Mihai Eminescu: despre „zestrea limbei româneşti”

Posted on Ianuarie 15, 2015

1



           C. Noica, prezentînd „ce cuprind caietele lui Eminescu”, extrage, din această „petrecere sub încîntarea limbii”, o însemnare din manuscrisul 2257, fila 242:

53676d6695f9cf7b2e000002

          „Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moşi strămoşi, pe cînd partea traductibilă este comoara gîndirii omeneşti în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi de oare cari bunuri, cari sunt a tuturor şi a nimănui, uliţi, grădini, pieţe, tot astfel şi în republica limbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor – adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine; iar acasă la dînsa, limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate.”

           (Din Constantin Noica, Eminescu sau gînduri espre omul deplin al culturii româneşti, Editura Eminescu, 1975, p. 37.)

 

Anunțuri
Posted in: Anamnesis