Văd în absurda, inutila şi inumana execuţie colectivă din redacţia revistei pariziene de satiră Charlie Hebdo, o simbolică şi grotescă împuşcare postumă a unui întreg şir de mari scriitori satirici ai Franţei, dar şi ai Europei şi ai literaturii universale:
François Villon născut ca François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges (n. 1431). La vârsta de 32 de ani (1463) François Villon a dispărut pur şi simplu definitiv.
François Rabelais (n. circa 1494 – d. 9 aprilie 1553).
Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie1673).
Nicolas Boileau sau Despréaux (n. 1 noiembrie 1636 – d. 13 martie 1711).
Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n.21 noiembrie 1694 – d.30 mai 1778).
Émile Zola (n. 2 aprilie 1840 – d. 29 septembrie 1902).
Léon-Marie Bloy (n. 11 iulie 1846 – d. 3 noiembrie 1917).
Desigur, nu sunt toţi. Am făcut o listă în „regim de urgenţă”. Ea poate fi, şi trebuie, completată cu toţi marii autori satirici ai Europei, începînd din antichitate. Pentru că, aşa cum, plin de mîndrie romană, afirma Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (35 – 100, î.d.H.), putem repeta, azi, ca cetăţeni europeni: satura tota nostra est („satira este în întregime a noastră”). Orice atentat împotriva libertăţii de exprimare, inclusiv a satirei, este un atac la una dintre valorile constitutive ale culturii europene.
Acest atac nu este doar un asasinat banditesc, motivat de acţiunea şi reacţiunea unor persoane. Este un atac global la memoria identitară a unei mari culturi, cea europeană. Europa ar trebui să se trezească din oboseală, din toropeala bunăstării, din visul imperial rezidual, înainte ca agonia să devină stare de comă profundă şi visul un coşmar din care nu se va mai putea trezi.
Horea Porumb
ianuarie 8, 2015
Am văzut/auzit in aceste ore, pe facebook si in jurnale, tot felul de opinii emise de oameni – profesioniști, sau amatori – care isi petrec viața in birou, iar atunci când dau de bani se duc sa facă schi in Dubai, care n-au trăit experiența „deschizătoare de minte” a diasporei, si care nu știu că in Europa Occidentala (si, mai rău, in Statele Unite) NU exista libertate de exprimare, ca sunt lucruri pe care nu ai voie sa le spui (si nici măcar sa le gândești) si ca doar daca vorbești „politiquement correcte” ai dreptul la tribuna. Prin legile din Occident, nicio religie nu are voie sa fie criticata, cu excepția celei creștine – iar aserviții (supra) puterii se dedau cu voioșie acestei profanări, menita sa ne rupă de tradiții, și care servește atât de bine scopului mondializării. Ei bine, ca unul care am trăit in Occident si i-am cunoscut nedreptățile, cred ca „recalcitranța” celor de la „Charlie Hebdo” era născuta tocmai pe fondul injustițiilor și a lipsei de libertate de care suferă omul cinstit, european. Era un strigat de manie si de disperare, care a găsit in subiectul islamizării Europei un cal de bătaie.
vasilegogea
ianuarie 8, 2015
@All
Iată o opinie, din Wall Street Journal, în consonanţă cu atitudinea noastră:
http://www.wsj.com/articles/ayaan-hirsi-ali-how-to-answer-the-paris-terror-attack-1420672114.
Flavius Lucacel
ianuarie 8, 2015
Un adevarat boier al gindirii. Total de acord cu tine ,prietene drag.
Dana (Mara)
ianuarie 8, 2015
Un atentat criminal care numai in minti bolnave ar putea avea vreo justificare.
Trist si ingrijorator inceput de an.
Anca Marin Butnarescu
ianuarie 8, 2015
Acum am citit ca pe 19 septembrie 2012, Casa Alba a pus in discutie acesta ” problema” de satira a ziarului francez , legat de religie. Exista anumite limite ? Pana unde se poate ajunge…Rezultatul este cutremurator si incredibil pt noi. Personal , cred ca nu putem ” afisa” ORICE. De aici si pana a omori oameni este deja o lunga distanta.
Libertate de expresie ? Personal fac atentie oamenilor din jur pentru ai nu ”ataca”. Aici este o lege nescrisa : nu se vorbeste despre religie. Fiecare are dreptul sa creada in ce vrea.
Atentatul este mai mult decat ” Condamnabil”. Dar oare ce cautam cu adevarat prin aceasta ” libertate de exprimare” ? Si mai ales ” limitele” trebuie definite.
Dana (Mara)
ianuarie 9, 2015
http://adevarul.ro/news/eveniment/cum-oprim-sarbatoarea-extremistilor-musulmani-crestini-deopotrivat-1_54af90da448e03c0fd701e84/index.html#
iancu Motu
ianuarie 9, 2015
Starea emotionala creata de cretinii care au executat niste jurlanisti-caricaturisti este enorma. Dar sa fim cat de cat critici (ca gandire critica) si sa enumeram:
1.esecul, total, al asa zisei politici de integrare; mai cu seama in ceea ce priveste populatia de origine( religios) musulmana. Unele tari, precum Franta, isi platesc tributul fata de un anume trecut colonial. Am uitat cazul Algeriei? Pacat!
2. A fost foarte facil sa ceri, dupa 1945 sa ceri mana de lucru ieftina ( foarte ieftina!!-asa cum sunt astazi romanii) sa recladesti „imperiile” vechi. Atunci au fost buni, acum…..
3 Europa ( si eu sunt mai mult decat eurosceptic) s-a jucat cu asa zisul multiculturalism. Altfel spus, ii lasam sa aiba orice religie, orice forma de credinta manifestata cat de cat organizat, numai sa fie pe aici, prin preajma! Multiculturalismul este ceva cu mult mai complicat, dar nu s-a inteles mai nimic din singura societate cu adevarat multiculturala din istoria Europei, adica Imperiu Roman!
4. Ne uitam la cele ce s-au petrecut in Franta. Am uitat anii cand Carlos Sacalul ataca in Franta pe alte… dogme?
5.Sa ne uitam la modul cultural in care raspundem la o serie de provocari care ne vin din partea lumii africane, asiatice ori din alte zone mai putin cunoscute noua. Italia este asaltata de oameni care fug din zona africana si nimeni nu-i ajuta. Flamanzii care vin spre Europa bogata vin cu anume fundamentalism. Unul legat nu atat de religie cat de existenta.
6. La Paris m- si vorbesc in cunostiinta de cauza- sunt adevarate zone in care politia franceza -politia nationala!- nici macar nu se opresc pentru o briosa sau o cafe. Pe trotuare persoane de reliegie musulmana isi curata Uzi in toata linistea si, mai incolo, unii frig berbeci la protap! Zona Montmartre este ( in loc sa fie cartier al artisitilor!) una in care musulmanii domina. Nu e singura.
Pot sa insirui o groaza de alte puncte care sa arate ca Occidentul, in cazul nostru Franta, au lasat garda mult prea jos in fata unui „inamic” ce nu are nimic in comun cu asa zisa traditie greco-romana. Mai mult, pentru a „deveni” politic corecti, unii s-au grabit sa-i spuna traditie iudeo=greco-crestina! Unii care n-ua inteles nimic din istoria culturii ca sa nu mai spun de istoria faptica reala. Reiterez ceea ce am mai spus: recititi ( cititi la nevoie!) pe P. Huntington cu a sa „Ciocnire a civilizatiilor” cu un adaus: noile statistici. In plus, vedeti ce afirma directorul de la MI5! E defintoriu!
Cu toate ca am anume ” rumori” fata de politica europeana ( un faliment dupa un faliment dupa parerea mea) sunt si eu un Charlie Hebdo. STTL !
Anca Marin Butnarescu
ianuarie 9, 2015
Merci d-na Dana (Mara ) pt articol. Ce spune d-ul Remus Stefureac (analist politic) este ceva F NORMAL si la ” ordinea zilei ” …PE UNDE MA INVART EU! Libertate totala = Ipocrizie.
sergiu valcu
ianuarie 9, 2015
Reacția emoțională e firească. Numai că scăpăm adevărata problemă(cred), care derivă din povestea lui Abel și Cain. Libertatea ta o îngrădește pe a mea, așa că voi scoate cuțitul să mi-o apăr. Motiv pentru care trăim într-un Charlie perpetuu. ( După al doilea război mondial planeta nu a cunoscut nici măcar O ZI de pace. Mai îndărăt în istorie mi-e și frică să merg.) Da, însăși condiția umană e defectă. Ne frisonează moartea câtorva oameni din curtea noastră. Iar ce se întâmplă pe alte plaiuri unde mor cu sutele de mii… acolo sunt simple cifre. Reci, așa cum le stă bine.
C.T.
ianuarie 10, 2015
Dragă Vasile,
Dacă totul este permis, şi poate fi spus ( scris etc), atunci poţi să ai şi Charlie Hebdo.
Obs. 1: Dacă dumnezeul tău este atât de slab încât are nevoie de arma ta Kalaşnikov pentru a-l apăra, tu, care ucizi, te crezi Dumnezeu însuşi, şi atunci totul este permis;
Obs. 2: Dacă Dumnezeu nu există, „ Charlie Hebdo” îl poate substitui, totul fiind permis.
Cu prietenie şi cu frica lui Dumnezeu,
C.
Dana (Mara)
ianuarie 10, 2015
Compasiune si condoleante si familiilor „anonimilor” ostatici decedati sau traumatizati si la magazinul evreiesc Hyper Casher dar si politistului ucis in cap cu singe rece care din relatarea RAI news 24 pe care am urmarit-o aceste zile, se pare ca era de origine araba si se numea Ahmad.
Cum impresionant spuneti domnule Sergiu Valcu „ne frisoneaza moartea citorva oameni din curtea noastra. Iar ce se intimpla pe alte plaiuri unde mor cu sutele de mii…acolo sunt simple cifre. Reci, asa cum le sta bine”. Ei bine, fara sa ma pot abtine am fost in acesti ani pe blogul dlui Gogea un soi de mesager nu stiu daca inspirata pentru ca nu am darul si harul scrisului. Cit se poate de discret am vrut sa transmit faptul ca nu ne putem cladi fericirea si prosperitatea pe nefericirea profunda a altora. Si in Orientul Mijlociu se sufera cumplit. Iar in Siria nu se bat ca orbii intre ei cum consolator am fi tentati sa credem .Adevarata opozitie siriana sunnita este in taberele de refugiati si au luat drumul bejaniei.Multi au pierit pe ambarcatiuni improvizate in drumul spre Europa fiind de multe ori ucisi chiar de „frati” mafioti egipteni. Dementii de la Statul Islamic sint o anomalie care trebuie stirpita din fasa pina cind nu apuca sa isi faca adepti si in rindul bastinasilor sirieni sunniti care sint primele victime ale acestor fanatici prin gradul de saracie si vulnerabilitate la care au fost adusi de politica iresponsabila a dictatorului Assad si finantatorului traditional Rusia. Teatrul de razboi cinic din Afganistan s-a mutat in Siria trasformind tara intr-un morman de moloz unde isi fac de cap dementii de la asa numitul stat islamic. Pericolul este ca in acest vid de putere statul islamic ca aiba acelasi parcurs cu miscarile militiilor siite Hesbolah din sudul Libanului sau miscare Hamas care deja sint stat in stat, focare de coruptie si finantari in scopuri teroriste in mare parte cu armament rusesc sa o spunem! Problema este ca acestea se substituie statului si apar in ochii populatiei ca singurul sprijin, fac, scoli, spitale, locuinte. Chiar si televiziunea israeliana a difuzat acum citeva zile un clip cu o imagine din Siria cu citiva desreierati din acestia care-si spun stat islamic, aici de spune DAESH care mai in gluma mai in serios anuntau deschiderea unei facultati de medicina cu durata de numai 3 ani. Eu cred ca este necesara interventia in forta si terestra a armatelor profesioniste occidentale care sa stopeze acest flagel SI care este o forma de fascism. Arabii trebuie sa-si construiasca societati prospere si democratice la ei acasa, in tarile de bastina, pentru ca fiind foarte traditionalisti si societati inchise in Occident se simt frustrati si multi nu se pot integra.
Sper ca aceste tragice evenimente sa nu inrautateasca situatie, sa mareasca tensiunile si sentimentele xenofobe in Europa, dimpotriva, sa trezeasca o Europa pragmatica si pe alocuri ipocrita in politica externa privind Orientul Mijlociu si care in loc sa faca troc cu Rusia mai bine ar avea niste politici de democratizare reala a tarilor arabe. Se poate in Iordanie! Se poate si in Siria si in Liban! Si in Palestina! Daca se doreste cu adevarat! Dar se doreste? Mediile din Europa nu au difuzat saptaminile acestea corturile improvizate ale refugiatilor sirieni din Liban acoperite cu zapada din cauza vremii care care s-a abatut si aici, nu au difuzat nici atmosfera subumana cum erau tratati cei care se imbulzeau in speranta sa treaca granita spre Egipt din Gaza, oameni probabil bolnavi care isi programasera interventii chirurgicale in Egipt iar granita era inchisa. Pe chipurile oamenilor, femei, batrini era o disperare care nu poate fi descrisa. Poate astfel de imagini sa fi zguduit si suflete pierdute cum au fost si cei care se inroleaza intr-o armata a mortii care a luat in aceste zile numele ISIS, dar nici atunci nimic nu justifica actele lor criminale. Dimpotriva, este contraproductiv si perdant tocmai pentru comunitatea musulmana in totalitatea ei care trebuie lasata „sa creasca” sa se dezvolte democratic.
Numai bine in noul an, sper sa nu mai auzim de asemenea orori care sa ma vindece definitiv de acest „optimism” de a crede ca totusi binele este posibil.
Lucia Gargaletus
ianuarie 12, 2015
Bună ziua domnule Horea Porumb…aveţi perfectă dreptate în ceea ce priveşte dreptul la exprimare în occident…în state nu ştiu care este adevărul pe acest subiect, deoarece am un prieten în USA care pe pagina lui de facebook văd numai comentarii de revoltă în privinţa politicii Statelor Unite. El este venit în state cu mulţi ani în urmă şi eu l-am întrebat : – dragul meu, dacă eşti aşa de supărat pe politica din USA, de ce nu te întorci în Europa, de unde ai imigrat? Răspuns: – Lucia se vede că ai stat jumătate de secol într-o ţară comunistă, aici în state ai voie să-ţi exprimi ori ce părere cu privire la politică…deci acel „şi mai rău în Statele Unite” is true or not?
cu prietenie,
Lucia Gargaletus