cu bicamerul.
– De ce cu bicamerul?
– Pentru că s-au făcut două camere: Senatul şi Camera deputaţilor.
– Nu cred că au lucrat numai cu un bicamer – spune Molcuţu.
– Ba da, numai cu unul. Dacă lucrau cu două făceau Parlamentul tetracameral!
CEI TREI MAGI
Dimineaţa, scriind despre trei artişti, încercînd o aluzie la magi, îl întreb pe Molcuţu:
– Care sunt cei trei magi de la Răsărit?
Molcuţu se întoarce spre mine şi privindu-mă atent mă întreabă:
– În ce sens?
GEAMUL DE LA ETAJ
Glumind:
– Molcuţule, deschide repede geamul să mă arunc!
Molcuţu se apropie cu paşi uşori de fereastră. Pune mîna pe deschizător, se întoarce spre mine şi spune:
– Să zicem aşa, fără parapantă?
OAMENI DE CAUCIUC
Molcuţu către Bocanciu:
– Spune, dacă te crezi deştept, oamenii au pneuri?
Bocanciu izbucneşte în rîs.
– De unde ai scos-o şi pe asta, tontomagule?
– Ascult, mă ascult!
– N-au mă, înţelegi, ori te-a călcat vaca?
– Da, spune Molcuţu, atunci de ce fac pneumonie?
ADEZIVI ŞI ALEGĂTORI
Povestesc despre o emisiune tv unde se văd oameni aduşi cu autobusele dintr-un judeţ întreg la campania electorală a unui partid. Reporterul, către un participant cu şapcă viu colorată:
– Dumneavoastră sunteţi membru al partidului…?
– Nu, eu sunt adeziv, răspunde acesta.
Rîdem cu toţii.
– Vedeţi, de asta nu merge ţara bine… Avem prea mulţi adezivi şi prea puţini alegători, cugetă cu voce tare Molcuţu.
NEVINOVATA PRESUPUNERE
Jucăm tenis de masă, noaptea tîrziu, la etajul I al instituţiei. La miezul nopţii se aud paşi pe coridor. Întreb:
– Cine poate fi la ora asta?
Molcuţu răspunde:
– Ori vin doi oameni, ori vine un cal. Uşa se deschide şi în cadrul ei apare medicul veterinar.
___________________________________________________
(Voi continua să postez file din acest dosar: Vasile Muste, Lupta cu Molcuţu, proză ultra-scurtă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.)
Gogea's Blog 
Culai
octombrie 18, 2013
Simt adieri de Momente & Schiţe & Umor moroşan…
Mmmm!… Mai ceva ca orice!
Petru Motzanescu
octombrie 18, 2013
Ceva intre Cortazarul din GLORII SI CRONOPI, Janko Neni, Urmuz, umor verde morosan si, mai ales, Vasile Muste. Asta, la o lectura grabita. Urmeaza sa mai sapam, asteptind cu interes restul creativitatii cestui poet.
vasilegogea
octombrie 18, 2013
@Petru Motzanescu
Aşa cum am promis deja, voi continua cu postarea unor noi „file” din acest „dosar”.
Ion Ionescu
octombrie 18, 2013
Daca „citesc” cu atentie „instalatia foto” a d.rei Teodora, inteleg si aprob postarea succesiva, in „doze mici” a acestui „dosar” care contine un umor bine… distilat! Specificul zonei!
AAG
octombrie 18, 2013
Excelent, bravo Vasile! Vasile Gogea? Vasile Muste…!
Mara
octombrie 21, 2013
Molcutu din zilele noastre ar putea fi alintat chiar Crudutu (corespondent masculin la Cruduta). Va marturisesc cu invidie ca si la o lectura grabita si la una strofocata nu pot prinde tilcul tuturor poantelor, mai ales pe cele mai subtile, pentru ca nu le cunosc istoria. Noi, din generatia decreteilor am cam trait sub un clopot de sticla.
Numai bine, optimism si sanatate.
vasilegogea
octombrie 21, 2013
@Mara
„Clopotul de sticlă” (dacă sticla nu e opacă) izolează de sunete, mirosuri, mişcări ale aerului… Dar, lasă să se vadă, totuşi, „lumea” din afara lui. În cazul celor trei „persoane literare” despre care scrie d-l Vasile Muste, „tîlcul” general al „momentelor” în care sunt „fotografiate” ar fi (în lectura mea, desigur, nu infailibilă şi nici „totală”) impresia de tot hazul că ungurul e român, românul – turc iar turcul – ungur!În fapt, ideea serioasă, de fundal, e că umanitatea din oameni nu are naţionalitate!
Mara
octombrie 21, 2013
Multumesc, indatorata pentru rabdarea si blindetea din raspuns. Ideea generala am prins-o, prin intuitie, dar ciuda mi-e ca nu descifrez chiar toate acele mici nuante, ironii care fac cred deliciul cunoscatorilor si traitorilor unor timpuri, spatii culturale, experiente pe care eu nu le-am trait si intr-un fel este si normal sa nu imi pice toate fisele. Mai ales la episodul cu „ungurul”, cel cu „turcul” este mai „facil” (de inteles).
Numai bine.