O poezie cu aromă de… prune, de la Aurel Şorobetea

Posted on martie 10, 2014

12



          Ademenit de o anume aromă ce s-a răspîndit pe blog, mai exact în „Pavilionul de oaspeţi”, după publicarea „raportului critic” întocmit de Ioan Negru în urma „inspecţiei” efectuate la „Fabrica de iarbă” a lui Nicolae Goja, poetul Aurel Şorobetea îmi trimite acest „răvaş” tocmai din Suedia:       

„Dragă Vasile, 

 de câteva zile, în diverse împrejurări, au fost numite şi oferite băuturi la „făgădăul” blogului tău. Tu însuţi ai intervenit cu o binevenită (şi generoasă) precizare: „Palinca (mai propriu, horinca) o treceţi în contul meu!” Binevenită şi mereu necesară precizare! De câte ori nu le-am spus şi eu unora de peste munţi, că noi, cei dintre munţi, bem horincă, fiin’că-i … a noastră, şi ne face să horim, ne ştie şi o ştim!

De astă dată, iată, o spun şi-n formă de poezie.

 Cu prietenie, 

Şoro

            Pune-o pe blog, dacă vrei! „

           De ce să nu vreau, prietene? 

fara-producator-horinca-de-maramures-prune-st-personalizata-50-502039206c746

CEA MAI BUNĂ DINTRE CINCI 

 

Ţine-te ce eşti, horincă! 

 

Nu te fă cumva holircă, 

nici rachie, nici poşircă, 

nici băţoasă de pălincă!

 

Ţine-te ce eşti! Horincă,

de la plug, de la opincă.

Ăsta-i rostul tău, horincă, 

să rămâi de la opincă, 

– şi pe locu-ntâi, din cinci –

chiar de nu mai sînt opinci.

 

Hai, horincă, să horim 

cum ar fi să nu murim, 

să rămânem, să tot fim!

 

Hai noroc, şi să trăim!

 (c)opyright Aurel Şorobetea