C. Noica, prezentînd „ce cuprind caietele lui Eminescu”, extrage, din această „petrecere sub încîntarea limbii”, o însemnare din manuscrisul 2257, fila 242:
„Această parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moşi strămoşi, pe cînd partea traductibilă este comoara gîndirii omeneşti în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toţi de oare cari bunuri, cari sunt a tuturor şi a nimănui, uliţi, grădini, pieţe, tot astfel şi în republica limbelor sunt drumuri bătute cari sunt a tuturor – adevărata avere proprie o are însă cineva acasă la sine; iar acasă la dînsa, limba românească este o bună gospodină şi are multe de toate.”
(Din Constantin Noica, Eminescu sau gînduri espre omul deplin al culturii româneşti, Editura Eminescu, 1975, p. 37.)
Gogea's Blog 
Dezideriu Dudas
ianuarie 18, 2015
Inginereste, folosind o logica arhicunoscuta ( regula de trei simpla ), ma gandesc ca argumentele prin care d-nul acad. Ioan Aurel Popa demonstreaza ca Eminescu nu avea cum sa nu fie antisemit si nationalist in acele vremuri, poate functiona si in reevaluarea ideii preluata de C. Noica. Noica inca nu a putut evalua in acele vremuri ca nationalismul salvator al acestor ani ( cand „fiii” sai vor fi „Gadea”, nu Mihai ci Suzana …) va consta tocmai in faptul ca multi dintre concetatenii nostri au putut evada in strainatate…..E un paradox, dar nu mai mare decat insasi democratia…
Aduc si un argument mai putin cunoscut. Cand indianca Anita Bhose l-a prezentat pe Eminescu intr-un cerc al scriitorilor din India, unul dintre marii poeti de acolo a exclamat : Cine este acest poet indian de care nu am auzit ? Anita Bhose le citise o poezie a lui Eminescu tradusa, dar nu le-a spus autorul inainte…Mai mult, fascinata de opera lui Eminescu, desi se-ntampla prin anii 1980, Anita Bhose, a cerut cetatenia statului roman si chiar a obtinut-o, promitand ca-si va vinde toate proprietatile din India si va dona statului roman toata averea sa ( sursa, poetul constantean Eduard Zalle )…
Poate ca de fapt „comoara omenirii” nu inseamna marile realizari conceptuale elitiste, cele „traductibile”, ci doar acele matrici de gandire si simtire care aduc liniste, buna convietuire, bunastare…, oricarui popor al lumii…, in cheia ideii de mai sus a lui Eminescu – prin Noica, netraductibile…Tot Eminescu insa spunea ca totu-i una !