Ceasuri de… Făgăraş!

 

Ceas de buzunar  Eugen HINTZ – Făgăraş | Wyler Incassable Organizarea la Făgăraş a expoziţiei “Tempus sine tempore | Timp medieval – Timp modern in spatial romanesc” a dat şansa a fi găsite în două cărţi postale vechi, ce prezintă centrul Făgăraşului, imaginea din perioada interbelică a prăvăliei unuia dintre ceasornicarii şi vânzătorii în branşă din oraş. Astfel, o achiziţie mai veche, ceasul de buzunar Wyler Incassable, inscripţionat pe cadran “Eugen Hintz |Făgăraş” şi-a putut “regăsi” o parte din istoria locului de provenienţă.  Ceasul a fost prezentat în cadrul expoziţiei amintite, alături de un alt ceas “Eugen Hintz”, un Junghans de masă, deşteptător, un clasic al ceasurilor de masă populare, unul dintre deşteptătoarele anilor 1930-1960, numit în acele vremuri şi ceas “tip C.F.R.”. * * * Prăvălia “Eugen Hintz” era localizată în vechiul centru al Făgăraşului. Numită de-alungul timpului Piaţa Franz Josef, Piaţa Unirii sau Piaţa Republicii, locaţia adăpostea într-o cladire cu un etaj din colţul său cu Strada Regală, magazinul şi ceasornicăria Hintz. Imagini din cărţi postale vechi ale Făgăraşului păstrează atmosfera locului dar şi prezintă prăvălia Hintz, reclama acesteia de deasupra intrării fiind vizibilă în imagini.     Piaţa Unirii – Făgăraş | perioada interbelică | prăvălia Eugen Hintz (imagini prin amabilitatea Muzeului Tarii Fagarasului „Valeriu Literat”)   Eugen Hintz (1869-1962) şi-a început iniţial activitatea de ceasornicar la Târgu Mureş. După câţiva ani acesta a fost nevoit să-şi închidă prăvălia în urma unui faliment cauzat de vânzările excesive pe datorie. Şi-a încercat mai apoi şansa unui emigrări în SUA de unde a revenit şi s-a stabilit la Făgăraş redeschizând o prăvălie şi un atelier de ceasornicărie.   Reclamele din epocă din Revista Ceasornicarilor îl mentionează în lista distribuitorilor Tellus (vezi scan reclama coloana dreapta) însă documentele păstrate prezintă un numeros portofoliu de producători ale căror ceasuri puteau fi achiziţionate la Făgăraş (Kienzle, HAU, Mauthe).   În anii ’940 Eugen Hintz se retrage din activitate şi predă prăvălia sa unuia dintre ucenicii ce i-a avut în această perioadă – Iuliu Simon. Acesta va duce mai departe atelierul (activitatea de vânzare după 1945 n-a mai fost posibilă) ce îl va muta după 1945 pe strada Regală. În coloana din dreapta este prezentat Brevetul de Meserie (obţinut în martie 1939) al lui Iuliu Simon, ce va semna documetele sale cu – succesor Eugen Hintz. (martie 2012: mulţumiri pentru informaţiile şi documentele puse la dispoziţie – dlui Gavril Simon, fiul lui Iuliu Simon, ce păstrează şi astăzi dintre documentele, sculele şi accesoriile atelierului – în coloana dreaptă matriţa cu care se făceau inscripţionările cutiilor de ceasuri prin transfer termic cu folie de aur dar şi diapozitivul pe sticlă cu care se făcea reclama la ceasurile Wyler şi atelierul Hintz în timpul proiecţiilor cinematografice).    * * * Ceasul de buzunar Wyler “Eugen Hintz | Făgăraş” a fost produs in perioada interbelică de către un fabricant elveţian – Paul Wyler & Cie (Fabrique des Montres Wyler SA), companie fondată în 1925, despre care se ştiu destul de puţine detalii astăzi. Pentru această companie, de referinţă în istoria orologeriei a rămas patentul unui sistem de protecţie a balansului cunoscut sub numele de Incaflex. O variantă a unui astfel de ansamblu balans regăsim şi în ceasul Hintz, de-altfel întregul mecanism al ceasului fiind unul deosebit. În cazul unui astfel de ceas Incaflex (vezi şi reclama coloana dreapta) balansierul este bimetalic, tăiat (în felul ăsta dilatarea diferită a celor două metale compensează variaţiile de temperatură ce duc la o variaţie a lungimii spiralului) şi are spiţele în formă de „S”. Spiţele sunt atât de lungi şi de flexibile încât fac ca orice şoc să fie mult atenuat şi să nu se resimtă major în vârfurile axului (chiar dacă rubinele sunt fixe). Scopul  lor este ca împreună cu puntea balansierului să asigure 3 puncte de sprijin pe direcţia „Z” în cazul unui şoc. De asemenea, sub balansier, se poate vizualiza că zona lui de lucru e foarte bine definită, sub forma unui cerc cu marginile ridicate cca. 1mm (un cilindru, cu un capac în interiorul căruia oscilează balansierul). La un şoc lateral puternic (pe direcţia X sau Y), spiţele elastice vor permite deplasarea obezii balansierului până la contactul cu cilindrul, şi apoi vor reveni la poziţia normală. Pe scurt, acest sistem de protecţie la şocuri, permite roţii oscilante translaţii pe X, Y şi Z, fără ca axul central (şi vârfurile lui) să fie foarte tare solicitat. Toleranţele pe X, Y si Z sunt suficient de mari ca balansierul să oscileze fără probleme în condiţii normale şi suficient de mici ca la un şoc care ar solicita vârfurile balansierul să aibă reazeme pe oricare dintre direcţii (o descriere tehnică prin amabilitatea lui Ciprian Ganea). Lângă soluţia balansului regăsim şi reglajul micrometric (într-o soluţie foarte interesantă, deasemenea patentată) precum şi menţiunea ajustării ceasului în 4 poziţii. Toate aceste detalii făceau ca un astfel de ceas să fi funcţionat la vremea aceea cu precizie, lucru evidenţiat şi de menţiunea Chronometre de pe cadran (vezi imagini dreapta). Fără legatură strictă cu compania din perioada interbelică, în 2006 a existat o încercare de reînfiinţare a Wyler Geneve, proiect eşuat pentru moment. * * * Muzeul Ţării Făgăraşului “Valeriu Literat” Făgăraş păstrează în colecţia sa şi un ceas de masă Junghans, deşteptător, inscripţionat pe cadran “Eugen Hintz | Făgăraş”. Imagini ale ceasului sunt prezentate în coloana din dreapta. Foarte cunoscute în perioada interbelică şi în primele decenii de după WW2 acestea ceasuri au rămas în conştiinţa populară sub numele de “ceasuri tip C.F.R.”. O construcţie simplă, robustă, la un preţ modest în epocă, ceasurile de masă tip C.F.R. erau prezente în mai toate casele populaţiei urbane şi rurale de condiţie modestă. O imagine dintr-o reclamă la un astfel de ceas ilustrează foarte bine cine erau cumpărătorii acestora (vezi Prăvălie ceasuri | 1930 – coloana dreapta).  O descriere a tipurilor constructive pentru aceste ceasuri a fost făcută de Aurel Veisler pe Time Club Romania, descriere ce vă invit să o parcurgeţi – aici. * * * Cu mulţumiri pentru suportul acordat proiectului Ceasuri pentru Romania d-lor: Ciprian Ganea, Aurel Dragne (Muzeul Tarii Fagarasului), Gavril Simon (Fagaras) şi Aurel Vaisler (Vaisler Horology – Bacau). Braşov, decembrie.2011 [up-date: martie.2012]

Eugen Hintz | nov.1939 Hintz – Fagaras | Wyler Hintz – Fagaras | Wyler Hintz – Fagaras | Wyler Hintz – Fagaras | Wyler reclama Wyler – Incaflex | 1947

_________________________________

Postare preluată de pe blogul

CEASURI PENTRU ROMANIA (al braşoveanului Dan Cătălin Buzdugan),
la sugestia prof. univ. dr. Ştefan Borbely (UBB Cluj-Napoca), căruia îi adresez mulţumirile mele pentru semnalarea unei interesante pagini de istorie mai puţin cunoscută a oraşului în care am fost colegi de promoţie la acelaşi liceu, Colegiul Naţional „Radu Negru”. 

                                              Citeşte şi vezi tot documentarul aici:

                  http://ceasuripentruromania.ro/ceasuri.php?id_article=148

Etichetat: ceasornicar, ceasuri, Ciprian Ganea, Dan Catalin Buzdugan, Eugen Hintz, Fagaras, Muzeul Tarii Fagarasului, perioada interbelica, Stefan Borbely, Valeriu Literat

Posted in: Anamnesis