Trei poeme de Flavia Teoc

Posted on martie 21, 2014

1



FLAVIA  TEOC *

images

 

 

 

 

ÎN GRĂDINĂ

 Căldura trecea nevinovată dintr-o încăpere în alta

Era o pace iluzorie făcută din absenţa oamenilor

Nepotului direct al cocoşului care cântase de trei ori

Îi era bine fără plânsul lui Petru şi era soare îşi acoperea faţa

Cu pleoapa pisicii. Saboţii fetei intrară ca două corăbii

În faună şi floră cu puterea primilor exploratori

Grădina se deschidea ca o taină fata luă satârul şi-o sparse.

 

PORTOCALE ŞI MIR

 Frigul era o bucurie stranie

Desena în zăpadă păduri ecuatoriale

Se năpustea asupra lor le-ar fi nimicit

Mă aşezam în simţurile lui până când reuşeau să fugă

Dâra lor aurie ducea în Ţara de Foc

Dâra lor aurie mirosea a portocale şi mir

Sub ziduri clocoteau întâmplările din urnele cu cenuşă

Săpam în ele o dată cu gheaţa

Dorinţa de-a nimici era o bucurie stranie

Învăţată o dată cu frigul.

 

PRIMUL PESCAR

 Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiord,

În ploaia care netezeşte toate curburile

Şi insulele se ciocnesc între ele.

 

Aici autobuzele înaintează drept

Tăind noaptea cauciucată cu farurile lor albastre

Acolo te prinde răul de mare numai gândindu-te

La atâta întuneric.

 

Fiordul meu s-a rupt dintr-un alt fiord

E tânăr şi când vine zăpada

Se-ascunde ca păsările în frunzişuri,

Însă de pe-acum deplângem trupul

Primului pescar ce va cădea în el.

          (Din volumul Fiord, în curs de apariţie la editura Limes)

_________________________

* Poetă, publicistă. Facultatea de Filosofie a UBB Cluj. Masterat în Filosofia Culturii. Debut absolut cu poezie în Steaua (1989).

Volume: Înzeire, versuri, 1992; 1997; Semn către cetate, versuri, 1994; Din casa lui Faust, versuri, 1998; Trestie şi plumb, interviuri, 2001; Braţul pierdut, versuri, 2001; Din capitala provinciei, interviuri, 2002; Cronograf, versuri-antologie, 2004, The Dice, proză, Norcross-USA, 2005; Povestea lui Theodor, 2006; Kyrie Lex, roman, 2009; Calendar românesc în 12 cronici şi o precuvântare, 2009. Prezentă în dicţionare şi antologii de poezie.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Flavia Teoc este o sensibilitate contemplativă, <<obsesia>> ei revelatoare fiind lumina. Orfismul înseamnă pentru ea un elogiu al privirii. Miracolele existenţei sunt esenţial transparente.” (Petru Poantă, Dicţionar de poeţi. Clujul contemporan, Editura Clusium, 1999, p.191.)

Etichetat: ,