Cabaret Voltaire (LI). Vasile Muste: din “jurnalul de operaţiuni” al “luptei cu Molcuţu”

Posted on octombrie 18, 2013

8



Recent, poetul Vasile Muste a permis  (discret, totuşi) scurgerea  unui prim tom  de stenograme din care aflăm informaţii preţioase despre o serie întreagă de manevre tactice şi teorii strategice, demne de faima unui  Carl von Clausewitz, utilizate cu o oarecare  frecvenţă, pe Cîmpiile Elizee din preajma Palatului cultural ASTRA (Casa municipală de cultură din Sighetu Marmaţiei), pe un front  inefabil şi inexpugnabil.
muste molcutu

 „Instalaţia” foto: Teodora 

      Trei sunt puşcaşii  marmaţieni  care participă la operaţiunile speciale  ce însoţesc anumite evenimente găzduite de venerabilul Palat, construit din contribuţia materială şi munca benevolă a bunicilor şi străbunicilor sighetenilor de azi:  Molcuţu – „un român tolerant păgubos şi berbant”, Balazs-Aţip – „sculptor, ungur categoric, iar el nu are nici un dubiu şi nimic împotrivă” şi Arif – „turc, născut în străvechiul Mardin, oraş din Mesopotamia”. Cu aprobarea Generalului Norilor, care este Vasile Muste, voi desecretiza (începînd de azi pînă duminică) cîteva file. Voi începe cu cele care se referă la acţiunile inerţiale ale Molcuţu-lui. Le voi păstra numele de cod  originale.

BICAMERUL

          Vorbim împreună despre…

Molcuţu:

– Asta nu se poate numai cu bicamerul!

– Cu ce, întreb eu?

– Cu BICAMERUL, răspunde Molcuţu.

Mai tîrziu:

– Molcuţule, tu ştii cu ce s-a făcut Parlamentul?

– Nu. Cu ce?

– Cu bicamerul.

– De ce cu bicamerul?

– Pentru că s-au făcut două camere: Senatul şi Camera deputaţilor.

– Nu cred că au lucrat numai cu un bicamer – spune Molcuţu.

– Ba da, numai cu unul. Dacă lucrau cu două făceau Parlamentul tetracameral!

CEI TREI MAGI

          Dimineaţa, scriind despre trei artişti, încercînd o aluzie la magi, îl întreb pe Molcuţu:

– Care sunt cei trei magi de la Răsărit?

Molcuţu se întoarce spre mine şi privindu-mă atent mă întreabă:

– În ce sens?

GEAMUL DE LA ETAJ

          Glumind:

– Molcuţule, deschide repede geamul să mă arunc!

Molcuţu se apropie cu paşi uşori de fereastră. Pune mîna pe deschizător, se întoarce spre mine şi spune:

– Să zicem aşa, fără parapantă?

OAMENI DE CAUCIUC

          Molcuţu către Bocanciu:

– Spune, dacă te crezi deştept, oamenii au pneuri?

Bocanciu izbucneşte în rîs.

– De unde ai scos-o şi pe asta, tontomagule?

– Ascult, mă ascult!

– N-au mă, înţelegi, ori te-a călcat vaca?

– Da, spune Molcuţu, atunci de ce fac pneumonie?

ADEZIVI ŞI ALEGĂTORI

          Povestesc despre o emisiune tv unde se văd oameni aduşi cu autobusele dintr-un judeţ întreg la campania electorală a unui partid. Reporterul, către un participant cu şapcă viu colorată:

– Dumneavoastră sunteţi membru al partidului…?

– Nu, eu sunt adeziv, răspunde acesta.

Rîdem cu toţii.

– Vedeţi, de asta nu merge ţara bine… Avem prea mulţi adezivi şi prea puţini alegători, cugetă cu voce tare Molcuţu.

NEVINOVATA PRESUPUNERE

          Jucăm tenis de masă, noaptea tîrziu, la etajul I al instituţiei. La miezul nopţii se aud paşi pe coridor. Întreb:

– Cine poate fi la ora asta?

Molcuţu răspunde:

– Ori vin doi oameni, ori vine un cal. Uşa se deschide şi în cadrul ei apare medicul veterinar.

___________________________________________________

(Voi continua să postez file din acest dosar: Vasile Muste, Lupta cu Molcuţu, proză ultra-scurtă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.)

Posted in: Cabaret Voltaire