Legalizarea şi, în felul acesta, fiscalizarea şi higienizarea prostituţiei mai are de aşteptat. Deocamdată, aşa cum e, „prestează” la negru (pentru) tot felul de „servicii”. Unele mai profitabile decît altele…
Dar cum era în anii ’30, la Cluj de pildă? Iată cum:
Clientelă serioasă (Stabilizarea monetară din anul 1929 se face prin fixarea valorii leului la a 1 /32-a parte din cea antebelică, pornindu-se de la preţul aurului, cu titlul de 900‰, de 111 111,11 lei kg, ceea ce revenea pentru 1 leu 0,010 g.), chiar dacă mai rămînea uneori cu restanţe la plata „cotizaţiei”… Confidenţialitatea clientului era protejată, „cartea de abonament” (ah, după 1948 au mai rămas doar „cărţi de muncă”, pînă atunci numindu-se „carnet” de lucrător sau de muncă) neconsemnînd decît numele „cadînei favorite”!
Gogea's Blog 
Zorin Diaconescu
iulie 5, 2014
Piaţă serioasă, mon colonel.
Pe de altă parte, politica noastră este o formă de prostituţie cu pretenţii de legalitate.
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Zorin Diaconescu
Răspuns de o sută de puncte!
Ion Ionescu
iulie 5, 2014
Acum abonamentele se fac pentru parlament si se dau (fara cotizatie, ba din contra cu diurna grasa) „carti de parlamentari”!
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Ion Ionescu
Da, s-ar putea pune un „lampion roşu” la Palatul Parlamentului!
Maidan Maidanovici Bisov
iulie 5, 2014
@Zorin Diaconescu & Boier Gogea
Observ o treaba frumoasa, occientalocentrata, pe abonament: prenumele clientului inaintea numelui sau de familie, si o salut retrospectivamente cu respect, semn ca napocanul stabiliment erotic nu erea tinut de maghiarofonfi sau maghiarofoanfitze (ale caror practici onomaseologice = diferite de ale indo-europenilor: Petofi Sandor, nu Sandor Petofi).. Din pacate, dupa 1947, o data cu republicanizarea fortata aRomaniei, gratie si unor minoritari deveniti cozi de topor ai suzeranului kremlinez, urma sa se revina, insidios + indirect, la vechile metehne chezaro-craiesti, de care nici azi nu prea putem scapa, in toata tara, nu doar in Ardeal, habitudini utile, o vreme doar, populatiei evreiesti , care nedorind autonomie teritoariala, numai promovare economico-sociala, accepta, et d’un coeur leger, ungurizarea si_ postpunerea prenumelui … in vremea dualismului desigur. Nu si dupa.
Maidan Maidanovici Bisov
iulie 5, 2014
ERRATUM: cozi de topor ALE suzeranului. Peccavi, patres optimi!
ozndebrasov
iulie 5, 2014
Miți,Miți,Miți
cum aduni faliții
cu două numere OK
promoție și la trei!
azi, dacă vrei?!
bloguește’i!
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Maidan Maidanovici Bisov
Unul dintre stabilimentele clujene din periodul la care ne referim se numea „La fetiţele vieneze”. Acolo găseai (nu numai în palatele grofilor!) „marfă” adusă direct de la Viena!
Maidan Maidanovici Bisov
iulie 5, 2014
@Vasile Gogea
Asa e cu vienezele, boierule. Unguroaice insa mai gaseai in stabilimentele din Regat, cum ne documenteaza O VARA DE NEUITAT (filmul lui Pintilie dupa nuvela lui Petru Dumitriu-Canaliu), unde una dintre ele isi arata, la geam, fesle catre o unitate a armatei romane, ba striga si lozinci intru bolseviciosul Bela Kun. Andrei Blaier si-a luat – si el – revansa cu al sau CRUCEA DE PIATRA, in care Fanus Neagu joaca rolul unui general sovietic depistat de nefasta din dotare la un bordel dambovitean. Cel mai frumos tematizeaza subiectul acesta deocheat/delicat Paul Morand, valeat 1936, in BUCAREST, opu-i temeinic.. Insurat cu o romanca bogata, des venitoriu pe la noi, stia dumealui si de Crucea de Piatra si, chiar, de LA FONTAINE DU SPERME, tradusa de el, haios, prin FANTINA SPERMULUI. DEmetrios Kantemiroglu, hop si, doar ca practicile proxenetico-prostitutionale mnealui le numeste, in DESCRIPTIO MOLDAVIAE, shugubinat. Nu-I exclus ca SUGUBAT sa aibe vreo legatura cu SUGUBINATUL. Ne reamintim, din UMBRE ALBE, ca la eschimosii vremii a face amor se spunea A RIDE CU CINEVA. Tema generoasa, boierule! Si inca nu am citat, din propria biblioteca, de Alain Corbin, LES FILLES DE NOCE, de unde aflam ce insemneaza LES FILLES EN CARTE/fetele cu condicuta. Ehehei, popor de zmei….
ozndebrasov
iulie 5, 2014
Condicuță,condicuță!
cum învîrtoșezi mata
condeii!
condicuță cu condei
ce zici că mai vrei
de la așe falnici condei?
condicuță,condicuță!
i’am cam nărăvit
pe ei!
alelei!
ERRATUM cratima!
la mine e singura care mai funcționează
de bine
de rău!
Iancu Motu
iulie 5, 2014
Subiect serios Domnilor! Fiind eu prin zona sudica a Coanei Europa sii fiind caldura mare de tot, m-am naravit la ceea ce se numeste a te trage la umbra. Bineinteles celebra siesta. In fine, seara lumea revine la cele normale si bune.Aseara am asistat la o scena de-a dreptul fantastica: doua „fetite” de prin Romania se certau de mama focului din pricina incalcarii teritoriului de vanat. Spre amuzamentul tuturor, inclusiv a unor carabinieri care n-au intervenit deoarece, spuneau ei, nu e cazul din moment ce nu s-a ajuns la pumni si alte amabilitati. E plin de ele prin mai toate orasele si statiunile de la Mediterana. De la cele care fac trotuarul la cele care, avand in vedere calitatea vanatului, sunt dotate cu motorizare de clasa. Bineinteles ca niciuna nu are carnetel, nu are orar si nu are clientela fixa. Poate doar cele de lux. Asa ca vremurile in care exista o Cruce de Piatra sau un stabiliment de lux aflat prin Piata Palatului ( se numea „La Gaura Dulce) s-au dus. Acum fetele se insiruie pe marginea drumurilor mai ceva ca perlele pe fir de matase in mai toate locurile posibile. La Roma un roman cu initiativa a gandit chiar un gen de tur al orasului in functie de locurile unde pot fi vazute fetele.
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Iancu Motu
Grijă mare, frate Iancule! Nici nu-ţi dai seama cum te ademeneşte diavolul!
Philologos
iulie 5, 2014
@Iancu Motu
Stiati ca fetele de moravuri lucrative ce actionau in gari trenuale, gari rutiere, in porturi si pe aeroporturi, se numeau, inainte de WWII, caravele? Alain (nu Henry) Corbin povesteste asta, si bine face, in LES FILLES DE NOCE? GRUES (macarale + berze) era un termen generic, iar PROSTIPUTES, un cuvant-valiza.
PS. Aveti dreptate, fofoloanca dadanubiana, valaha sau rrroma, merge in forta la export. Cu toate epifenomenele aferente. Autocarele ducatoare in Grecia sau la Istambul, intesate cu fufe si deversoare de manele, ne stau marturie pentru partea estica a continentului.
De acum inainte vom putea vorbi, fara jena, de ceva precum LA ROUMANIE DES MACS/Romania Codosilor Proxenetici. Cu Mondialu si cumetrii sai politicari in frunte, or urma sccesuri multe… si la mare si la munte.
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Philologos
Pe lîngă toate acestea, „femeia adulteră” a lui Camus e o sfîntă!Ba, aş zice că şi Emma Bovary, a lui Flaubert ori Ana Karenina a lui Tolstoi…
Iancu Motu
iulie 5, 2014
Imi face o deosebita placere sa „vorbim” chiar daca de la mare distanta. Povestea cu caravelele o stiam si am auzit termenul in zona portului Livorno. Se mai foloseste si in cartierul vechi din Genova. Din pacate, starea de dinainte de WW2 nu este prea diferita. Lucratoarele noastre, dar si din zona noastra – Bulgaria, Ucraina, zisa Rep. Moldova, Rusia au umplut tot spatiul comunitar. Fac o concurenta teribila „bastinaselor”. Ce-i drept „ale noastre” sunt mai bine „dotate” cu daruri ale naturii si, in plus, muncesc pe tarife ceva mai reduse. Inca! Problema majora nu o reprezinta ele cu ocupatia lor ci impostura autoritatilor cam de prin intreaga Europa ( exceptie Olanda) care zic ceva dar nu fac nimic. Intr-o discutie cu politisti italieni in alta ocazie imi spuneau ca nu pot face absolut nimic. Pot interveni doar daca le surprind agatand clientii. Daca un barbat le ” agata” nu pot interveni! Nu au voie nici macar sa le imprastie de pe marginea drumurilor. Le pot goni doar daca se afla in preajma unor cladiri oficiale. Dar fetele nu-s atat de proaste sa stea de pilda pe langa Palatul Madame sau pe Campidoglio.
Sartrologul Prilejual
iulie 5, 2014
@ALL
Intr-unul din romanele Divinului Marchiz de Sartre, poate in DRUMURILE LBERTATII, un personagiu soldatesc fredoneaza urmatorul cinticel de ulita verde: Prends ta pine a la main,//Mon Copain,//Nous allons en guerre//Faire la chasse, faire la chasse//Aux putains!
(Era sa zic Le Divin Mac de Sartre, MAC de la MAQUEREAU/peste/proxenet, fiindca ma gindeam la serviciile sale ideologice aduse vacilor din URSS, care vaci, spunea el intr-un interviu, dadeau o suta de litri laptosi pe zi.)
Ehehei, fetii mosului, in vremuri premoderne armatele europenilor aveau vivandiere, muieri cu multiple intrebuintari: gateau, spalau, descarcau preaplinul boaselor mlitare, etc. Apoi veneau bordelurile de campanie, cantate intr-un roman postmodern al lui Mario Vargas Llosa. Cfr. PANTALEON SI VIZITATOARELE, pentru ca nu numai d-lui Le Pen ii placeau., iar la Iasi, prin 1947-1949, un nasaudean de-al vostru, indimenticabilul Gravrila Istrate, vreo treizeci de ani decan staleninist al Facultatii de Filologie, isi incepea cariera scientifica, uau, cu un studiu lexicologic despre sinonimele expresiei FEMEIE STRICATA in opera DIvinului Marchiz de Sad…oveanu. O TEMPORA! O HUMORES!…
vasilegogea
iulie 5, 2014
@Sastrologul Prilejual
Savuros! Adevarat desert după masa de prînz!
Camusologul ocazional
iulie 5, 2014
@Cumetre sartrolog, ai uitat vivandiera ochioasa si zdumpesa din MARA lui Slavici, capitolul despre verbonc/Werbung. Erea utila, cu nurii ei cazoni, sa-i ademeneasca pe tineri, alaturi de paharutele cu alcool, la semnarea contractului de angajare in armata inaltatului imparat de la Viana.
Ioan Grosan
iulie 6, 2014
Nici Clujul nu mai e ce-a fost…
ozndebrasov
iulie 6, 2014
Cîtă nevinovăție mai are și privitul ăsta pe gaura cheii…!
zău domnilor!
trăim vremuri mult mai încîntătoare decît semănătorul în plin cîmp,badea Creangă
el nu dădea exemple
și’a suflecat mînecile și a ieșit pe ogor cu marfă poaspătă și conformă
neaoșă carevasăzică!
ce Franța,ce Italia,ce Deutschland
bătătura ține gura!
stați domnilor acasă de acum departe de bruxelismeneala obiadă
și va mai trebui nici vorbă de investitori strategici eligibili la punctul G
le avem pe ale noastre,investitoarele,care ar putea negocia ad nostrum și cu Femeiul lor
pentru că să vă spun un secret;fetele s’au dus de fapt peste mări și țări
ca să’i mai ostenească pe bursierii strtaegici
acolo la ei la Ana,Lescau,Carmen,Bulgăre de seu etc
sunt bune prietene cu Lautrec,Baudelaire și de chiar măritul Cezar
că dacă noi nu mai putem,ele pot!
să crească reitungul de țară și de western Union!
să aveți sănătate
și viață din boaște!
Viorel
iulie 6, 2014
Intr-adevar, in Cluj exista un stabiliment botezat „La gaura dulce”, care se afla intr-o cladire de pe strada Sindicatelor. Prin anii ’90, intr-o vara foarte ploioasa, inscriptiile vechi de pe cladiri au „razbatut” la suprafata prin noile tencuieli, asa ca pe casa cu pricina – cu etaj si foarte fatoasa, de altfel – se putea citi vechea firma, asa cum, pe coloanele din centru, din fata fostei Agentii de voiaj CFR, se puteau citi vechi indemnuri electorale – eu mi-l amintesc pe cel care spunea „Votati Soarele!” si care era insotit de sigla electorala corespunzatoare.
Cit despre reglementarea activitatii, trebuie sa fi existat si in Cluj o legislatie aferenta, din moment ce in Ploiesti exista una. O Hotarire a „Primariei orasului Ploesci”, de prin anii ’30 – o lectura absolut savuroasa – impartea domnisoarele in trei categorii: din prima faceau parte persoanele care nu detineau o locuinta proprie, si isi racolau clientii pe strada, in a doua erau incadrate cele care isi desfasurau activitatea, dupa orar, in „stabilimente” conduse de „matroane”, iar a treia – de lux, se pare – era rezervata celor care aveau o locuinta inchiriata sau in proprietate, unde primeau clientii. Indiferent de categorie, domnisoarele trebuiau sa posede un „carnet rosu”, care le atesta profesiunea si care trebuia vizat periodic, dupa achitarea taxelor locale si efectuarea vizitelor medicale. Cu aceasta treaba se ocupa, saptaminal, „medicul orasului”, un intreg capitol din Hotarire stipulind modalitatea de plata a medicului.
vasilegogea
iulie 6, 2014
@Viorel
Ei, iată că se putea! Şi nu doar la Ploieşti…
vasilegogea
iulie 6, 2014
@Viorel
A existat şi la Braşov un birt, care se numea „La gaura dulce”. Era amplasat în dosul celebrului restaurant „Cerbul carpatin”, de unde şi-a cîştigat şi supranumele de „La curul cerbului”! Nu era departe de celebrul Liceu „Andrei Şaguna”. Mitologia locului reţine că în scurta perioadă cît a fost profesor la acest liceu, Emil Cioran era un obişnuit consumator la „Gaura dulce”. Şi n-a făcut… diabet!