Este, în genere, acceptat de istorici că vechimea unui loc (ori a unei aşezări, ţări ori populaţii) nu se măsoară cu necesitate de la prima lui atestare documentară. Aşa par a sta lucrurile şi atunci cînd vorbim despre vechimea-vîrsta Maramureşului istoric. Unii istorici, precum Dr. Alexandru Filipaşcu, situaează începuturile documentabile ale vechii „ţări”, încă din secolul al XI-lea, cînd apare în documentele cancelariei regatului Ungariei sub numele generic Marmaţia.
Recent, pe blogul său, jurnalistul Teofil Ivanciuc, crede a găsi, într-un document comunicat de Academia Română ( în Documente privind istoria României. C. Transilvania. Veacul XI-XIII. Vol. 1 : 1075-1250, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1951, pag. 16-17). data exactă a „naşterii” Maramureşului (cel puţin în acte).
(Diploma din anul 1199 referitoare la Maramureş (pasajul respectiv este subliniat, la mijlocul textului)
” Anul acesta se împlinesc 815 ani de la prima atestare documentară cunoscută a Maramureşului, fapt care nu a fost până în prezent consemnat ori sărbătorit de vreuna dintre instituţiile administrative, culturale sau muzeistice din judeţ.
Atestarea respectivă a fost cuprinsă într-o diplomă donatară emisă de regele Ungariei, Emeric, care i-a oferit comitelui Laurenţiu posesiunea Bakha din comitatul Sopron, în semn de recunoştinţă pentru mai multe slujbe credincioase efectuate de acesta, doar serviciul legat de Maramureş fiind detaliat explicit:
„…atunci când ne-am dus la vânătoare în Maramureş şi în timpul vânătorii, calul nostru alergând cu iuţeală, a căzut cu noi şi s-a întâmplat ca piciorul nostru să rămână în scară, comitele Laurenţiu venind pe neaşteptate ne-a scăpat pe noi, cu ajutorul lui Dumnezeu, de o moarte atât de ruşinoasă şi amară şi a fost rănit atât de rău de acel cal, încât în cele din urmă a suferit pierderea unei mâini” (din Documente privind istoria României. C. Transilvania. Veacul XI-XIII. Vol. 1 : 1075-1250, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1951, pag. 16-17).
Textul latin (datat în „anno Dominice incarnationi MC nonagesimo nono”, adică „anul 1199 de la Încarnarea Domnului”, fără a fi specificată luna sau ziua) este următorul: „quod cum in Maramorisio tempore venationis venatum iuissemus, noster ecus velociter cursitans, subtus nos cecidisset, ipse Laurentius Comes solus superueniens a morte tali turpissima et amarissima, inuocato Dei auxilio, nos liberauit, et per ecum eundem tam male fuit vulneratus, quod in fine amissionem manus alterius est perpessus” (din Fejér Georgius – Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, tom II, Budae, 1829, pag. 546-548).
Acesta a fost momentul când Maramureşul a intrat oficial atât în sfera de influenţă a Ungariei (de care a aparţinut până în anul 1918), cât şi în istoria scrisă.”
©Teofil Ivanciuc, iunie 2014 (preluare de pe http://teofil-ivanciuc.weebly.com/home/815-ani-de-la-prima-atestare-documentara-a-maramuresului-1199.)
*
Discuţia – şi disputa – par să semene cu cea iscată în jurul datării clebrului Codice de la Ieud. S-ar putea ca cele două probleme să aibă, în cele din urmă, o singură soluţie. Dar, pentru a se ajunge la ea ar trebui renunţat la nişte „certitudini” canonizate. Ceea ce, nu-i aşa, nu e tocmai simplu. (V.G.)
Gogea's Blog 
rogrm
iunie 19, 2014
Bună ziua !
Bineînțeles că cea dintâi atestare documentară nu înseamnă nicidecum și data întemeierii așezării cu pricina. Mențiunea în documente înseamnă mai degrabă data atragerii localității în angrenajul relațiilor social-juridice feudale (Ștefan Pascu)
”Descoperirile arheologice [Kacso 1992] de la Sarasău, Strâmtura, Petrova, Şieu şi din alte localităţi maramureşene arată că Ţara Maramureşului a fost locuită încă din epoca bronzului. Primele menţiuni despre acest străvechi pământ românesc s-au păstrat în documentele din veacurile XIII şi XIV, care consemnează şi existenţa populaţiei maghiare şi a celei ucrainene.
Analizând documentele din secolele amintite putem constata că două treimi din locuitorii Ţă
rii Maramureşului sunt de origine nobilă şi români ca etnie. Acţiunile de catolicizare ale regilor maghiari au determinat pe unii nobili români să emigreze în Moldova cu întreaga familie, uneori însoţiţi şi de supuşii lor credincioşi.
În diplomele din veacul al XIV-lea [Mihalyi 1900] Maramureşul apare sub denumirea de „comitat”, cu principala cetate Hust, iar din 1556 trece la „principatul Ardealului”. Sub principele Francisc Rakoczy al II-lea, maramureşenii iau parte, din plin, la luptele pentru neatârnarea principatului transilvănean plătind cu jertfe mari acest fapt istoric. Confruntările celor din Ardeal cu cotropitorii, fac să piară mulţi viteji maramureşeni prin moartea cărora se sting multe familii nobile din Comitatul Maramureşului şi se dărâmă pentru vecie zidurile Mănăstirii Peri, puternic focar de cultură al vremii, unde s-au scris primele texte în limba română”.
http://www.academia.edu/2495127/ASEZAREA_UCRAINENILOR_IN_COMITATUL_MARAMURES
Toate cele bune !
Iancu Motu
iunie 20, 2014
Cele de mai sus rezuma in cateva fraze nu numai un adevar istoric ci si un sentiment istoric. Acela al nobilitatii locuitorilor Maramuresului. Nobilitate in sensul cel mai serios al termenului. Nu neaparat armoarii, nu neaparat blazoane, dar cu siguranta un profund sentiment al apartenentei la un spatiu anume, cu obligatiile si drepturile aferente.Maramuresul istoric este mai mult decat o sintagma folosita mai mult sau mai putin corect de unii sau de altii. Maramuresul este si a fost un spatiu aparte. Din pacate prea putin cunoscut in urma unor cercetari istorice de durata lunga! Pentru ca a cunoaste un spatiu istoirc – Maramuresul in acest caz – se supune , ca orice alt spatiu, termenelor ( in sens de timp) lungi in istorie.
sutra
iunie 25, 2014
Putine nume au fost impuse de stapaniri vremelnice daca nu au fost preluate chiar de la autohtoni.
Deplasarea in urma stransurii de la acea vreme a fost nu doar spre Moldova, ci si spre actuala Regiune Autonoma Vlaha, Cehia. Acei vlahi au fost inamici traditionali ai maghiarilor pentru mai multe secole. Au mai fost doua valuri care au ajuns pana in Polonia, acolo exista asezari vlahesti care isi incep vietuirea din acea perioada