Un poem de Aurelius Şorobetea dedicat celor… „Două Bistriţe surori”!

Posted on septembrie 14, 2014

3



            Ca un ecou doinit la postarea noastră de ieri, vine, tocmai din Trelleborg (Suedia),  de la echinoxistul Aurel Şorobetea, un poem. Publicat deja în revista (cum altfel?) bistriţeană Mişcarea Literară (nr.1-2/2014), autorul ni-l oferă într-o tandră prelungire a topicului nostru. Drept pentru care, cu gratitudine, îl dăruim şi noi tuturor „fraţilor” celor „două surori”!

  AURELIUS  ŞOROBETEA

sorobetea20aurel2002

 

 

 

 

 

 

 

 DOUĂ BISTRIŢE SURORI

                   (Lui Horst Göbbel)

 

Unde-alergi tu, Bistriţă,
apă fără lintiţă,
undă iute-lostriţă …
spune unde, Bistriţă?!

– Ia, alerg la Bistriţa,
sora dragă, Bistriţa.

Ce-i tot cari tu, Bistriţă?

– D-apăi, urdă, jîntiţă …
mrene, păstrăvi, lostriţă* …
puici cu pene péstriţă,
late peste târtiţă …
glăj’ cu prună bistriţă,
lacrămă de velniţă …
ia, încerc s-o mai îmbun,
da’ de n-a porni la drum,
da’ de nu s-a-nstrăina,
da’ de nu s-a strămuta!

Ce-i cu tine, Bistriţă,
dragă, mândră Bistriţă,
n-ai ce face, Bistriţă?
Şăzi acasă, Bistriţă,
şăzi, da’ nu pe laviţă,
fă-ţi de lucru, Bistriţă,
dă chiper’ prin râşniţă,
pune sare-n solniţă,
umple tăvi şî cratiţă,
fă mulţîme de gustări,
zăce rânduri de mâncări,
fel de fel, mai mult săsăşti,
fă şî două româneşti,
două-tri, cum socoteşti,
fă ce-ţi place, Bistriţă!
Ia, apoi, o cántiţă,
intră-n beci la cârtiţă,
cere-i vin din bútiţă,
ăl mai bun din pivniţă,
ăl mai vechi din pivniţă,
pântru sora Bistriţă!
Ieşi la poartă, s-o primeşti,
zî-i ce mult o îndrăgeşti,
până poţi, aci, cât eşti
înc-aproape, lângă ea,
braţ la braţ cu soră-ta,
nu pierdută-n alte ţări,
nu străină-n alte zări!
Şăzi cuminte, Bistriţă,
liebe Schwester, Bistriţă!

Da’ de, totuşi, îi pleca,
vreau să ştii că soră-ta …
ea, deşî s-a întrista,
tăt la fel te va iubi,
ori-pe-unde-ai-rătăci,
tăt cu gându’ că-i vini,
iară, într-o bună zi.

____________________

* În graiul de pe Bârgaie – pe care, pe cât posibil, am încercat să-l sugerez – anumite forme de plural se pronunță ca singularul; d. ex. lostriţă, péstriţă, în loc de lostriţe, péstriţe etc.