Sîmbăta – un poem de Radu Anton Roman ilustrat cu o fotografie de Constantin Cojocaru

Posted on decembrie 28, 2013

4



SÎMBĂTA  –  ÎMBĂTRÎNIND,  TOATE  POT  FI  IUBIRE

Pan Sambata 2

Bivolarii, toamna, sparg din sîmburi

frigul zilelor cu ochi de mănăstiri

(sîmbetele, rîuri care-uscă

iile copacilor, cusute-n şerpi subţiri).

 

Harapnice, ca păstrăvul, se adapă

cu aerul într-o rotire stinsă.

Pe pielea crudă, ca de bivol, a pădurii

curg zile lungi, cu inima atinsă,

 

înjunghiate blînd, şi pe furiş,

cînd îngheţate agonizau pe osul serii.

Eu, mamă, mă usuc de tinereţe,

de dragoste, de libertate, de toţi merii.

 

Cîmpiile de sticlă-ale tristeţii

le recunosc în noapte şi în zi.

Eu, mamă, pot, mai pot să-mi amintesc

de caii morţii înveşmîntaţi în vizitii.

 

Nu am născut-o noi: O renegăm

pe muntele de zări cu arse pleoape

nimic mai pur, toate pot fi iubire:

şi gonim prin asfinţit, ca să ne scape.

           (Poem reprodus din volumul Radu Anton Roman, Ohaba, ţara asta, Editura Cartea Românească, 1972. Foto: Constantin Cojocaru, din albumul în pregătire, Troiţe. Daţi click pe imagine pentru a o vedea mare.)