Un experiment novator, muzical-poetic la Academia de muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca

Posted on noiembrie 20, 2014

3



               Un recital de Lied-uri?

caiet progr ext cluj

Nu! E vorba de un experiment novator . Deci un Spectacol muzical – poetic.

c rapa

          Pentru a înţelege despre ce e vorba, este necesară o mică istorie a noţiunii de Lied. Termenul vinde din limba germană şi înseamnă cântec, dar în sec XIX noţiunea de Lied se va emancipa în creaţia unor compozitori germani ca: Franz Schubert, Robert Shumann, Johannes Brahms, Hugo Wolf, Gustav Mahler, care îi conferă poziţie de gen muzical extrem de solid, cu formulă de voce şi pian, cu forme specifice consacrate (Lied binar, Lied ternar etc) şi cu expresie lirică emanată de textul poetic şi de muzica elaborată pe acest text. Astfel noţiunea de Lied devine foarte autoritară, impresionând prin însăşi pronunţarea sa.

          Fiind însă sinonim al cuvântului cântec, alte culturi cum este italiană, franceză, engleză, rusă etc, chiar dacă au adoptat formula genului Lied, au păstrat în continuare termenul naţional (canzone, chanson, song, pesna). Numai noi, românii, am preluat cuvântul Lied şi l-am diferenţiat de „modestul” nostru cântec. Astfel în muzica românească mai toţi compozitorii şi-au intiulat producţia de cântece cu Lied-uri, prin care pare-se li se conferea o „aură” distinctă. Amintim câţiva compozitori: Mihail Jora, Tudor Ciortea, Sigismund Toduţă şi alţii (chiar şi eu).

          Dar problemele Lied-ului românesc şi universal vor veni din altă direcţie. Evoluţia genului Lied duce în secolul XX la o criză, în momentul în care poezia însăşi evoluează spre o destructurare formală (ca metru şi rimă), dar mai ales ca idee de conţinut, încât dacă această poezie e pusă pe muzică devine total nereceptată. Adică nu se înţelege deloc textul (cuvinte, vers, strofă, etc). Astfel Lied-ul devine o creaţie în care poezia şi muzica sunt entităţi duale aşezate una lângă alta fiecare cu limbajul său abstract.

         Pornind de la această stare de lucru, când a apărut ideea proiectului de compunere a muzicii pe poeziile celor 5 poeţi ardeleni, mi-am pus foarte acut problemele de mai sus. Una, ce fel de muzică voi scrie care să lase poeziile să se exprime, adică să las posibilitatea înţelegerii textului literar; a doua, cum să mă raportez la exigenţele genului Lied. În acest moment totul a luat o întorsătură totală. Adică am pornit de la istoria ancestrală a cântecului în care dintru începuturi poezia era cântată pe o muzică ce permitea acesteia să i se înţeleagă în totalitate textul. Cu alte cuvinte, muzica era doar ambientul textului. Ori acompaniamentul pianistic al Lied-ului, din totdeauna a împiedicat în bună măsură înţelegerea acestui text, concurând sonor vocea interpretului şi acoperindu-l în multe momente, încât abia circa 15 la sută din text era perceput. Apoi s-a evoluat mult către o prevalare a muzicii care, chipurile, trebuia să amplifice esenţa poetică, etc, etc, încât textul literar a dispărut cvasi total, şi nimeni nu se mai prevala de acesta (putând fi cântat şi într-o limbă străină necunoscută).

        Aşadar, textul era un …pretext. În muzica contemporană textul este deja adesea înlocuit cu silabe sau foneme fără sensuri literare. Astfel, m-am detaşat de conceptul Lied (aş spune că l-am repudiat) şi am decis să reabilitez noţiunea de cântec prin care să mă dezleg de consevatorismul genului Lied.

       Următoarea fază a fost aceea de a găsi modalitatea prin care textul literar să prevaleze. Din nou a trebuit să mă întorc în istorie pentru a descoperi acea cântare folosită de toate religiile lumii pentru a predica, şi anume, vorbirea cântată şi declamată. Astfel tehnica de bază a compoziţiei muzicale în aceste cântece va fi vorbirea cântată şi declamaţia. În aceeaşi măsură grija pentru perceperea textului s-a repercutat şi prin utilizarea instrumentului, adică aşa zis acompaniamentul pentru care am păstrat pianul datorită prezenţei lui în toate sălile de concert şi pe alocuri am folosit orga electronică. Dar acest acompaniament va fi permanent redus, schematizat pentru a lăsa posibilitatea textului poetic să transpară. Cu alte cuvinte instrumentul nu va fi aşa zisul partener al solistului.

       Pe de altă parte în general poeziile selecţionate pentru acest spectacol a vizat în cea mai mare măsură ludicul. Deci nu m-am gândit nici un moment că aceste cântece trebuie să fie frumoase întrucât aceasta ar fi fost o trădare a conţinutului poeziilor. Totul a trebuit să fie frust, adevărat şi potrivit textului poetic. Cu alte cuvinte nu va fi vorba de o muzică frumoasă, ci de una adevărată.

       Revenim acum la expresia de început, toate aceste cântece (15 la număr) reprezintă un experiment componistic novator care se întâlneşte şi cu o nouă manieră de prezentare scenică, aceea de subliniere a textelor poetice cu toate elementele de mişcare şi gestică a soliştilor. Pentru acest din urmă aspect am aflat o parteneră cu o fantezie de excepţie (am numit-o pe Ina Hudea) care a amplificat mult aspectul dramatic al spectacolului.

       În ce priveşte poeziile celor 5 poeţi cu care am colaborat sunt alese de mine întrucât ei mi-au dat mână liberă să fac selecţia pe care o cred eu de cuviinţă şi mai mult până în acest moment al începerii spectacolului nici ei nu ştiu care sunt acele poezii şi bineînţeles tratarea muzicală care le însoţeşte. Spectacolul a fost conceput de aşa manieră încât cele trei poezii ale fiecărui autor să fie cântate separat pentru ca publicul să poată surprinde o caracteristică psiho-artistică a fiecăruia dintre ei. În consecinţă vor fi 5 tablouri muzical-poetice, fiecare dintre ele purtând expresia caracteristică a poetului respectiv.

       Cei 5 poeţi sunt: Sânziana Mureşeanu, Marcel Mureşeanu, Ovidiu Pecican, Ion Mureşan, Constantin Cubleşan.

                                                                                                         Prof. Univ. Dr. Constantin Râpă

      (Citeşte şi „un portret Constantin Râpă”, aici: http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/cluj-portret-constantin-rapa-spectacolele-artistice-trebuie-iasa-sali–1_50bd40607c42d5a663c92512/index.html.)

      Evenimentul se desfăşoară sub egida Fundaţiei Culturale CARPATICA, în colaborare cu Societatea de Concerte Bistriţa şi Asociaţia Corală ANTIFONIA.