Generaţia ’80 a mai rămas fără un poet: Cornelia Maria Savu (4 septembrie 1954, Vatra Dornei – 21/22 noiembrie 2014, Bucureşti)

Posted on Noiembrie 25, 2014

2



In Memoriam Cornelia Maria Savu

cm-savu-300x158

       Colegii din Filalele Bucureşti ale Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristeţe dispariţia prematură a distinsei poete Cornelia Maria Savu.

       Cornelia Maria Savu s-a născut la 4 septembrie 1954 la Vatra Dornei, judeţul Suceava. A absolvit cursurile Facultăţii de Limba şi Literatura Română (secţia română-engleză) a Universităţii Bucureşti în 1977.  A lucrat ca profesoară de limba engleză, redactor la Editura Ion Creangă, redactor, şef departament, editorialist, editor senior la cotidianul Curierul naţional şi la revista Cultura.
       A publicat volumele de versuri : Totem în alb, Editura Albatros 1973, Uraniu, forme şi oameni de zăpadă, Editura Eminescu, 1978, Emblema, Editura Eminescu, 1980, Aventuri fără anestezie, Editura Eminescu, 1983, Semne de viaţă, Editura Eminescu, 1987, Roman cu sertare, Editura Vinea, 2005, 2009, Editura Dacia XXI, 2012.
       Pentru poezia și publicistica ei, Cornelia Maria Savu a primit numeroase premii literare între care Premiul Nicolae Labiş, Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti (2005) şi Premiul Revistei Luceafărul pentru poezie, premiul pentru jurnalism cultural al Uniunii Scriitorilor din România, premiul pentru jurnalism cultural al APLER şi premiul pentru jurnalism cultural al revistei Tomis. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer.
       Prin trecerea în eternitate a Corneliei Maria Savu, poezia românească şi lumea noastră literară suferă o dureroasă pierdere.
_______________________
luminare
       Am cunoscut-o pe Cornelia prin anii ’86-’87, cînd alăturîndu-mă unui mic grup de scriitori astrişti (nu numai braşoveni, îmi amintesc că pe undeva pe traseu, ni s-a alăturat în trenul de noapte cu care ne îndreptam spre Vatra Dornei şi George Pruteanu, care a spulberat cu verva lui de neîndiguit orice şansă de a mai picoti un pic pînă la destinaţie) condus de redactorul şef de atunci al revistei ASTRA, prozatorul Daniel Drăgan, am participat la cîteva „întîlniri cu cititorii” în mirifica Ţară a Dornelor. Acolo l-am găsit şi cunoscut şi pe excepţionalul poet Eugen Axinte. Erau scriitorii locului, se bucurau de recunoaşterea şi respectul pe care nişte tineri poeţi le puteau spera în acele timpuri într-un loc mai îndepărtat de „centrul de putere”. Ne-am împrietenit şi am păstrat relaţii (ce-i drept, sporadice) pînă în ultimele clipe ale celor doi. După Revoluţie, Eugen s-a mutat la Braşov iar Cornelia a „debarcat” la Bucureşti. Iată că amîndoi şi-au găsit în noile lor reşedinţe doar vremelnice locuri de trecere spre eternitate. (Prietenul şi colegul ei, Eugen s-a stins în primăvara anului trecut.)
        Cred că nu doar Uniunea Scriitorilor  ar trebui să fie în doliu. Ci, şi într-un mod special, chiar Vatra Dornei!
        Ce-aş mai putea adăuga? Poate doar, ca de atît de multe ori în ultima vreme, să aprind o lumînare pentru liniştea sufletului ei care nu a cunoscut „anestezia”…
Anunțuri
Posted in: In Memoriam