„Conspecte” despre Francmasonerie

Posted on noiembrie 28, 2014

1



masoneriaDe regulă, autorii care scriu despre masonerie – şi nu mă refer la simple informări, articole, opinii, atitudini în presă (pentru că la politică, fotbal şi… masonerie pare să se priceapă toată lumea!), ci la aceia care abordează tema cu toate instrumentele cercetătorului, rezultatul fiind opere cu caracter ştiinţific, informativ, istoric, hermeneutic ori evaluator – se văd confruntaţi cu opţiunea pentru una din următoarele două poziţionări auctoriale: fie disimularea presupusei apartenenţe la o lojă regulară, recunoscută, fie deschiderea unei ferestre pentru insinuarea unei probabile iniţieri. Autorul lucrării pe care o prezint, FRANCMASONERIA. Relaţiile dintre cultele religioase – masonerie şi alte conspecte, (Editura Grinta, 2014) găseşte „calea de mijloc”,  aş numi-o „dubla perspectivă” care să-i asigure şi „anonimatul”, semnîndu-şi voluminosul op (aproape 400 de pagini în format mare) M A B, dar şi mărturisind apartenenţa activă la o lojă: „Ideile din volum sunt rodul lecturilor, al conspectelor şi al trăirii nemijlocite – peste douăzeci de ani în lojă.” Astfel poziţionat, M A B armonizează într-un singur discurs atît patosul angajamentului fratelui, cît şi obiectivitatea ştiinţifică a cercetătorului neutru. Corespunzător acestor două unghiuri de vedere ale problematicii puse în relaţie cu masoneria, volumul este construit pe doi stîlpi tematici, ridicaţi pe fundaţii bibliografice impresionante (bibliografia cărţii – 550 de titluri!, alături de cele 13 anexe documentare – între care şi celebrul fals al lui Leo Taxil, din 1896, care a indus, pentru o lungă perioadă de timp o percepţie sataniza(n)tă a cluburilor masonice -, dar şi utilul  glosar de termeni proprii vocabularului masonic împreună cu ilustraţiile sugestive care acompaniază textul ar putea constitui singure o valoroasă contribuţie la cunoaşterea mai adecvată a istoriei, specificului, rolului şi valorilor masoneriei, privită mereu în perspectivă globală).

imagesCAXBDY2TPrimul, este chiar Capitolul I.Relaţiile dintre cultele religioase şi francmasonerie. Avem aici un studiu închegat, coerent, logic, istoric, evolutiv, polemic şi demistificator asupra relaţiei enunţate în titlul „planşei”. A-l rezuma ar însemna a-l sărăci sau chiar a-l trăda în această adevărată „luptă” dintre spiritul faustic şi cel mefistofelic, dintre Eros şi Thanatos sau Apolinic şi Dionisiac, binomuri ce guvernează, mai mult ori mai puţin în echilibru, întreaga noastră existenţă. Voi cita doar cîteva rînduri din „concluziile” capitolului, rînduri care pot fi citite (eventual acceptate) ca un crez al fratelui nu tocmai acoperit: „Personal, consider că francmasoneria poate fi acceptată ca o aventură intelectuală în domeniul nemărginit al cunoaşterii, o şcoală morală, în care să se regăsească plenar virtuţile teologale credinţa, speranţa, caritatea şi cele cardinale forţa, temperanţa, prudenţa şi dreptatea.” Am scris mai sus „eventual acceptate”, pentru că, ne avertizează M A B, „Preluarea fără discernămînt favorizează şi produce eşafodaje fragile din punct de vedere hermeneutic.”.

masoneria-spate

Capitolul II, al „doilea stîlp” de sprijin al acestei „zidiri” teoretice se numeşte, mai „umil” dar promiţînd mai multe „teme”,  Alte conspecte masonice. Iată cîteva dintre acestea: „Definirea Francmasoneriei”, „Francmasoneria între principii şi responsabilităţi”, „Francmasoneria şi criza societăţii moderne”, „Francmasoneria şi politica sau despre rezistenţa morală şi francmasonerie”, „Toleranţa”, „Tăcerea”, „Francmasoneria şi perspectiva globalizării”…   La lectură, toate aceste conspecte devin, simţi asta din patosul calm al fratelui mărturisitor, şi prospecte, schiţe de program. Personal, aş recomanda eventualului cititor neiniţiat să înceapă lectura acestui valoros şi util volum cam de pe la mijloc. Mai exact, cu conspectul Secretul şi Francmasoneria (o adevărată anamneză a patologiei secretomaniei).  Odată depăşite prejudecăţile ţesute în timp în jurul „secretului masonic”, cartea poate fi parcursă în ordinea ei logică şi coerentă. Cu această lucrare, M A B nu deschide doar o fereastră pentru neiniţiaţi, cerînd mehr liht!, ci şi concluzionează imperativ fiat lux!

Nu cred că pot încheia mai potrivit această (fatalmente) succintă prezentare decît reluînd şi eu cuvintele lui Antoine de Saint-Exupéry, citate în finalul cărţii: „prin diferenţa ta, departe de a mă distruge fratele meu, tu mă îmbogăţeşti„.

Posted in: Ex libris