1001 poeţi postdecembrişti „număraţi” de Grigore Traian Pop

Posted on septembrie 4, 2014

1



Grigore Traian Pop aduce „O mie şi unu de poeţi postdecembrişti”

grigore_0

       Editura „TipoMoldova” a publicat în 2013 volumul amplu – peste şase sute de pagini – „O mie şi unu de poeţi postdecembrişti”, de Grigore Traian Pop, conjudeţeanul nostru stabilit de mult timp la Bucureşti, asemeni lui Coşbuc şi Rebreanu, asemeni altor ardeleni care voiau să facă o carieră literară de calibru naţional. Ca mai toţi, după ce a plecat, s-a întors mai rar în ţinutul de origine, de aceea câteva date biografice par binevenite.

       Grigore Traian Pop s-a născut la 4 noiembrie 1939, la Şieu-Odorhei, şi a făcut studii de istorie-filosofie la Universitatea din Cluj-Napoca, practicând profesiunile de profesor, ziarist şi scriitor. A publicat cărţile: „Reviste de filosofie şi sociologie”, în două volume (I, în 1979; II, în 1983); „Titu Maiorescu – Prelegeri de filosofie” (împreună cu academicianul Alexandru Surdu), în 1980; „Lecturi filosofice”, 1991; „Mircea Eliade şi Nobelul interzis”, 1998; „Mişcarea legionară. Idealul izbăvirii şi realitatea dezastrului”, 1999; romanele „Şarpele care-şi înghite coada” – 2004, „Pocher şi ringenspiel” – 2006, „Eu, Toma, evreul” – 2008, „Asasinul lui Kierkegaard” – 2009, „Cărţile nescrise” – 2010, „Mirmidonii doctorului Mengele” – 2012 şi „O mie şi unu de poeţi postdecembrişti” – în 2013, apărută în colecţia „Opera omnia”, printr-un proiect susţinut de „Universitatea Ştefan Andrei” din Iaşi şi coordonat de scriitorii Cassian Maria Spiridon (preşedinte al filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România) şi Aurel Ştefanache, membru al USR.
       Un „Avertisment” al scriitorului este aşezat în fruntea impresionantului volum, şi din el aflăm că „Ordinea poeţilor în această carte este aleatorie, urmând doar fluxul apariţiei volumelor lor şi, se înţelege, al lecturilor mele”. Metoda lui Grigore Traian Pop este una pragmatică: nu s-a ocupat de grupări literare în felul lor de a se prezenta compact, ci a citit scriitor după scriitor: „…în cazul de faţă luând copacii la rând”. Poet postdecembrist este pentru autor scriitorul care s-a manifestat liber, plenar, după decembrie 1989, chiar dacă a mai publicat şi înainte cărţi.

„Cele mai multe texte din volumul de faţă au apărut în perioada 2003-2004, în revista Caiete Critice, condusă de academicianul Eugen Simion, ulterior urmărind fenomenul pentru alcătuirea volumelor pe întinderea mai multor ani”.

       Grigore Traian Pop îi asigură „…de sincera bună credinţă. Chiar şi-atunci când aparenţele sunt împotriva acestei afirmaţii”, pe cititori şi poeţii care se vor regăsi comentaţi în paginile cărţii.
La un volum imens de texte literare pe care le-a parcurs, Grigore Traian Pop găseşte un „numitor comun” metodologic de lucru, conţinând data şi locul naşterii, după care se trece efectiv la titlurile cărţilor citite şi consideraţiile critice, aplicate, profesionist formulate, cărora li se adaugă citate din articole critice, scrise de critici cunoscuţi. Aproape la fiecare nume autorul citează măcar câteva versuri din scrisul poetului, pentru susţinerea consideraţiei critice, pentru ponderea judecăţii şi convingerea cititorului. Judecata critică este densă, extrasă din tot materialul cărţilor, şi prinde chintesenţa, fiind, într-o anumită măsură, un arpegiu al operei fiecăruia.
       S-ar părea că modelul lui Grigore Traian Pop se găseşte în „Compendiul literaturii române” al lui George Călinescu, cartea de la „TipoMoldova” fiind, însă, mult mai cuprinzătoare decât cea clasică amintită şi având un statut de prezentare, gen „multum in parvo”, fiind în acelaşi timp o istorie literară a perioadei postdecembriste şi un foarte cuprinzător, folositor, dicţionar al scriitorilor de la 1989 încoace, şi nu numai.

      Scrisă dezinhibat, sprinţar, cu vocabularul şi regia unui profesionist al textului, cum altfel?, filosoful, istoricul, scriitorul, jurnalistul exersat în atâtea registre a reuşit o carte şi cu o infuzie de poveste, poate chiar „personajele” îi dau iz de „teritoriu” imens, necuprins de „halima” literaturii postdecembriste. Stilistic, Grigore Traian Pop se întoarce, prin carte, în ţinutul natal, în hlamida de tânăr şi veritabil critic literar. Fireşte că s-ar putea alege citate relevante pentru fiecare poet prezentat, dar riscul alegerii dintr-o mie şi unu este foarte mare.
       Poate, în loc de încheiere, ar fi binevenite câteva referinţe critice, oferite cu „zgârcenie” la sfârşitul cărţii de autor: „Volumele lui Grigore Traian Pop sunt de salutat, pentru că oferă instrumente preţioase în cercetarea filosofică românească” – Andrei Marga, 1979; „Cercetarea lui Grigore Traian Pop şi Alexandru Surdu asupra lui Titu Maiorescu a cerut o muncă grea de informaţie dusă la bun sfârşit. Merită admiraţie” – Şerban Cioculescu, 1981; „E surprinzător cât de bine poate înţelege un intelectual care nu a trăit între războaie stânga şi dreapta românească” – Petre Ţuţea, 1991; şi multe altele.

       Victor ŞTIR (în Mesagerul de Bistriţa Năsăud, http://www.mesagerul.ro/2014/09/03/grigore-traian-pop-aduce-o-mie-si-unu-de-poeti-postdecembristi )

Posted in: Ex libris