Aşa cum am promis, continui cu postarea altor file din stenogramele dosarului arhivat sub titlul Lupta cu Molcuţu, mai exact, cu cîteva dintre cele care îl descriu pe sculptorul maghiar Ştefan (Istvan-Pişta) Balazs-Aţip, al doilea membru al comandoului trietnic, tricultural şi triconfesional (aşa cum este şi Sighetu Marmaţiei, o insulă udată de apele a trei rîuri) aflat sub comanda operativă a Generalului Norilor, poetul Vasile Muste.
„Instalaţia” foto: Teodora
ŞTEFAN BALAZS-AŢIP
Participăm (eu şi prietenul scuptor Ştefan Balazs) la un colocviu. Suntem cazaţi în aceeaşi cameră într-un motel. După ceva horincă şi mai multe beri, tîrziu în noapte, întins pe patul său, Balazs exclamă:
– Eu sunt un mare dormitor.
Stăpînindu-mă cu greutate să nu izbucnesc în rîs, îl întreb:
– De ce nu te compartimentezi? Ai face şi tu un motel şi ai cîştiga nişte bani…
– Tu înţeles ce spus la tine, eu vrut spus că eu foarte repede aţip.
– Aţip! Aşa e. De astăzi o să-ţi şi spun Ştefan Balazs-Aţip.
ASTA NU-I…
Prin 1988, Pişta, eu şi încă trei prieteni bem vin. Citesc (adunată într-un volumaş dactilografiat şi capsat) Constelaţia Copilăriei, vreme de aproape zece minute. În timpul lecturii sculptorul posăie, fornăie şi, la sfîrşit se ridică, face cîţiva paşi spre centru şi exclamă:
– Asta nu-i jocă-te cu… gîsca*!
Nici un critic literar, nimeni n-a vorbit sau scris despre poezia mea atît de laudativ. Cît despre exprimare… „o feno şi-o fechete cutio”.
__________
*Gîsca, în cazul acesta, nu este o pasăre ci un organ masculin.
GREVA UNGURULUI
Miercuri, 12 mai, zi de greve în ţară şi la Bucureşti, greve ale pensionarilor. Seara oraşul rămîne în întuneric, ocazie să îl sun pe Balazs, schimbîndu-mi vocea şi de pe un număr de telefon necunoscut lui:
– Băi, de ce-ai luat curentul?
– Ce curent? întreabă ungurul.
– De la mine, de la bloc…
– Dar eu nu iau curentul.
– Nu lucrezi la RENEL?
– Nu, eu sunt pensionar…
– Atunci o feno şi-o fechete cutio, de ce nu eşti la Botroceni?
– Unde?
– La grevă, la Botroceni.
Enervat la culme, ungurul închide telefonul.
GETO-DACII ŞI COTCO-DACII
– N-am putea şi noi să trăim cot la cot, ca fraţii? mă întreabă ungurul…
– Exclus, îi spun, dacă am trăi cot la cot tu ar trebui să fii cotcodac, nu ungur!
– De ce cotcodac?
– Pentru că eu sunt geto-dac iar tu ai fi un fel de găină de-a noastră.
MALIGNUL ŞI BELIGNUL
– Ce faci dromaderule? îl întreb la telefon pe Aţip.
– Citesc o reţetă…
– Vrei să spui un reţept.
– Da, un reţept.
– Ce feliu?
– Un reţept medical al vecinului meu de spital, ghiaurule, îmi răspunde.
– La reţeptul ăla i se spune bilet de ieşire, gogomanule şi apoi ce ştii tu citi din ce scrie un doctor de limba română?
– Văd cînd scrie că boala e malignă sau belignă!
– Şi ce scrie?
– Încă nu scrie că nu am oterii la mine…
– Mă belignule, iar citeşti cu labele inferioare? Oterii se iau în picioare nu pe nas. Culcă-te imediat!
________________________________________________________
(File extrase din acelaşi dosar: Vasile Muste, Lupta cu Molcuţu, proză ultra-scurtă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.)
Gogea's Blog 
ozn from Brasov
octombrie 19, 2013
Vasile,Vasile prietene, și eu, și eu iubesc la ei, ez o cochio es ez o palinco,mindem harom,că eu preten pină la mort cu Zoli,cu Zana cu Otto, szeretem și dacă nu mă duceau valurile din primul loc de muncă din inima secuilor poate reușeam să beseiu noghion io moghiar și-mi luam în casă și în pat o Erzsebet, că tare mai sunt focoase la orice treabă.Educat la vreme de pluriculturalismul brasovean si de scoala germană am înțeles de mic că am într-una ce lua de la ei și că și ei cu tot atît de multă căldură au ce să ne dea în schimb.Au venit însă peste noi toți scenariile capitaliste cu eternul divide et impera și confuzia lor și a multora dintre noi s-a adîncit.Ce semeni aia culegi! dar cum și eu ca și tine am semănat și colecționat în viață mea prieteni acum la apus privim cu ei printre mărăcinii dezbinării la floarea ce ne face să ne aplecăm în cutele ascunse ale bucuriei de a fi prieteni cu toți prietenii noștrii.Dixit! dar ce păcat … și mă gîndesc cu condescendență la Vae Victis! și mi-e milă de ei că nu văd florile mărăcinilor de altfel doritoare de a ne aduce și ele prinosul de iubire a mamei naturii.Vă iubesc ungurilor,sașilor,șvabilor,turcilor,macedonenilor ca pe un buchet de flori de pe cîmpul frumoasei și unicei noastre patrii ROMANIA.
Culai
octombrie 19, 2013
Subscriu, Domnule Braşovean, în numele şi-n amintirea celorlalte nAturi între care mi-am făcut prieteni din nici un interes altul, decît de drag!
Dintre maghiari, nu mai ştiu cîţi, între care vreo şase secui, un ciceuan şi un baraoltean – ultimul un fel de sfarmă-piatră-n bazalt pentru macadame şi terasamente. Dintre evrei, unul ucis la 16-17 ani în primul lor mare măcel de după 1948… Altul scrie şi-acum cu larme de dor şi jele după meleagurile natale. De la un maistor nemeţ (şvab?) din Cristian, de unde făcea naveta la Atelierele RMR naveta pe o bicicletă cu motor, meşterie proprie (anii’60!) am învăţat Meserie, nu glumă! … Directorul Iuhasz ne plivea din sălbăticie şi ne organiza seri dansante, invitînd ori ducîndu-ne la şcoli profesionale de fete, ne-a dus şi la Teatrul de Stat, şi la Conservatorul Gheorghe Dima… La filme ne lăsa şi singuri şi aşa am hoinărit prin Braşov, din Noua la Timiş-Triaj şi pe toate dealurile, plus gîlma Tîmpei pe care se scrisese din brazi Oraşul Stalin, iar potecile erau trasate, terasate şi căbănuţa întocmită de voluntari nemţi. Şi nu mai ştiu dacă masivul Iuhasz glumea, ori chiar năzuia să mă facă prieten cu unica-i fată, încă în şcoala elementară aflată… Peste precis 13 ani, o splendidă tîrgu-secuică de liceu, în loc să mă-nveţe ungureşte, a învăţat să mă sărute şi mîngîie româneşte… Iar cel mai mare compliment afectiv ce mi s-a făcut vreodată, a fost: „Miklos, tu ştii, cînd eu trezit dimineaţa şi gîndit la tine, eu gundit rumîneşte… Va prinde bine la examen bac, la rumună…”
Stop, Culai, nu-i al tău blog!
ozn from Brasov
octombrie 19, 2013
Măi Culai,cine-o-i fi tu Doamne deie-ți viață,bag sama că ne plimbarăm și io și tu prin cărările culturii fruntariilor Ardealului,vatră de interetnici cu capete de secui,brațe de sași,inimă de români ce poartă porți de comuniune și mîndrie făloasă într-o Dodoloasă unică și a noastră mîndră Romanie.Ce să mai tura vura, că nu-i a nost blogul cum zisei, dar așa prieteni ca el,Vasile, și ca cei pomeniți de tine, mai avan!Romane și poezii online,ce mai,de-le Doamne pă cum am trăit și voit pohta ce pohtesc eu,tu,el și ei.Zic și mă reazăm de val, că cei ca valul valul trece,suntem nisip,dar nisipul nu-i ca noi!Aufvisonlatașon!
Iancu Motu
octombrie 19, 2013
Ma amuz teribil cand regasesc in memoria – de data asta stenografiata – unora clipe ale unei tinereti presarate cu asemena minunate intamplari.Unii dintre noi vad ca au trait in acelasi univers. Pe vremea copilariei traiam intr-o vijelioasa, voioasa, galagioasa gasca de copilandri care erau de mai toate natiile. Asa ca inteleg foarte bine ceea ce vorbesc unii mai putin bine pronuntatori de limba romana. Va povestesc pe scurt o asemenea faza. Un coleg – secui get beget- de facultate ne invita intr-o seara la Aro in Brasov. Iese ceva scandal la o anume masa, nu a noastra. Vine militia si cere buletinele tuturor implicati sau nu. Scoatem carnetele alea, Zsolt scoate un briceag, maricel si il pune pe masa. Militianul se uita la el ca la poarta noua. Zice
– Da-mi mai tovarase buletinul!
– Apoi eu dat la tine, zice Zsolt si ii arata brisca.
Un militian mai batran intervine
-BIne, acum da-i actul de identitate.
Calm, Zsolt scoate carticica in cauza. Militianul batran zice: Asta tanar, nu stie ce e un secui, ca nu-i de pe aici.
Le Combat avec Mollasson
octombrie 19, 2013
E bine, e bine. LA LOTTA CON MOLCUZZO CONTINUA. BISOGNA, FRATELLI, COTINUARE A LOTTARE DAVVERO CON QUESTO ANGELO DELL’ULTRACOMICITA DADANUBIANA!
Gogu Radulea
octombrie 19, 2013
@Oterii vs Ochelarii
Intr-un roman (sau un jurnal) de-al Gomii se iteste un personagii care, raspunzind unui apel telefonic amical, spune ceva de genul: „” O clipa, Ioane, sa-mi pun ochelarii… ca, altfel, nu te aud foarte bine.” Se cunoaste explicatia hiperacuzitatii miopilor, presbitilor si altor ceva mai putin buni vazatori, nu mai insist. Curios, in hexagonala ceai premoderna aveai expresia ”chausser ses lunettes”, ”a-si incalta ochelarii”, ceea cea sugereaza ca si oterii isi au rostul lor intr-o lume unde pululeaza protezele cele dragi epistemologului Michel Serres, angelizatoare, si ele, pe undeva.
Abbadon, ingerul evirator
octombrie 19, 2013
@Gogu Radulea, Oterii & Ochelarii
Franco-sevilianul J.P.Goujon remarcase pe vremuri, dupa eclipsa marelui Caudillo Francisco Franco ( a nu se uita ca, pentru nostalgicii spanioli, CON FRANCO SE FOLLABA MEJOR!), observase ca, la exercitiile de traduceri politicamente corect orientate de profesori, alumnii, in loc de NOUS DEVONS ACCUEILLIR LES ETRANGERS/TREBUIE SA-I PRIMIM BINE PE STRAINI, scriau deseori NOUS DEVONS ACCOUILLER LES ETRANGERS/ Musai sa-i juganim pe streini. Greseala involuntara, greseala cu schepsis, atit de actualizata la unele proiecte antimigrationiste ale partidelor de dreapta extrema, demna prin urmare sa figureze in freudiana ”Psihopatologie a vietii cotidiene”,
FEKETE KUKIO
octombrie 19, 2013
@ Vasile Muste
Gasca de care face vorbire ungurul Pista Neni pare sa fie o verisoara buna a cucului transilvan. Si le zice bine maghiarofonful, caci scrisul poetic serios nu e totuna cu lectura unimanuala sau cu cea ce moldavii cisprutici numeau, pe vremea lui Emin, ”jucatul de puta-n borta”. Cfr. ”Si de-aceea, dragii mei,//Faceti gauri unde vreti”. Apud George Calinescu: VIATA LUI EMINESCU, editia si pagina nu mai stiu care.
Kukiogumi
octombrie 19, 2013
@Fekete Kukio
Cred ca o varianta mai memorabila, dotata cu rima, ar fi: Si de-aceea, mai baieti// Faceti gauri unde vreti/..Chiar si tagguri pa pereti.