Dorin Tudoran: Remember „Revoluţia, Ion Iliescu şi eroarea lui Cioran”

Posted on decembrie 20, 2014

4



dorin tudoran

“Fără a fi avut în spate anii eroici ai lui Lech Wałęsa şi celebritatea internaţională a electricianului din Gdańsk; fără să fi cunoscut zilele şi nopţile de temniţă ce i-au fost hărăzite unui Václav Havel sau gloria mondială a autorului lui Largo Desolato; fără să fi fost un simbol de rezonanţa unui Alexander Dubček, un nume de calibrul lui Andrei Saharov, un spirit de talia unor György Konrád, Adam Michnik, János Kis; fără să fi avut tenacitatea lui Jacek Kuroń; fără să fi fost un apostat de anvergura lui Milovan Đilas, domnul Ion Iliescu a avut în decembrie 1989 şansa enormă de-a fi fost acceptat spontan drept noul conducător al unei ţări prea grăbite pentru a-şi pune întrebarea: ‘Totuşi, de ce Ion Iliescu?’ “

“Adevărat, ani de zile se tot vorbise despre dl Ion Iliescu, amintindu-se o atitudine ori alta a Domniei Sale, poziţii ce nemulţumiseră cuplul Nicolae-Elena Ceauşescu. Cum tot aşa, se vorbise despre pedepsele administrate de cuplul Ceauşescu dlui Ion Iliescu. Fiindcă la nivelul nomenclaturii române nu se întâmpla nimic, atât atitudinile mai personale ale dlui Iliescu, cât şi repercusiunile ce le-a avut de suportat au fost mistificate de un folclor certat cu simţul proporţiilor. Puţini dintre cei care colportau isprăvile şi păţaniile dlui Iliescu avuseseră curiozitatea de a le raporta la destine mai mult sau mai puţin asemănătoare, exemple lesne de ales din alte ţări ale — pe atunci — lagărului comunist.”/…/

“… să nu uităm că sentinţele cele mai dure care i-au fost aplicate de cuplul Ceauşescu l-au trimis în surghiun fie ca Prim-secretar în judeţe precum Timiş ori Iaşi [defapt, în judeţul Timiş, dl Ion Iliescu a fost Secretar cu Propaganda, n.m., DT], fie ca director al Editurii Tehnice din Bucureşti. Să ne închipuim un Lech Wałęsa numit — în semn de pedeapsă –  ministru al Energiei Electrice, ori un Václav Havel oropsit să ocupe postul de director al unei edituri pragheze.”/…/

“Numai că mitologia facilă se dovedește întotdeauna mai iute de picior decât cântărirea lucidă a realităţii, aşa încât ea, realitatea, s-a transformat de la sine într-o legendă ieftioară despre inflexibilul disident Ion Iliescu şi tragediile sale administrative. Deşi, poate nu chiar de la sine…”/…/

“După acel decembrie 1989, sorţii s-au arătat foarte generoşi cu dl Ion Iliescu, Domnia Sa pornind la drum cu şanse egale unor Havel ori Wałęsa. Ce să mai spun de o comparaţie cu Mazowiecki?”/…/

“Cine, dintre cei care cunosc parcimonia cu care ‘scepticul de serviciu’ s-a referit în ultimile decenii la chestiunile româneşti, şi-ar fi închipuit că tocmai Emil Cioran avea să-i semneze dlui Iliescu un cec în alb:

…am încredere în Ion Iliescu, care conduce Frontul Salvării Naţionale. Ştiam de multă vreme că el este speranţa României.”

“O imensă bucurie transforma profesionistul marilor îndoieli într-un herald amator. O singură clipă nu s-a ferit Cioran de optimism şi pariul — poate unicul pe care ar mai fi dorit să-l câştige — a fost pierdut.”

“Sunt multe lucrurile pe care nu le-a înţeles dl Ion Iliescu după decembrie 1989. Dintre ele, cel mai important: să nu înşeli niciodată optimismul celui mai mare dintre scepticii în viaţă.” (“Eroarea lui Cioran”, 31 decembrie 1991, AGORA, volumul IV, numărul 1, ianuarie-martie 1991)

***

Cum am fi putut fi lucizi, acolo unde până şi Cioran a fost furat de entuziasm?

Cum să nu fi “ştiut” şi noi că dl Iliescu era “speranţa României”, când şi “scepticul de serviciu” “ştia” asta; şi încă “de multă vreme”?

În 1991, Cioran putea să se întoarcă la acel Neantul valah, pe care tocmai se pregătea să-l scrie cu puţin timp înaintea lui decembrie 1989.

Astăzi — indiferent ce am ştiut, ce ni s-a părut că ştim, ce am sperat şi ce a urmat acelui decembrie — să ne întoarcem cu dragoste şi recunoştinţă la numele celor care au plătit cu viaţa pentru noi toţi.

dt_signature2-e1270748737227[1]

 

*

Text preluat de pe blogul personal al poetului şi disidentului

Dorin Tudoran, CERTOCRAŢIA,

http://www.dorintudoran.com/revolutia-ion-iliescu-si-eroarea-lui-cioran/

*

 Să urmăm acest îndemn şi să mai citim o dată, în tăcere şi reculegere, numele Eroilor Martiri împuşcaţi în Revoluţia Română din Decembrie 1989:

http://istoria-romaniei.blogspot.ro/2009/12/lista-martirilor-decedati-la-revolutia.html

luminare