Primesc de la Cassian Maria Spiridon, cu rugămintea de a-l face public, mesajul de mai jos. Ceea ce şi fac, adăugînd că împărtăşesc şi eu „nedumeririle” lui.
„Dragă Vasile Gogea,
cum, din nefericire, administratorul de la http://literaturadeazi.ro/ îmi ţine ascuns textul expediat drept comentariu la enunţul Solidari cu Nicolae Manolescu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, te rog să-l găzduieşti pe blogul tău.
Îl reproduc mai jos:”
„Privitor la lista de semnături ce însoţeşte enunţul Solidari cu Nicolae Manolescu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, în lipsa unui text ce ar fi fost firesc să însoţească demersul, motivându-l, îmi exprim nedumerirea şi vreau să înţeleg:
– suntem solidari cu Nicolae Manolescu, criticul literar!? Nu cred că este cazul. Opera critică a Domniei Sale, una dintre cele mai semnificative din literatură română, sigur nu are nevoie de un referendum;
– suntem solidari cu Nicolae Manolescu, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România!? Nu cred că este cazul. O majoritate copleşitoare l-a votat în 2013, breasla exprimându-şi în clar opţiunea de a-l menţine în fruntea Uniunii Scriitorilor din România.
Ar putea exista şi alte teme de solidarizare…
Cât timp motivarea solidarizării este necunoscută, consider inutilă prezenţa semnăturii mele pe această listă.
Cassian Maria Spiridon”
Posted in: Din viaţa literară, Spune acum!
Gogea's Blog 
Chiliarh
februarie 18, 2015
Intr-o uniune a scriitorilor in care relele apucaturi au devenit regula, va priveste daca numai la nivel de conducere, si care a apucat-o pe un drum gresit parca sfidand marile personalitati care au facut parte din ea si care i-au jalonat un drum, zeci de autori – recunoscuti de mii de oameni ca scriitori romani – vor refuza sa intre. Vor refuza sa intre fiindca inteleg ca binele unei literaturi, binele unei culturi este mai presus de interese personale si principii clamate viclean, dar niciodata urmate. Vor refuza sa intre fiindca nu gasesc Romania asa cum e ea, vor refuza sa intre fiindca nu-si gasesc Fratii. Si vor refuza sa intre din multe alte motive. Sau nu-si vor dori niciodata.
anonim
februarie 19, 2015
Apelul la o asa-zisa solidarizare este de o viclenie mizera, atata timp cat nimeni nu il contesta profesional pe critic.
anonim
februarie 19, 2015
Este limpede pentru oricine ca daca Manolescu nu va primi numarul minim de sustineri de la
membri USR este practic demis.
exista si varianta
februarie 19, 2015
ca o structura puternica sa-i dea de inteles lui N. Manolescu si echipei ca au oameni peste tot si e vremea sa se retraga
exista si varianta
februarie 19, 2015
erata: „ca are oameni peste tot”
roadele activitatii maarelui critic, in fapt teoretician, oricat de incapatoare i-ar fi Istoria (dens populata de nascociri si trimiteri halucinante) le va culege (mai ales)”obstea” care l-a votat, …se pare ca exista un echilibru
Nu poti contesta ce e de-a râsu' - plânsu'
februarie 19, 2015
A decretat un neputincios odata: „Asa se scrie (post)modern!”. Si alti neputinciosi – insiruiti pe scara lui Darwin – au sarit cu gura: „D-da, Maestre, suntem p[..]ostmoderni!”. Si cum scara asta era lunga, fiindca era una de incendiu, trebuiau sa mai dea cu maturica si prin trecutul nu foarte indepartat, sa-i mai inglodeze putin, ca versificatori, si pe cei mari (noroc ca nu erau decat cativa!). Apoi neputinciosul s-a apucat sa-i ridice in dregatorii pe lingusitori. Dar cum personajul nostru nu avea ureche muzicala si dirija mai mult cu nasul (care ii crescuse intre timp cat al lui Pinocchio), provocase o asa mare brambureala si stricase in asa hal randuiala veche…ca ii mersese vestea peste 9 mari si 9 tari ca ar fi maare intelept…si altul ca el nu exista! Poveste e mai lunga, dar morala deloc noua. Fiindca intr-o zi, la un sfat – povestea spune ca „inteleptul” ajuns ditamai imparatul – cateva firicele subtiri se prelinsera pana la picioarele tronului ridicat pe ceasloave: „Imparatul e gol”. La inceput mai timid, apoi poporul incepu sa se hlizeasca mai cu spor la hainele cele noi ale imparatului: „Imparatul e gol!” se intregi un murmur din adanc. „Imparatul e gol” raspundea si ecoul…