Bedros Horasangian despre Vladimir Vladimirovici Putin

Posted on martie 28, 2014

9



Bedros Horasangian:

 

Rusia lui Putin: puterea imperială în acţiune

                                                                                                     Se dedică memoriei Annei Politkovskaia

imagesCAEQK0RS

Ultimele ştiri. Reuniunea G8 care urma să aibă loc la Soci, localitate din Fede­raţia Rusă, a fost contramandată, urmînd să fie organizată la Bruxelles. Un G8 din care s-ar putea ca Rusia să nu mai facă parte. Mare scofală, zice printre dinţi veşnic posomorîtul ministru de Externe rus, Serghei Lavrov. Care a participat la summitul de la Haga, consacrat ameninţărilor nucleare. Dincolo de şuşotelile de pe culoare, o întrevedere în toată regula a avut loc, la cererea părţii ucrainene, între ministrul rus de Externe şi omologul său ucrainean, Andrei Deşciţa.

Pe scurt şi la obiect. Lavrov a afirmat şi cu această ocazie că Federaţia Rusă nu are intenţia de a ocupa estul Ucrainei. Ceea ce nu poate fi o certitudine, fiind greu de admis, dacă judecăm după ceea ce se întîmplă. Acelaşi Serghei Lavrov a exprimat viziunea Rusiei privind soluţionarea conflictului declanşat după anexarea Crimeei. Ce cer ruşii? O reformă constituţională amplă în Ucraina, federalizarea ţării şi ridicarea limbii ruse la rang de limbă oficială în Statul ucrainean. Oceni Haraşo, ce mai! În chestiunea statutului Crimeei, Rusia a finalizat, vineri, 21 martie, procedurile pentru anexarea oficială a fostei regiuni ucrainene Crimeea. Statele Unite şi Uniunea Europeană consideră Crimeea drept parte a Ucrainei şi au adoptat sancţiuni economice şi politice contra Rusiei.

Totuşi, geaba liste la Washington, cu indezirabili, geaba anularea unor vizite militare anunţate de Londra, geaba suspendarea unor contracte pentru achiziţionarea de armament din Franţa (pentru prima dată după cel de-Al Doilea Război Mondial, ruşii cumpără armament performant – elicoptere Mistral de 20 tone – din Vest, a se citi articolul „Moscow Armada“ al lui Owen Matthews din Newsweek), geaba telefoane Frau Angela Merkel – fericită că, după convorbirea telefonică cu Putin, o delegaţie de observatori OSCE va pleca în Ucraina – dar,nota bene, NU va avea acces în Crimeea, deja parte a Federaţiei Ruse!

Pe moment, Putin şi ruşii fac doar ce vor ei. Nu cred că s-a mai văzut în istoria diplomaţiei ca un ambasador rus să facă glumiţe pe seama americanilor. Am trăit s-o vedem şi pe asta. La BBC. Lipsa de intransigenţă a Vestului, ani în şir, vizavi de politica revanşardă – ei, da, o mare putere ca Rusia nu putea rămîne impasibilă, acceptînd să fie umilită la nesfîrşit – şi lipsa de reacţie fermă în diferite momente sînt plătite scump astăzi. Şi în timpul războaielor din Cecenia, care l-au creat pe prezidenţiabilul Putin, Occidentul a închis ochii la grozăviile consumate acolo, la fel cum s-a întîmplat în momentul asasinării jurnalistei Anna Politkovskaia, care a denunţat cu tenacitate şi consecvenţă regimul instaurat de Putin. Occidentul nu a reacţionat dur nici atunci cînd s-a produs incidentul cu submarinul Kursk (ocazie cu care a ieşit la iveală ambiţia şi caracterul lui Putin). Exemple sînt nenumărate. Vladimir Putin a călcat acum în picioare tot ce ţine de principiile democraţiei occidentale. Nu doar Ucraina este în pericol – miza este mare pentru Rusia –, ci şi Moldova. Dacă Putin nu va fi constrîns de Obama şi de ceilalţi lideri occidentali să accepte regulile jocului democraţiei, orice va fi posibil. Un întreg raft de cărţi, chiar în limba română, spune asta.

În afară de cărţile Annei Politkovskaia – cel care a comandat asasinatul acesteia este considerat în Rusia o persoană intangibilă –, îmi îngădui să vă mai recomand un studiu din 2005, Pacea rece. Noul imperialism al Rusiei, semnat de Janusz Bugajski, director al Center for Strategic an International Studies, Washington DC (apărut la Editura Casa Radio, cu o prefaţă – excelentă – de Cristian Preda, pe vremea cînd nu se ocupa de Elena Băsescu).

Titlul unuia dintre capitole spune totul: „Arsenalul politicii externe a Rusiei“. E valabil şi astăzi. Alt capitol se intitulează: „Reîntoarcerea în Comunitate: Ucraina şi Moldova“. Ceea ce se întîmplă azi era previzibil de mult timp. A venit momentul ca Occidentul să se mobilizeze exemplar şi să nu mai joace la două capete. Putem pricepe că interesul poartă fesul, cu o veche vorbă românească, dar se poate ca uneori fesul să zboare cu cap cu tot. Şi unde nu-i cap, vai de picioare. Tot o vorbă veche.

Rusia lui Putin este o realitate pe care doar ruşii înşişi o pot schimba. O Rusie fără oligarhi şi corupţie endemică, fără mari clanuri mafiote, o Rusie în care să fie respectate drepturile omului şi valorile democraţiei, o Rusie în care deschiderea lui Balşoi Teatr şi Jocurile Olimpice să nu fie o potemkiniadă sinistră pentru miliarde de dolari transferaţi între diferite centre de putere. Care toate duc la Kremlin. Unde nu este decît un singur om. Vladimir Putin.

„Dacă voi fi omorîtă într-o zi – şi încercări au avut loc, să nu uităm episodul otrăvirii ei (n.m.) –, spunea Ana Politkovskaia, asasinul nu poate fi decît acolo“. Şi arăta către Kremlin. Nici pînă astăzi cel care a comandat crima nu a fost identificat. Poate de aici pleacă multe.

Anexarea abuzivă a Crimeei de către Federaţia Rusă a dat peste cap politica internaţională a ultimelor săptămîni. Ceea ce era pînă acum doar un scenariu al experţilor în strategii politice, la Casa Albă, la Departamenul de Stat sau prin alte cancelarii occidentale, a devenit realitate; Vladimir Putin a fost constant în toate mişcările pe care le-a urmat, pas cu pas, după ce a preluat puterea în Rusia, măcinată de situaţia economico-financiară dezastruoasă de după destrămarea URSS, o Rusie postsovietică slăbită de noua conjunctură mondială.

În mai puţin de douăzeci de ani, Putin reuşeşte să impună Federaţia Rusă în prim-planul vieţii politice internaţionale. Imaginii veştejite a Rusiei lui Borin Elţîn i-a luat locul puterea complexului militar industrial, bazat pe enormele resurse ale Siberiei şi pe o agresivă politică externă, profitîndu-se de nenumăratele conflicte din diferitele colţuri ale lumii. Rusia a redevenit, în parte şi ca urmare a unei inabile şi ineficiente diplomaţii a democraţiilor occidentale, o mare putere. Iar Putin joacă această carte. Chiar dacă vulturii Romanovilor sînt arboraţi acum la Kremlin, imnul URSS a rămas ca imn al Federaţiei Ruse. Asta spune totul despre politica imperială, rusă şi sovietică, devenită vizibilă de ani buni, dar mediatizată abia acum, după agresiunea comisă asupra Ucrainei, care este deja o ţară sfărîmată.

Unde vom ajunge – asta depinde de reacţia comunităţii internaţionale. Dacă nu, vom începe să învăţăm iar limba rusă. Noi mai ştim cîte ceva, dar Joe Biden şi Barack Obama ar putea avea probleme. „Kak un vas, Gaspadin Prezident?“, „OK, moi drug, Joe!“.

__________________________

 (Articol apărut în revista Observator cultural,  http://www.observatorcultural.ro/Rusia-lui-Putin-puterea-imperiala-in-actiune*articleID_29990-articles_details.html .)