Cu italienistul Laszlo Alexandru la Filiala Cluj a USR sau despre (cum devin) „uriaşe lucruri”(le) „mici”

Italienist, traducător, jurnalist cultural, blogger.  A editat, mai bine de şase ani, o elegantă şi consistentă revistă electronică de cultură: E-Leonardo (http://www.eleonardo.tk/). Înainte de toate, sau, mai exact, în toate polemist. Aflat mai mereu, cum ar zice moldovenii, în căutare de prişină di bataie, Laszlo Alexandru „coboară” din spaţiul virtual al blogului personal (http://laszloal.wordpress.com/), în spaţiul real al bibliotecii de „hîrtie” tipărită, un nou volum: Uriaşe lucruri mici, (Editura Herg Benet Publishers). Este o copiere la altă scară. O verificare a adevăratei măsuri a lucrurilor. Îndeletnicire ingrată, de multe ori antipatică dar mereu necesară, pe care „colegul” meu de navigare prin cyberspaţii, o exercită cunoscînd bine exigenţele „ritmului lui Dumnezeu”.              „Există o imensă varietate de bloguri, în funcţie de persoanele sau grupările care le redactează şi de finalităţile pe care le urmăresc. În ce mă priveşte împletesc însemnarile autobiografice, amintirile despre anii de şcoală sau momentele care m-au format ca personalitate, comentarea unor gesturi sau situaţii cu rezonanţă etică din viaţa cotidiană, dialogul cu alte reflecţii despre lume (prin redarea unor citate percutante), analiza unor opere artistice, traducerea unor mici fragmente eseistice etc. Nu sunt condiţionat de dorinţa unui câştig financiar sau de imagine, iar asta îmi dezleagă mîinile, îmi conferă o mare libertate interioară în găsirea şi tratarea subiectelor. Faptul că sunt profesor la catedră mi-a inculcat probabil reflexul de-a explicita, de-a pune în lumină aspecte mai puţin cunoscute publicului larg, de a-i instrui pe alţii. Nu mă sfiesc să mă scufund în detalii privind lirica italiană medievală, creaţia şi receptarea lui Dante Alighieri.

A fi scriitor echivalează, pentru mine, cu o lungă plimbare prin tunel. Vorbesc de unul singur şi nu ştiu dacă mi se-aude glasul. Câteodată îmi răspunde ecoul, mai ascuţit ori mai atenuat, şi-atunci “ben puoi sapere ormai che il suo dir suona” (poţi şti bine deja că vocea lui răsună).”

(Laszlo Alexandru, mărturisire „inscripţionată” pe coperta IV a volumului.)

Etichetat: blog, Editura Herg Benet Publishers, Filiala Cluj, lansare, Laszlo Alexandru, revista electronica, spatiu virtual, USR

Posted in: Din viaţa literară