Remember Decembrie 1989. Manifestul Copilului Necunoscut

Posted on Decembrie 17, 2014

6



fr s

În 1996 mi-a apărut la Polirom (o editură abia „lansată” din „bloc-start” de Silviu Lupescu), în colecţia Plural (practic, al 16-lea ei titlu), volumul Fragmente salvate (1975-1989). Acum, la un sfert de secol de la Revoluţia Română din Decembrie 1989, privind coperta ei realizez că, deşi cartea s-a bucurat de un număr uriaş de cronici, recenzii, comentarii şi semnalări, fiind chiar „încoronată” cu Premiul „Cartea anului” la Salonul Naţional de Carte de la Cluj-Napoca, în 1997, aproape nimeni nu a văzut-o, în orice caz, nu a citit-o (mă refer, desigur, la copertă). Deşi, era evident că ieşea din tiparul colecţiei, doar aparent respectîndu-l. În locul unei reproduceri de artă (ca în cazul celorlalte titluri) eu solicitasem, şi editorul acceptase, să se reproducă un document.     sase basme

Motivaţia acestei alegeri apare pe ultima pagină cu text a cărţii,  fiind urmată de încă două în care se reia documentul de pe copertă (de această dată în alb-negru), alături de un altul,  frate bun cu acesta. Cred că toată povestea acestui document merită reluată azi. În semn de omagiu şi recunoştinţă pentru toţi copiii necunoscuţi ai Revoluţiei.

Chiar dacă  ea a fost provocată de o antologie intitulată Şase basme minunate, e cît se poate de reală. Iat-o, aşa cum am relatat-o şi în 1996 (daţi click pe imagine pentru a o viziona mărită):

manifest

*

puzzle

*

manifest colaj

*

Tare mult aş vrea să ştiu ce face, ce simte, ce gîndeşte copilul acela acum. (Presupunînd că mai e în viaţă.) Oriunde s-ar afla.

 _______________________

Notă. Am găsit plicurile cu răspunsurile copiilor la invitaţia lansată în antologia publicată de mine abia în primele zile după 22 decembrie 1989, cînd în virtutea responsabilităţilor delegate mie în primul Consiliu judeţean provizoriu, am avut de rezolvat unele probleme în instituţia din care fusesem exclus (eliminat din redacţia revistei ASTRA şi „transferat în interesul serviciului” de la secretariatul literar al teatrului, ca instructor de dansuri populare şi sport  în cooperaţia meşteşugărească, încă de la începutul anului, după ce Securitatea mă reţinuse în timp ce începusem să dau un interviu jurnalistului francez de la Libération, Jean Stern, cel care îi lase un interviu şi lui Dan Petrescu la Iaşi). Între zecile de poveşti trimise de copii, se afla şi plicul care conţinea manifestele de mai sus. Este meritul regretatului dramaturg Dimitrie Roman, secretarul literar de atunci al teatrului – despre care se pot spune multe lucruri mai mult sau mai puţin îndoielnice, dar unul era sigur: era un tipicar desăvîrşit şi arhiva tot ce intra sau ieşea din biroul lui – că le-a păstrat pe toate, frumos legate cu sfoară. Dar, necitite! Aşa a ajuns unul dintre cele două colaje realizate cu litere tăiate din reviste (uşor de înţeles de ce!) pe coperta cărţii mele.

Anunțuri
Posted in: Anamnesis