Adio Pista! De-acum vei fi „cel mai mare dormitor”!

         A plecat un prieten şi un artist, un om îndrăgostit de fibra şi frumuseţea lemnului, altruist fără limite, plin de energie şi mereu plin de umor. Mulţi ani a cutreierat Sighetul cu trăistuţa “moroşenească” pe umăr, agitându-se pentru a mişca lucururile, pentru a organiza şi impulsiona artiştii locali – în lupta lor cu vremurile dar şi cu prejudecăţile. Din păcate, umorul lui specific şi-l pierduse în ultimele luni de suferinţă, când boala l-a devorat rapid şi fără cruţare. 

      PIŞTA, sculptorul Ştefan – Alexandru BALÁZS, s-a născut la 05 iunie 1958 la Câmpulung la Tisa (Hosszúmező), Maramureş. Cu câteva zile în urmă, şi-a aniversat în suferinţă şi tristeţe cei 56 de ani pe care-i împlinise. Era bolnav şi conştient de gravitatea diagnosticului brutal pe care-l primise, în urmă cu câteva luni. La începutul săptămânii trecute, când a revenit acasă, după tratament, mi-a spus că-şi doreşte să moară de Rusalii… s-a stins, azi, 14 iunie 2014, la ora 4 dimineaţa. Prietenii i-au fost alături (cu câteva ore înainte de-a pleca spre Cer, l-a avut lângă el pe scriitorul Radu Ţuculescu), dar n-au putut face nimic pentru a-l mai opri un pic printre noi. Şi, din fericire, a avut mulţi prieteni, adevăraţi, care l-au apreciat şi înţeles.

        A fost un maramureşan tipic: sincer, modest, bătăios, volubil cu prietenii, aprig la mânie (când era cazul) şi… credincios. A crezut sincer  în Dumnezeu, în artă, în valorile Maramureşului, a crezut necondiţionat în prieteni şi mai ales a crezut în… oameni.

        A absolvit un liceu cu profil forestier din municipiul Sighetu Marmatiei (oraş regal pe care l-a iubit şi unde a locuit cea mai mare parte a vieţii lui), dar a frecventat şi Şcoala populară de artă – profil sculptură – pictură – 3 ani, din aceeaşi localitate.

        Lucrările lui Istvan-Pişta Balázs sunt răspândite în colecţii particulare din întreaga lume: România, Ungaria, Germania, Anglia, Franţa, Suedia, Italia, Israel, Canada, Finlanda, Irlanda de Nord, Japonia.

        Dintre creaţiile din România amintim doar câteva lucrări, deşi toate sunt importante: Monumentul în memoria mineritului de sare, 1990, 4,5 metri înălţime, SIC – jud. Cluj; Monumentul troiţă „Fecioara Maria”, 1996, 11 metri înălţime, Mănăstirea Sf. Maria Mare, Deva – jud. Hunedoara; Monumentul „Cerbul fermecat şi cei şapte viteji”, 1997, 4,5 metri înălţime, Mănăstirea Sf. Maria Mare, Deva – jud. Hunedoara; Monumentul în memoria copiilor avortaţi „Nenăscut – Neauzit – Nedorit”, 2000, 7 metri înălţime, Spitalul Municipal Sighet – secţia Maternitate, jud. Maramureş; Monumentul „Salvaţi pădurea”, 2000, 7 metri înălţime, Câmpulung la Tisa, jud. Maramureş; Monumentul vinului, 2003, 6 metri înălţime, Parc din Arad, jud. Arad; Monument troiţă „Maica îndurerată”, 2005, 4 metri înălţime, Galaţi, jud. Galaţi, Bust „Löevey Klara”, 2006, Liceul Maghiar Sighet, jud. Maramureş, Monument în memoria copiilor avortaţi „Nenăscut – Neauzit – Nedorit” II, 2006, 9 metri înălţime, lemn stejar, Gherla, jud. Cluj.

        Dintre lucrările răspândite în Ungaria amintesc: „Cruce şi altar”, 1993, 7 metri înălţime, Dealul Imar – Viganpetend; Monumentul închinat Sfintei Varvara, patroana minerilor, 1994, 4 metri înălţime, Tapolca; Monumentul dedicat celor 5 oraşe regale de pe Tisa, 1994, 4,5 metri înălţime, Viganpetend; Statuia „Cristos a înviat”, 1995, 2,5 metri înălţime, Biserica Sf. Maria, Varpalota; Monumentul pădurarilor, 1995, 4,5 metri înălţime, PAPA; Compoziţia „Femeia bârfind la poartă”, 1998, 2 metri înălţime, Parc din Nagykőrős; Compoziţia „Bethleem”, 2000-2003, 2,5 metri înălţime, Parcul din Esztergom, expus la fiecare Crăciun, etc.

       Şi-a lăsat definitiv amprenta prin creaţiile sale şi în Germania – Türingia (Monumentul „Eu sunt poarta”, 1994, 4,5 metri înălţime), Finlanda – Espo (Bust „Regele Sfântul Ştefan”, stejar, 2004), Anglia – Canterburry (Bustul „Sf. Thomas Beckett”, 2004).

       A expus cu… sufletul, încărcat de o simplitate dezarmantă,  participând la numeroase expoziţii în România – Baia Mare, Bucureşti, Buziaş, Cluj Napoca, Macea, Oradea, Satu Mare, Sighetu Marmaţiei, Târgu Lăpuş, Timişoara, Urziceni, Ungaria – Balaton Fured, Esztergom, Nagykörös, Taktaszada, Bulgaria – Gabrovo. A fost şi un inimos organizator de expoziţii, un om dedicat comunitaţii, cetăţii.

        A restaurat numeroase obiecte de cult, statui de lemn şi ipsos, icoane, mobilier, etc. dar mai ales a „restaurat”… oameni, dăruind din puţinul pe care-l avea, celor necăjiţi şi oropsiţi.

         Pişta Balázs nu mai are nevoie de ajutorul nimănui, şi-a împlinit destinul, noi nu-l mai putem ajuta cu nimic, poate n-am făcut-o atunci când, cu speranţă, ne-a cerut-o. A plecat împăcat, fără teamă de necunoscut, conştient fiind de marea deşertăciune din viaţă şi convins că masa bogată, adevărată, o va lua împreună cu îngerii.

            Adio, prieten drag, adio Pişta!

___________________________________

AUTOR:  Ion Mariş  (preluare de pe http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=23980:adio-pita-articol-de-ion-maris&catid=37:cultura&Itemid=133)

_______________________________________________________________________________________

ŞTEFAN BALAZS-AŢIP

               Participăm (eu şi prietenul scuptor Ştefan Balazs) la un colocviu. Suntem cazaţi în aceeaşi cameră într-un motel. După ceva horincă şi mai multe beri, tîrziu în noapte, întins pe patul său, Balazs exclamă:

– Eu sunt un mare dormitor.

Stăpînindu-mă cu greutate să nu izbucnesc în rîs, îl întreb:

– De ce nu te compartimentezi? Ai face şi tu un motel şi ai cîştiga nişte bani…

– Tu înţeles ce spus la tine, eu vrut spus că eu foarte repede aţip.

– Aţip! Aşa e. De astăzi o să-ţi şi spun Ştefan Balazs-Aţip.

_________________________________________

Vasile Muste, în Lupta cu Molcuţu, proză ultra-scurtă, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012.)

 Împreună cu Gheorghe Grigurcu, Vasile Gogea (cu trofeul special al festivalului, creat de Pista) şi Radu Ţuculescu, la finalul celei de-a 40-a ediţii a Festivalului internaţinal de Poezie Sighetu Marmaţiei – 2013

        Update. Delicatul poet şi prieten al nostru, Marin Slujeru, îmi trimite cîteva imagini ale ultimelor clipe petrecute pe acest pământ de Istavan Balazs. Încerc să le postez aici. Slabă, totuşi, compensaţie pentru că nu l-am avut oaspete pe bunul nostru prieten care îmi scrisese pe spatele  pozei cu o „Troiţă îndurerată” (reprodusă mai sus): „Fără  cruce nu există mîntuire, dacă iubeşti crucea atunci iubeşti şi aproapele.

*

*

*

*

*

*

*

Nu mă îndoiesc că Istvan se va odihni în cer, sculptînd nori faşti pentru Maramureşul pe care l-a iubit şi cinstit cum puţini au făcut-o!

Publicitate

Etichetat: culptor, Festivalul de poezie, Ion Maris, Marin Slujeru, necrolog, Radu Tuculescu, Sighetu Marmatiei, Stefan – Alexandru BALÁZS, Vasile Muste

Posted in: In Memoriam