Alice din Ţara Silvaniei şi Lucian, „povestaşul transilvan” din Panticeu – la „Cenaclul lui Mury”

Posted on Decembrie 8, 2014

0



  Alice Valeria MICU

                               alice-225x300 

       „E un iscusit gest de regizor faptul de a pune o poezie foarte personală sub sigiliul impersonalităţii actului creator. E ca un plâns pe furiş, din care – după ce ţi-ai şters lacrimile – te întorci spre lume cu faţa împodobită de zâmbet. Aşa face Alice Valeria Micu în cea de-a treia carte de poeme, Lumina din sângele meu, editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014.

       De pe pagina de gardă, poeta ne avertizează cu următoarea frază: „poemele acestea nu le-am scris eu/ nu le-am simţit/ nu le-am visat/ erau acolo şi eu am decupat/ câteva secvenţe temporale/ poeme în hologramă”. Dar titlul cărţii? El o trădează că volumul e scris, având mereu în faţă o propoziţiune irecuzabilă: numai muritorii au sânge.” (Viorel MUREŞAN)

*

Graphic1

*

Lucian POP

Lucian%20pop

       “Cea dintîi caracteristică a scrisului lui Lucian Pop este legată de concreteţe şi de dimensiune. Fabulaţia sa, chiar dacă dă semne că este inepuizabilă, este redusă de autor la strictul necesar, fiind ţinută sub o observaţie strictă, nedepăşind niciodată spaţiul de manevră al comunicării unei întîmplări, scopul autorului fiind acela de a se elibera de povara faptelor care-l asaltează, lăsînd deoparte (sau neglijînd cu intenţie) tot ceea ce iese practic din stricta povestire, respectiv portretul, descrierea, analogia, caracterizarea psihologică, analiza sufletească, crearea de atmosferă. O altă trăsătură a scrisului său este neverosimilitatea. Oricît ar pleca scriitorul de la fapte şi întîmplări reale, ele sînt deviate pe parcurs de la înlănţuirea logică a faptelor, pentru a intra în domeniul multiplicării posibilităţilor, a schimbării de macaz, a inversiunii de semne epice. Faptele narate devin total incredibile, imposibil de întîmplat în logica firescului, dar absolut coerente şi credibile în ordinea metafirească (suprafirească) pe care autorul o dă naraţiunii sale.” (Mircea POPA)

 

Anunțuri