Aşezată pe o stâncă masivă de bazalt a dealului Cohalm, în partea de vest a oraşului, străvechea Cetate săsească de la Rupea prezintă trei incinte concentrice, realizate succesiv între secolele XIV-XVII. A fost clădită pe urmele unei alte fortificaţii de apărare, ce exista aici înainte de stabilirea saşilor în Transilvania. Zidurile celor trei incinte, ridicate direct din stâncă, au aspectul unei spirale care porneşte din incinta de jos, trece prin incinta de mijloc (cea mai mare ca suprafaţă) şi se terminăc u incinta superioară (cea mai impunătoare şi cea mai veche). Incinta de sus are o suprafaţăd e peste 1500 mp. Zidurile sale se îmbină perfect cu rocile naturale, formând împreună sistemul defensiv al cetăţii. Intrarea se face prin poarta de sub Turnul pulberăriei, situată pe latura de nord. În interior se mai păstrează urmele unor încăperi ce erau folosite ca locuinţe în timpul asediilor, dintre care sunt cunoscute camera judelui şi cea a preotului. În incinta de mijloc, ce o înconjoară pe cea de sus, se află urmele capelei, precum şi două turnuri de apărare, Turnul cu gratii (Gatterturm) şi un alt turn pentagonal.
Cetatea sau incinta de jos datează din secolul al XVII-lea şi este apărată de ziduri înalte de 4-5 m, prevăzute cu bastioane şi terminate cu creneluri. Aici a fost săpată în 1623 o fântână adâncă de 41 m.
După 1324, reprezentanţii regelui Carol I Robert de Anjou ocupă Cetatea, pe care o stăpânesc timp de aproape un secol (până în 1420, când a fost redată locuitorilor din Rupea).
În 1688, Cetatea a fost ocupată şi refăcută de austrieci, care şi-au instalat aici o garnizoană. În timpul epidemiei de ciumă din 1716, Cetatea a fost folosită ca refugiu pentru cei ce nu erau afectaţi de boală, iar în 1788 ca adăpost împotriva năvălirii turcilor.
Cetatea de la Rupea, aşezată pe drumul principal de pătrundere a năvălitorilor în Transilvania, asediată în repetate rânduri de turci, a rămas aproape intactă. A fost restaurată ultima oară în 1954.
Biserica evanghelică din oraş, ridicată în secolele XIV-XVI în stil gotic, păstrează o valoroasă colecţie de covoare orientale. Tot aici este adăpostit şi un frumos potir din argint, ce uimeşte prin bogăţia sa ornamentală.
Muzeul (1970) prezintă dovezi arheologice şi documentare legate de cetate (secţia de istorie), dar şi costume populare, ceramică, unelte, ţesături, icoane (secţia de etnografie).
(Sursa text: http://www.historia.ro/galerii-foto/cetatea-rupea . Pentru a vedea imaginile mărite, daţi un click pe fotografii. )
Fotografii de Constantin Cojocaru
Gogea's Blog 
Iancu Motu
martie 15, 2014
Cunosc cetatea de prin anii 7o. Arata jalnic! In urma cu ceva vreme a fost retaurata atata cat se mai putea, dupa ce a fost devalizata, ani de zile, de piatra si de unele elemente de arhitectura militara. Ceea ce este foarte interesant e faptul ca cetatea a fost declarata ” indezirabila” ca monument de satenii din Hoghiz! Un sat aflat destul de aproape, sat locuit exclusiv de secui. Ca sasi prin Rupea nu prea mai erau. In acelasi timp romanii din Rupea si din satele inconjuratoare o vedeau ca pe un monument de seama! Poate ca e bine de stiut ca in apropiere ( chiar la limita dintre satul Hoghiz si satul romanesc Fantana) se afla unul dintre cele mai interesante castre romane din zona Tarii Oltului. La vremea sa castrul avea exact aceeasi sarcina de a veghea la trecatorile din zona, precum cetatea de mai tarziu. E plina de urme vechi si foarte vechi intreaga zona. Un punct foarte cautat a fost un pod de caramida construit prin anii 120-125 peste Olt. Se pare ca urme s-ar mai gasi undeva in dreptul satului Ungra. Oricum ma bucur ca cineva surprinde si publica si asemenea file de memorie colectiva.
Ion Ionescu
martie 15, 2014
Multumim pentru aceasta invitatie la drumetie, pe pamint si in memorie deopotriva!
Mihaela Kloos-Ilea
martie 15, 2014
Fotografiile sunt frumoase, dar ele sunt marturia unei povesti foarte triste. Din pacate, restaurarea cetatii Rupea este, dupa parerea mai multor specialisti (arhitecti, istorici) mai mult decat regretabila. In timpul lucrarilor urmaream articolele ce se publicau pe aceasta tema. La momentul respectiv, s-au semnat mai multe petitii si au existat demersuri de a opri aceste lucrari, insa toate au fost zadarnice. Am primit fotografii din vremea cand inca se lucra, care arata ca materialele si tehnicile de restaurare au fost total neadecvate, iar firmele care au efectuat lucrarile au lucrat cel putin netransparent si fara a respecta specificul monumentului.
Prin camera turistului aflat in treacat acolo, probabil efectele nu sunt dramatice, insa stiu de la prieteni din Rupea cat de mult regreta tot ceea ce practic s-a reconstruit, nu s-a restaurat acolo.
Pentru ca eu nu sunt in masura sa imi dau cu parerea in domeniu, aici aveti, punct cu punct, argumentele arhitectului Jan Hülsemann, cel care s-a ocupat de mai multe proiecte de restaurare in Transilvania: https://www.causes.com/causes/521989/updates/422774
Ca sa ne „amuzam”, va invit sa urmariti reportajul realizat pentru emisiunea germana a TVR, despre informatiile hilare de pe panourile informative de la Rupea: http://www.tvrplus.ro//editie-germana-la-1-140971 (chiar de la inceputul emisiunii)
Pe diverse forumuri sau in articole s-au tras atunci multe semnale de alarma. Insa a fost inca o lupta inegala, iar acum… ramane doar sa ne minunam.
vasilegogea
martie 16, 2014
@Mihaela Kloos-Ilea
Deşi, desigur, nu bucuria ne încearcă citindu-le, mulţumim pentru aceste necesare aduceri aminte. Din păcate, situaţia de la Rupea poate fi regăsită în multe alte locuri!