Împuşcaţi… postmortem! La Paris, în redacţia „Charlie Hebdo”…

Posted on ianuarie 8, 2015

12



       Văd în absurda, inutila şi inumana execuţie colectivă din redacţia revistei pariziene de satiră Charlie Hebdo, o simbolică şi grotescă împuşcare postumă a unui întreg şir de mari scriitori satirici ai Franţei, dar şi ai Europei şi ai literaturii universale:

François Villon născut ca François de Montcorbier, Des Logos sau Des Loges (n. 1431).  La vârsta de 32 de ani (1463) François Villon a dispărut pur şi simplu definitiv.

François Rabelais (n. circa 1494 – d. 9 aprilie 1553).

Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière (15 ianuarie 1622 – 17 februarie1673).

Nicolas Boileau sau Despréaux (n. 1 noiembrie 1636 – d. 13 martie 1711). 

Voltaire, pe numele său adevărat François-Marie Arouet, (n.21 noiembrie 1694 – d.30 mai 1778).

Émile Zola (n. 2 aprilie 1840 – d. 29 septembrie 1902).

Léon-Marie Bloy (n. 11 iulie 1846 – d. 3 noiembrie 1917).     

        Desigur, nu sunt toţi. Am făcut o listă în „regim de urgenţă”. Ea poate fi, şi trebuie, completată cu toţi marii autori satirici ai Europei, începînd din antichitate. Pentru că, aşa cum, plin de mîndrie romană, afirma Marcus Fabius Quintilianus sau Quintilian (35 – 100, î.d.H.), putem repeta, azi, ca cetăţeni europeni: satura tota nostra est („satira este în întregime a noastră”). Orice atentat împotriva libertăţii de exprimare, inclusiv a satirei, este un atac la una dintre valorile constitutive ale  culturii europene.    

         Acest atac nu este doar un asasinat banditesc, motivat de acţiunea şi reacţiunea unor persoane. Este un atac global la memoria identitară a unei mari culturi, cea europeană. Europa ar trebui să se trezească din oboseală, din toropeala bunăstării, din visul imperial rezidual, înainte ca agonia să devină stare de comă profundă şi visul un coşmar din care nu se va mai putea trezi.