FEDERAŢIA NAŢIONALĂ A ROMÂNILOR PERSECUTAŢI ETNIC
“PRO MEMORIA 1940-1945”
Cluj-Napoca, B-dul Eroilor nr. 2, tel. 0264-597579; 0741-766886
COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 12 octombrie 2013, între orele 10,00 – 19,00 în sala 150 a Facultăţii de Mecanică a Universităţii “Politehnica” din Timişoara, sub egida Federaţiei Naţionale a Românilor Persecutaţi Etnic “PRO MEMORIA 1940-1945”, s-a desfăşurat simpozionul ”Ardealul pământ românesc ” ediția a V-a, organizat de Asociaţia Foştilor Refugiaţi, Strămutaţi şi Expulzaţi din Ardealul de Nord – ARDEAN Timişoara, afiliată la FNRPE.
Participanții la simpozion şi-au exprimat nemulțumirea şi revolta față de evoluțiile negative din societatea românească vizând: retrocedările ilegale de imobile, tentativele de reanimare a unor sechele administrative staliniste de tristă amintire, lipsa de reacție a autorităților publice față de acțiunile concertate împotriva unității şi integrității țării, de subminare a economiei naționale şi de distrugere a mediului.
Dacă nu se iau măsuri urgente pentru curmarea evoluțiilor negative din societatea românească, riscăm să lăsăm moştenire urmaşilor noştri o țară deşertică, depopulată şi dezmembrată, îndatorată peste măsură şi fără nici o perspectivă pentru tânăra generație.
Față de această situație, participanții la simpozion solictă
Preşedinției, Parlamentului şi Guvernului României următoarele:
1. Să se ia măsuri urgente pentru curmarea retrocedarii ilegale de imobile foştilor proprietari sau urmaşilor acestora, care au fost despăgubiți pentru aceste proprietăţi în cadrul procesului optanților, a imobilelor care au fost în administrarea Statusului Catolic Ardelean şi a retrocedărilor pe baza unor documente false. Considerăm că este necesară anularea tuturor restituirilor abuzive şi restabilirea situației anterioare, fie şi pe calea instanței de judecată.
2. Să se excludă orice variantă de reconstituire a Regiunii Autonome Maghiare, o relicvă administrativă şi politică stalinistă de tristă amintire, constituită pe criterii etnice. Orice autonomie teritorială pe criterii etnice trebuie considerată un atentat la integritatea şi suveranitatea țării şi pedepsită ca atare. Apreciem că orice discuție pe tema ”Ţinutului Secuiesc” este inutilă şi neavenită, având în vedere rezultatele ultimului recensământ al populației României, potrivit căruia s-au declarat secui un număr nesemnificativ de persoane. Pe de altă parte, ”scaunele secuiești” sunt entități administrative revolute, ele aparțin Evului Mediu. După instituirea Monarhiei Austro-Ungare (Dualismul austro-ungar), autoritățile maghiare de la Budapesta au decis imediat, în 1867, desființarea scaunelor secuieşti, iar în locul lor au apărut mai multe comitate (vármegyék). Reforma administrativă de după 1870 a confirmat redistribuirea secuilor în mai multe comitate alături de alte etnii, secuii nemaiavând privilegiul autonomiei. Scaunele secuieşti au rămas desființate de administrația ungară şi la reforma administrativă din 1876, teritoriul rămânând împărțit în comitate. Într-o Europă Unită ar fi absurd să revenim la o structură administrativă dinainte de 1867 şi să creăm în mijlocul României enclave – bantustane, constituite pe criterii etnice. Pentru soluţionarea mai fermă a acestei probleme vă rugăm să aveţi în vedere şi respingerea de către Comisia Europeană a cererii liderilor UDMR, PPMT, CNS, privind acordarea autonomiei pe criterii etmice.
3. Să se solicite urgent şi imperativ, instituțiilor publice să reprime energic orice fel de acțiuni care aduc atingere unității şi integrității Statului Român ori aduc atingere valorilor unanim acceptate de Uniunea Europeană. România, țară membră a Uniunii Europene, nu poate constitui teatrul unor manifestări şovine, iredentiste şi antisemite. România nu este un sat fără câini, în care să facă vizite private şi să lanseze tot felul de provocări demnitarii unor țări vecine, unde sunt reabilitați şi comemorați criminali de război sau autori ai unor opere extremiste, şovine şi antisemite. Trebuie interzisă arborarea de drapele şi de însemne neautorizate de Statul Român.
4. Federația noastră cere imperios să se interzică folosirea cianurilor pentru tratarea minereurilor aurifere şi exploatarea rezervelor de minerale si gaze ale țării prin metode agresive pentru mediu.
5. Mai solicităm, în baza drepturilor cetățeneşti prevăzute şi garantate prin Constituție, să se interzică tăierea ilegală şi irațională a pădurilor, exportul lemnului neprelucrat, sub formă de buşteni sau cherestea, din avuția Ţării. Este necesară obligarea tuturor agenților economici care taie arbori să împădurească o suprafață dublă din acelaşi sortiment de arbori.
6. Introducerea în programa şcolară, alături de studierea Holocaustului, şi studierea persecuțiilor economice, sociale sau politice la care au fost supuşi românii din Transilvania şi lupta lor pentru egalitate în drepturile constituționale cu minoritățile conlocuitoare. Membrii federației noastre sunt foarte dezamăgiți de prestațiile tuturor guvernelor post-decmbriste de la București, care nu au fost capabile să stopeze discriminarea românilor ardeleni în propria lor țară şi să rezolve respectarea drepturilor cetățeneşti ale acestora, în baza legislației naționale şi la standardele Uniunii Europene.
7. Cerem acreditarea în regim de urgență a Complexului muzeal ”Andrei Bojor ” din Mureşenii de Câmpie, comuna Palatca, jud. Cluj, ca ”Muzeu Național al Refugiaților”, care să funcționeze direct în subordinea Ministerului Culturii. Acest complex muzeal este unic în țară, el a fost construit cu efortul foştilor refugiaţi, expulzaţi şi deportaţi din perioada 1940-1945. El cuprinde şapte clădiri, obiecte, carți şi documente referitoare la prigonirea românilor din Transilvania, la crimele horthysto-fasciste săvârşite la Ţaga-Sucutard, Mureșenii de Câmpie şi la Holocaustul evreilor ardeleni. În cadrul Muzeului funcționează şi un Centru pentru studiul istoriei şi sociologiei refugiului românesc. Pentru a putea funcționa la parametri normali şi pentru a putea fi dezvoltat, în viitor, este necesară trecerea lui în directa subordine a Ministerului Culturii.
Informaţii mai detaliate despre acest muzeu pe site-ul: http://muzeulrefugiatilor.eu/.
Timişoara, 12.oct.2013
CONSILIUL DIRECTOR,
ÎN NUMELE CĂRUIA SEMNEAZĂ:
prof. univ. dr. ing. Barbu I. Bălan
preşedinte executiv al FNRPE
Iancu Motu
octombrie 24, 2013
Mi-e teama ca documentul de mai sus, de altfel excelent structurat, clar si la obiect, nu va face cariera decat in cadrul virtual in care ne miscam si noi. In primul rand pentru ca face „atingere” unui subiect caruia nicio autoritate de astazi nu este capabila sa-i raspunda: problema optantilor! Este”musai” sa oferi ( uneori fara sa ceara cineva!!!) despagubiri numai si numai sa dai bine pe cine stie unde. Este musai sa dai ceea ce nu apartine cuiva pentru ca cineva si-a pus in cap sa „revigoreze” o anume atmosfera din Ardealul secolului al XIXlea.Da bine in fata cui? Priviti si invatati ( ni se spune) prin Marele Almanah de la Gotha!
Apoi va ramane in spatiul virtual pentru ca se cere ca tanara generatie sa invete si despre martirajul romanilor pe langa martirajul altor neamuri. Ceea ce dupa mintea si creierul uitat pe noptiera a unora este o blasfemie. Doar unii au avut de suferit, doar unii au fost victime. Altii… nu conteaza sau au meritat sa fie. Nu-i asa? Este o adevarata ironie sa soliciti Ministerului Culturiii preluarea unui muzeu sau a unui asezamant cultural deoarece dincolo de faptul ca n-are bani nici sa treaca strada, nu are nici macar o viziune despre ceea ce ar trebui sa fie cultura nationala. Dar cand a avut vreodata, in ultimii ani, vreo viziune o parte sau in integrum Guvernul Romaniei? Dincolo de momentele in care ne-a aruncat in spate un munte de taxe, impozite si alte fleacuri care ne-au strivit! Refugiatii, arestatii, deportatii, victimele directe si indirecte ( vre0 2 milioane dupa unele calcule) ale regimului comunist nu fac parte din calculele celor care guverneaza. Asa ca….
vasilegogea
octombrie 24, 2013
@All
Mulţumesc tuturor acelora despre ale căror vizite şi semne de apreciere primesc înştiinţare pe e-mail, dar nu le pot vizualiza pe blog. Un deranjament pe care nu-l dibui mă împiedică şi să răspund la aceste amabile „amprentări”. Sper să rezolv această problemă cît mai repede.
anamariadeleanu
octombrie 24, 2013
împărtășesc temerile Dlui Iancu Motu,
dar,
…dar…,
oare cîți dintre cei care au suferit atunci mai sunt în viață ?
ar fi și ESTE de datoria celor care cunosc drama acelor familii sau persoane a căror viață a fost marcată dureros, schimbată pînă la schilodire sufletească, de evenimmentele de atunci?
eu am crescut, așa cum am mai scris, într-o familie refugiată în sept ’40 (tata-mare a trecut clandestin granița samavolnic și bezmetic trasată) ajutat de către un prieten ungur;
peste cîteva luni, cînd o parte din familie s-a regăsit la Copșa-Mică, au încercat să își refacă sau să trăiască în continuare foarte modest, dar demn, fără ură, fără patimă și fără gîndul răzbunării;
eu, însă, am simțit mereu că acele răni nu se puteau vindeca vreodată, nici copilăria zdrențuită a mamei, nici durerea de a nu-ți putea îngropa fiul sau fratele mort în închisoare la Budapesta.
cunosc/știu o poveste adevărată despre o bucată din drapel pe care i-aș trimite-o Dlui Sabin Gherman ptr Poveștile României, dar mă tem că ar ridiculiza-o, ceea ce ar fi o blasfemie adusă nu doar memoriei bunicilor mei
––––-
un demers necesar, poate cam întîrziat,
pentru a cărui aducere la o cunoaștere mai bună și mai ….promptă, mulțumim Dlui Gogea
Vasile din Codrii Slatioarei
octombrie 24, 2013
Foarte bun argumentul cu scaunele secuiesti, desfiintate chiar de stramosii locuitorilor lor din Regatul Maghiar, parte a Imparatiei Chezaro-Craiesti (1867-1918). Ramine, istoric vorbind, o chestiune intre Secui si Maghiari. Romania Mare a mostenit-o, dind poate satisfactie mai mare uneia din parti, nu va spui careia. Oamenii au dreptul sa fie ingrijorati, asa e, fara a cadea totusi in vadimisme securiene sau funarisme de trei parale… precum cantarea melodiei … „Noi santem romani” la toate botezurile, cumetriile si parastasele, mai ales dincoace de Carpatii Orientali. RES, NON VERBA!… Desi, vorba sapientului Vasile Andru, ”cuvintul boicoteaza sfirsitul lumii” (cu trimitere la Rosia Montana si protestele aferente).
Mara
octombrie 24, 2013
Stimati domni, consimt la mesajul comunicatului, mai ales ca familia tatalui meu s-a refugiat la Sinaia in acei ani tulburi. Eu sint plecata din Romania de aproape 13 ani, am profesat putin ca jurist si pe urma am avut norocul sa ma pot dedica vietii de familie. Dar fostii mei colegi sint la 40 de ani magistrati si chiar presedinti la cele mai inalte instante, inclusiv Curtea de Apel Cluj. Daca iesim la o terasa as fi tentata sa-i intreb prieteneste cum s-a ajuns la aceste decizii de retrocedari abuzive mai ales in Transilvania. Prevad raspunsul, se judeca dupa o lege care este nepotrivita pentru realitatea din Romania. Sa ne uitam la Ungaria, Polonia, Cehia si modul in care au gindit retrocedarile. In nici un caz nu este posibila fara abuzuri „restitutio in integrum”, toate aceste state responsabile au pus un plafon maxim al restituirilor si au evitat restituirea in natura a cladirilor din centrele istorice situatie aberanta cind s-a „restituit” in Romania un sat intreg (Nadas) cu tot cu vatra satului, gospodarii, imobile. Si abuzurile sint nenumarate pentru ca in Cartile funciare nu s-au operat actualizari sau se fac falsuri grosolane. Am vazut ca in sfirsit incepe sa se miste ceva si se incestigheaza aceste abuzuri. Dar de vina este legislatia in baza careia se judeca aceste cazuri, este neadecvata si nu este unitara. Trebuia gindite consecintele, nici o tara nu s-a aventurat sa restituie in integrum fara ca legea sa prevada clar si anumite exceptii de bun simt.
In astfel de cazuri mai sensibile trebuie sa se implice foarte serios si istoricii, munca juristilor are de suferit pentru ca ei ofera cadrul legal uneori schiop pentru ca nu se fac acele actualizari in Cartea funciara in urma reformei agrare si despagubirile de care au beneficiat inclusiv grofii si urmasii lor atit de vocali in ultimul timp.
Totusi semnul pozitiv este ca lumea s-a trezit. Probabil nimeni nu se astepta la aceste proportii ale jafului si ca din cauza precedentelor risca sa fie un femomen de neoprit.
Numai bine.
Mara
octombrie 24, 2013
http://www.formula-as.ro/2007/787/societate-37/itinerariu-european-prin-hatisul-retrocedarilor-8337
vasilegogea
octombrie 24, 2013
@Mara
Binevenită această trimitere. Şi instructivă! Mulţumim!
Mara
octombrie 24, 2013
Domnule Gogea, cercul vicios din mafia retrocedarilor abuzive este generat si intretinut tot de „juristi” pentru ca si aici sint „baieti destepti” care au cumparat drepturi litigioase si cistigurile sint enorme.
nicolaeiuga
octombrie 24, 2013
Cu privire la pct. 6 al Comunicatului, mai precis partea referitoare la studierea Holocaustului în Ardealul de Nord aflat sub administrare maghiară (hothystă), am de făcut un scurt comentariu.
Când s-a aflat ultima oară la Sighet, în iulie 2002, domnul Elie Wiesel a reproşat populaţiei româneşti din Sighet că, în primăvara anului 1944, nu a făcut nimic pentru a-i scăpa pe evrei de la deportare. Wiesel a spus textual că noi, cei mai tineri, ar trebui să-i întrebăm pe părinţii sau bunicii noştri, care au trăit acele momente, „dacă au dormit bine în noaptea de după deportarea evreilor”. Ironia grosolană şi nenimerită voia să spună că populaţia civilă românească a oraşului a fost moralmente culpabilă, pentru că nu a înfruntat administraţia, poliţia militară (cruzii tabor csendor) şi armata horthystă staţionată în cazarma din oraş, spre a lua partea evreilor.
Dar cu vreo trei ani şi jumătate mai-nainte, mai precis prin octombrie-noiembrie 1940, din Maramureş au fost expulzaţi aprox. 3.200 de români, localnici iar nu veniţi din Regat, în genere personalităţi politice şi culturale, preoţi ortodocşi şi învăţători. Atunci, populaţia evreiască a Sighetului nu doar că nu a făcut nimic în favoarea românilor, ci dimpotrivă. La intrarea armatei horthyste în Sighet, pe 3 septembrie 1940, mulţi evrei au primit coloanele militare cu flori. Printre persoanele care i-au întâmpinat pe soldaţii horthyşti cu flori s-a numărat şi mama dlui Elie Wiesel, Elisabeta Wiesel (născută Feig). După aceea, cred, au dormit bine. (Este un fapt cert, care a fost probat cu fotografii şi documente de arhivă şi pe care dl Wiesel însuşi nu l-a negat).
De aceea, când se pune problema culpabilizării românilor din Ardealul de Nord pentru Holocaust, eu personal am unele rezerve.
vasilegogea
octombrie 24, 2013
@nicolaeiuga
Mă tem, dragă prietene, că – parafrazînd logo-ul unei celebre reviste satirice, „de moravuri grele”, printre fondatorii căreia (dacă nu cel mai important) s-a numărat şi un mare spirit al Maramureşului, regretatul Ion Bălin – „uitarea noastră e mai tare ca memoria lor”!
Vasile a Mariei Soldan
octombrie 24, 2013
@Nicolaie Iuga
Reprosuri asemanatoare ii facea si dramaturgul Eugene Ionesco inomabilului Ilie Nevastuica, tot relative la inlocuirea, in dis-scursurile sale, a jandarmilor horthysti cu jandarmi romani. Un coreligionar de-al lui, stabilit in Suedia, ii implementeaza insa, via Internet, trageri de mineca si mai… delicate ghidusului respectiv. Nu intru in amanunte. SAPIENTIBUS PAUCA. Google + Goma va stau la dispozitie oricand.
Iancu Motu
octombrie 25, 2013
La fel si eu! Si nu doar in ceea ce priveste culpabilizarea celor din Ardeal. In general cand este vorba despre noi lucrurile stau in „coada de peste” . Suntem la „limita” acceptati ca natie ce a avut enorm de suferit de pe urma unor manevre venite din alte colturi ale lumii. Dar suntem obligati ( in numele carui drept ma tot intreb) sa repetam papagaliceste cam tot ce emana unii sau altii. Mai nou se vrea ca Holocaustul sa fie materie in scoala, inclusiv in cea generala. Nimic de zis, e bine. Dar despre mortii si chinuitii nostri pe cand? Cand se va gandi onor Ministerul de resort sa invete copiii nostri? Ca de istoria care nu se invata la scoala ( preluand sintagma de la Memorialul Durerii) stim si noi. Dar ei stiu?
Horea Porumb
octombrie 31, 2013
Domnilor,
Din câte știu eu, « legea restituirii » nu se referă decât la retrocedarea a ceea ce regimul COMUNIST a luat de la oameni după cel de-al doilea Război mondial, și nicidecum la refacerea fostelor proprietăți antebelice, sau chiar feudale! Ceea ce s-a săvârșit în Ardeal e un abuz, acceptat în mod tacit de către autorități, o falsă interpretare a legii.
De pe clădirile din Cluj dispar, după „renovare”, plăci comemorative legate de istoria românismului (reviste literare, redacții, scriitori), dar sunt instalate vizibil blazoane maghiare – unele aduse din „import”, doar ca să imprime orașului nostru o amprentă cum că el nu ne-ar aparține de drept. Apar în schimb în orașele noastre monumente non grata, dedicate unor falși martiri maghiari, episcopi și revizioniști – și nimeni nu se opune. De ce s-au reparat (cu sprijin fino-ugric) calul lui Mathias și „ferma” de la Bonțida, dar nu și calul lui Mihai, al cărui soclu se desface în fărâme?
Dacă la Guvern am avea măcar un patriot, acela ar difuza colegilor săi Comunicatul de presă al simpozionului ”Ardealul pământ românesc” și s-ar apleca cu seriozitate și responsabilitate asupra lui, chiar și în acest ceas ultim.
Dar ce pot să sper? Am avut pe unul de-al nostru chiar în frunte, și ce a făcut pentru Ardealul de unde a plecat (și la care a revenit)?…