Nu se ştie cum (poate se visase papagal, trebuie să fim atenţi la ce visăm!), un june melc a ajuns captiv într-o colivie. Un adevărat palat! O vreme a fost încîntat: siguranţă, confort, hrană – asigurate. Ajuns matur, a început să înţeleagă şi să accepte că n-o să-i crească niciodată pene, cu atît mai puţin aripi. Alunecos, gelatinos cum e orice melc, ar fi putut uşor, chiar dacă încet, să evadeze. Dar, acum nu-l mai lăsa să treacă printre barele de argint chiar casa ce-i crescuse în spate…
(Desen de Emilian Nicula)
Posted in: Propoieziţiile
Gogea's Blog 
ozndebrasov
ianuarie 21, 2015
da, ” casa ce-i creascuse în spate”…chiar și dacă noi ne-o facem în regie proprie, casa crește după reguli precise, la care diverși meseriași și producători își aduc aportul și ca să devină încet, încetișor ”turnul clar-viziunea” și nu ne este întotdeauna clar și deasemenea pe viziunea noastră, de aripi de melc, dintr-o cușcă cu confort patru, cu geamurile spre dinăuntru.
Aviz beneficiarilor de noi autoriazții de construcție, utilitățile se fac de primării!
InimaRea
ianuarie 21, 2015
Drama melcului e că nu putea cînta. Melc la minte, credea că acustica dindărătul barelor era de vină. Ce alta e melcul decît ghioc fără noroc?
vasilegogea
ianuarie 22, 2015
@InimaRea
Excelentă „descîlcire”!
Codobelc
ianuarie 22, 2015
”Omul, cind imbatrineste, se face ca cucobelciul” – spusa tatinelui meu si veche amintire cajvaniana, O proferase, vorba, intr-o duminica postmeridiana, stind pe bancuta din fata portii, la trecerea unui consatean de virsta a patra care trecea pe ulita, foarte garbovit, neatent la oameni si cu mintea la ale lui.
vasilegogea
ianuarie 22, 2015
@Codobelc
Duios!
Ion Ionescu
ianuarie 22, 2015
Hm! L’escargot! Vad o „colivie” in forma de… hexagon! Cine e… melcul?
vasilegogea
ianuarie 22, 2015
@Ion Ionescu
Touché! L’Escargot c’est toujour l’autre!