Dan Gulea: de la „blocul” lui Anselmus, la „scara blogului” lui Gogea!

Posted on decembrie 2, 2014

0



Gogea’s Book

Vasile Gogea, La scara blogului. Jurnal dedus (2010-2014), cu o prefaţă de Dorin Tudoran, postfaţă de Letiţia Ilea, Editura Charmides, Bistriţa, 2014, 254 p. (coperta de Teodora Gogea)
cop scara
       Gogea’s Blog este un jurnal de actualitate din lumea literară, ţinut cu tenacitate din 2010, ce a reuşit să creeze o lume a liberei exprimări şi a decenţei cum se întîlneşte, totuşi, în puţine locuri; cu rubrici precum „Pavilionul de oaspeţi” sau „Cuvinte împotrivite”, blogul este mai complex decît lasă să se întrevadă această antologie. Cu ediţii anuale ale Premiilor Gogea’s Blog, în corpul postărilor sau în subsol, la comentarii au păşit, printre alţii, Andrei Zanca, Virgil Raţiu, Flavia Teoc, InimăRea, Liviu Ioan Stoiciu (autorul unui alt blog de informaţie şi comentariu cultural, oprit între timp de autor), Dorin Tudoran, Bedros Horasangian, Ion Mureşan, Radu Mareş, Liviu Antonesei, Luca Piţu (sub multe şi diverse pseudonime), în speţă poeţi, prozatori, eseişti şi, mai ales, dizidenţi, oameni ai adevărului.Pentru că Vasile Gogea (n. 1953), dincolo de nedezminţitul talent din Scene din viaţa lui Anselmus (romanul publicat în 1990) şi din alte povestiri, este dizidentul, omul lui 15 noiembrie 1987, cel prin vocea căruia s-a făcut auzită şi cunoscută în Occident desfăşurarea evenimentelor, prin interviul pe care l-a acordat presei francofone.
Astfel, povestea lui 15 noiembrie, pagini din DUI (acronim de la dosarul de urmărire informativă, deschis de fosta Securitate încă din 1975), tristeţi când se mai desconspiră câte un amic (Groşan, de pildă), polemici contemporane şi evocări alcătuiesc Viaţa la blog. Structura online este păstrată prin numeroasele reproduceri foto şi linkuri, însoţite de texte, în principal, ale autorilor discutaţi, în spiritul share-ului; volumul este şi o antologie vizuală şi textuală cu / din: Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gheorghe Ene, textualistul, Nicolae Manolescu, Marius Oprea, Petru Creţia, Constantin Hârlav, Ion Zubaşcu, poetul, repere şi amintiri, prezenţe şi semne cu care viaţa lui Vasile Gogea s-a intersectat.O notă specială acordă Vasile Gogea politicii actuale, în special prin întrebările (rămase fără răspuns, din câte ştiu) adresate devotatului guvernamental din 2010-2012, Mircea Cărtărescu, „senatorul” de la Evenimentul zilei; de altminteri, anul 2012, al treilea capitol al cărţii, defineşte, dacă mai era nevoie, poziția lui Gogea, de liberal moderat, cum aş numi-o, departe de talibanismele ce au divizat societatea (pensionarii sunt întreţinuţi de salariaţi, medicii şi profesorii nu prea muncesc, de aceea chiar merită veniturile mici pe care le au etc, etc. emise de trista camarilă şi de triştii ideologi ai lui Traian Băsescu – preşedintele care se mai agaţă săracu o lună de putere, până pe 22 dec. curent). Vasile Gogea este departe şi de idealizările stângiste, precum şi de oportunismele pe care le pot acorda titlurile nemeritate, având, pur şi simplu, ceea ce îndeobşte lipseşte astăzi: principii. Şi anume, principiile corecte, trebuie precizat.Pentru că omul care a sfidat prin atâtea gesturi Securitatea, care a putut să spună atunci „Nu”, nu poate fi obligat sau ademenit prin sinecuri sau altele; este un model necesar într-o lume în genere neclară, comparabil (cu toate că sunt foarte multe diferenţe) cu un Vasile Paraschiv şi lupta lui pentru sindicatele libere. Lupta lui Gogea este pentru adevăr.Meritul acestei cărţi (se poate spune: la ce bun volumul? exista blogul) este însă acela de a prezenta o personalitate şi conexiunile ei, intrarea ei în lume, probând astfel calităţile culturale ale blogului, gen sau mediu în genere dispreţuit de literatori. Gogea’s Blog nu arată decât complexitatea lumii culturale, care nu se mai lasă cuprinsă doar între coperţile unei cărţi, iar volumul subliniază această interdependență sau echilibru ce trebuie surprins, pentru a avea o privire justă.Dar „viaţa la blog” nu este una în alertă permanentă; autorul cunoaşte dimensiunea (auto)ironiei, de pildă atunci când explică sensurile unor noi cuvinte: a gogi, gogeme (singular: gogemă), atunci când arată cum locuitorii României au învățat spontan limba moldovenească din Republică sau când se postează câte o imagine amuzantă (cum ar fi cea a firmei cu „Haleală pintru tăti mofturili”).
Nu poate fi negat caracterul ludic pe care Gogea mizează; atît în romanul Scene din viaţa lui Anselmus, cât şi aici, în această antologie „de realitate”, există un termen de comparaţie comun: blocul. Şi Anselmus, cu tovarăşii săi, locuiau într-un bloc comunist, prilej de parlamentări bizantine între vecini, şi Viaţa la blog se bazează pe un evident joc de cuvinte (prin substituţie paronimică). De ce se află blocul pe această poziţie privilegiată în imaginarul lui Vasile Gogea? Fără îndoială, este un simbol al lumii comuniste, al uniformizării, de care, undeva, spiritul autorului se amuză.Vasile Gogea cunoaşte, în fond, transcendenţa, aşa cum o explică mottoul blogului, ales din discursul din 2011 al regelui Mihai I în faţa Parlamentului: „Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.”          Dan GULEA

        (pe blogul personal, LITTERATUR co. AZ , http://literaturcoaz.blogspot.ro/2014/11/gogeas-book.html)