Întoarcerea lui LULU în memoria şi în inima (Clausen)burgului

Posted on Decembrie 8, 2014

4



8424027a84

    “În felul lor nu marginalii sunt cei care populează marginile scenei, spaţiul din proximitatea arlechinilor şi al cortinei atârnate în cui? Pată de culoare, amestec de inocenţă şi viclenie svejkiană, Lulu a fost, într-o vreme, vocea – răguşită, dar îndrăzneaţă – a comunităţii clujene amorţită sub teroare şi sedată de pierderea libertăţii.”   

    (Ovidiu Pecican, pe blogul personal,  http://ovidiupecican.wordpress.com/2011/08/18/proza-iulian-damacus-lulu/)

 

 

*

1 leu de tri

*

3-215x300

*

          Lulu

LULU

     A murit Lulu! Într-un anume fel e ca şi cum ai spune că a murit Bulă de Transilvania. Căci e plin Ardealul de „poveşti cu Lulu”. Pe Lulu nici măcar nu-l pot număra printre nebunii oraşului. El era nebunul tuturor oraşelor.

     Lulu era omul liber din noi. Câţi oameni există în Cluj, tot atâtea biografii avea el. Nimeni nu putea spune ce vârstă avea. Nimeni nu ştie ca Lulu să fi arătat altfel vreodată.

    Nici nu cred că avea buletin de identitate. Cui să-l prezinte la control? Lulu era bun. Nu a făcut, spun legendele, nici un rău. Dacă ar fi putut sta pe loc, dacă ar fi putut fi oprit din misiune, cea mai potrivită ocupaţie ar fi fost pentru el aceea de jucărie pentru copii şi îngrijitor de oameni batrâni: să-l tragă copiii de grădiniţă de urechi, iar el să încerce să-i sperie, şi să ajute băbuţele să treacă strada.

     Pentru el opreau autobuzele, troleibuzele, taxiurile, trenurile. Şi vapoarele ar fi oprit, dacă ar fi navigat pe Someş. Mergea mereu până la capătul liniei.

2-300x170

    Un prieten, aflând trista veste, a oftat: „Numai avioanele nu au oprit pentru Lulu!”. Nu există vânzătoare din magazine, şcolar, poliţist, şofer, ceferist, om care să-i fi nimerit în faţă pe care să nu-l fi întrebat: „Ce mai faci?” Când era mai tânăr, cerea „un leu de trei”. Apoi, cu vremea, nu a mai cerut nici atât. 

    A murit la Mitropolie. De acolo începe prima lui călătorie cu avionul. La clasa bussines. Şi cred că Dumnezeu i-a repartizat, în loc de stewardese de cantină, nişte îngeri. 

     (Ion Muresan, text publicat la moartea lui LULU, în noiembrie 2006, în evz.ro, http://www.evz.ro/a-murit-lulu-418128.html )

Citeşte şi un interviu pe „tema LULU”, acordat de scriitorul Cornel Udrea jurnalistului Radu Vida de la cotidianul Făclia, aici: http://ziarulfaclia.ro/avanpremiera-lulu-doamne-da-mi-un-leu-de-tri-sa-iau-bomboane-la-copii/.)

 

Anunțuri