Lucian Blaga: o tălmăcire din Stefan George

Posted on mai 11, 2014

3



STEFAN  GEORGE:

L A U D A   F E M E I L O R

în tălmăcirea lui LUCIAN  BLAGA

img1

 

În oraşul cu străvechi şi-nalte coperişe,

cu-ntortochiatele spirale peste uşi, sub bârnele piezişe,

cu zugrăvitele ferestre şi cu turnuri, ce la stele-ajung,

cu steme spălăcite peste gangul lung,

lângă fântâni, când seara umple-se de zvonuri,

de râs şi de-ale apei argintate tonuri:

o viaţă suferinţei închinată,

o viaţă-ntreagă de mucenicie ‘ntunecată,

eu fost-am vestitorul demnităţii voastre de poveste

şi cântăreţul gloriei ce-a voastră este.

 

Voi albi copii în lungi procesiuni

cu lumânări şi panglice şi steaguri,

şi voi fruntaşele unor cântări senine

în colorat veşmânt pe praguri,

voi palide amice ale neuitatei cine,

voi mândrele patriciene preaslăvite,

care sub sfintele portale

purtaţi brocarte-n falduri grele, levantine…

Şi-n arta sunetului m-am deprins prin primăveri şi toamne

pentru voi, ce-mpodobiţi cu sărbătoare sala,

puternice şi nemişcate doamne.

 

Dar care dintre voi ca un salut mi-n-ntins

vreodat’ pocalul sau cununa de stejar

spunîndu-mi, spunîndu-mi înadins

că vrednic eu aş fi să-i leg brăţara-n dar?

Ce lacrimă, ce blândă ispăşire

a dat răspuns vreodată lacrimei din liră?

Eu simt de-acum

al morţii pas pe drum.

 

Sub dangăt jalnic şi târziu

fecioare şi miresme line

urmează sumbrului sicriu.

Mâni albe, numai pure, fragede, sublime,

îngăduite sunt să-l ducă spre mormânt

în catedrală-n cor,

transfigurând cu mută şi regească slavă

pe mortul preot al frumuseţii lor.

Cu lacrime amare

fete şi mame, plângându-şi părăsirea

toarnă vinuri scumbe în adânc,

toarnă în criptă

flori şi pietre rare

cu evlavie fără cuvânt.

(În revista Saeculum, Jan.-Febr. 1944. Reprodus după Caiete de dor, nr.3, 1951. Foto: bustul lui Lucian Blaga, operă a sculptorului Eugen Gocan, în faţa BCU Cluj.)

Posted in: In Memoriam