Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu durere încetarea din viaţă a prozatorului Alexandru Vlad.
Odihnească-se în pace!
Alexandru VLAD (31 iulie 1950, Suceag /Cluj – 15 martie 2015, Cluj-Napoca). Prozator, traducător. Facultatea de filologie a UBB Cluj (1974). Debut absolut în Echinox, 1973. Volume: Aripa grifonului, povestiri, 1980; Drumul spre Polul Sud, proză scurtă, 1985; Frigul verii, roman, 1985; Fals tratat de convieţuire: trei tablouri din secuime şi un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, András Visky, într-o versiune concepută şi editată de Marius Lazăr), 2002; Sticla de lampă, 2002; Viaţa mea în slujba statului, povestiri, 2004; Iarna, mai nepăsători ca vara, 2005; Curcubeul dublu, 2008; Măsline aproape gratis (proze asortate), 2010; Ploile amare, roman, 2011, Cenuşă în buzunare, 2014. Prezent în antologiile Nuvela şi povestirea românească în deceniul opt, 1983; Chef cu femei urâte, 1997; Generaţia 80 în proza scurtă, 1998; Competiţia continuă, 1994; 1998. Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Vladimir Tismăneanu. Tradus în germană. Premiul USR pentru debut, 1980. Premiul Academiei Române, 2011. Meritul Cultural în grad de Cavaler, 2004; grad de Ofiţer, 2010.
„Mi-am dat seama cât seamănă coala goală şi albă cu un ceas deşteptător; pare să numere secundele şi minutele cât stai cu stiloul în aer asupra ei, te blochează cu mecanismul ascuns al unui ceasornic fără minutare şi îţi dă senzaţia că la un moment dat ar putea să sune – timpul alocat s-a scurs”. (din Sticla de lampă)
Al. Vlad este un ingenios experimentalist al formelor, dar şi un subtil stilist al detaliului. Alexandru Vlad a fost, însă, în deceniul nouă, un foarte dinamic creator de ambianţă literară. Se informa aproape numai din cultura engleză şi americană, făcând senzaţie în cafeneaua „Arizona” cu lecturile sale „conspirative”. Acest occidentalism intelectual atlantic distona cumva dramatic cu biografia sa socială, de slujbaş mărunt şi marginal, însă tocmai de aceea avea o consistenţă iradiantă îndeosebi în boema clujeană. (Petru Poantă)
Alexandru Vlad este atent, deopotrivă, la viaţa paginii şi la miraculoasa emisie de semne a vieţii. […] Amploarea autentică a personajului problematic, libertatea ludică şi gravitatea interogativă potenţează, credem, energia spirituală a realului, absorbit şi focalizat prin tensiune epică, prin acuitatea şi rigoare stilistică, prin voluptatea livrescului şi magia compoziţiei (Norman Manea)
Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditaţiei, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda în adâncime stările şi sentimentele fundamentale. […] Vlad nu are apetit sau vocaţie pentru acţiune, fapte, întâmplări. Situaţiile devin pretexte pentru rememorarea analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al fiinţei. (Radu G. Ţeposu)
Dintre prozatorii „optzecişti” nu mulţi stăpânesc la fel de bine ca Alexandru Vlad ştiinţa de a scrie o povestire sau o schiţă respectând câteva principii compoziţionale ferme, transmise din trecutul îndepărtat al speciilor şi impuse prin reluări succesive până în zilele noastre (Gheorghe Perian)
În cele mai bune pagini ale sale, scriitorul clujean scrie o proză uimitoare, subtilă, acut personalizată, în care nimic nu este fără loc şi nimic nu este supus ştergerii. Înţelegerile prinse de proza sa se conservă, au puterea eternităţii, a esenţelor (Horea Poenar)
Melancolic în sensul atenţiei fixate obsesiv asupra obiectelor acestei lumi, Alexandru Vlad îmbracă realitatea în cuvinte complicate, într-un ceremonial al rostirii pedant, preţios, cu o mişcare amplă şi, paradoxal, firească. Totul depinde de cuvânt, lumea se creează acum, în fiecare clipă, prin contemplare verbalizată – „mi-am concentrat toată privirea asupra…” […] În Ploile amare, sub ameninţarea albă şi oarecum teoretică a morţii, personajele se adaptează (chiar şi murind de boli cu bătaie simbolică, precum cancerul), trăiesc; dar, mai ales, nu-şi pierd speranţa, de nimic susţinută, că, până la urmă, potopul se va opri. (Irina Petraş)
Frigul verii a venit prea devreme şi năpraznic, drag prieten! De-acum, ploile aducerii aminte vor fi mereu amare, buzunarele veşnic pline cu cenuşa dialogurilor noastre neîncheiate, drumurile vor duce iexorabil spre polul sud al scurtei noastre existenţe… şi ultima sticlă de lampă s-a spart… Rămâne-va lumina amintirii tale! Şi mereu promisiunea unei noi aventuri livreşti fabuloase. Dumnezeu să te aşeze alături de cei buni! (V.G.)
Update.
Ministrul Culturii, Ionuţ Vulpescu, a declarat că prin decesul prozatorului Alexandru Vlad, care a încetat din viaţă duminică dimineaţă, la vârsta de 64 de ani, „Clujul literar şi întreaga cultură română suferă o pierdere ireparabilă”.
UpUpdate.
miercuri, ora 12, la Cimitirul Central.
Marţi, de la ora 18, la capela Cimitirului – priveghi.
*
Pentru toţi cei cărora nevoinţele vieţii cotidiene, ori distanţele nu le vor îngădui să-şi ia rămas bun de la Alexandru, Doamna Irina Petraş ne semnalează că ne mai putem „întîlni” cu el în această seară, în filmul realizat dedicat lui de Ioan Muşlea, pe TVR Cluj, la 20,45.
De asemenea, se pot viziona cele două părţi ale unui interviu acordat de Alexandru Vlad lui Horia Poenar, pe Youtube, aici:
https://www.youtube.com/watch?v=WY81YiRHEJM
https://www.youtube.com/watch?v=DkcK97zoWog
*
Doru
martie 15, 2015
„Strămutarea între luturi” …
Dan Iancu
martie 15, 2015
rip
Ioan Grosan
martie 15, 2015
Să-i fie ţărîna uşoară dragului meu prieten şi mare prozator!
InimaRea
martie 15, 2015
Bag sama ca moartea intra adinc in lanul anilor ‘950. Nici nu stiu: nedreptate ori ocrotire de o mare nenorocire sa fie? Nu c-ar fi adunat doar cei de-acolo toată povara vieții din comunism dar – Cine stie? – poate ca in ei a lucrat mai adinc absurdul vremii si vieții, astfel c-au obosit de-atita trai pe muchie de cuțit. Semn de-o asa oboseala este delăsarea, indiferenta fata de „trecătorul meu trup”.
Daca asa ar fi, atunci ar trebui sa se petreacă doar cei ce-au spus tot ce-aveau de. Dar – Dumnezeu mi-e martor ca nu mint – afara de cei ce si-au pierdut mințile, toti ceilalți sexagenari sint departe de a fi terminat de spus. Asa ca-i trist cit cuprinde ca atitea ramin nespuse.
Doar daca s-or găsi si alții sa spună din cele încă nespuse, nu-i si nedrept. Mai ales daca deja functioneaza Optzeciștii de Dincolo – care ne-așteaptă la un pahar de vorba, cu vestea ca viata chiar e in alta parte, de la o vreme, la nesfirsit.
Péter Demény
martie 15, 2015
Un Moise clujean
A fost un om simpatic, tăcut, fuma o pipă brună, taciturnă şi avea o barbă de Moise al lui Michelangelo. L-am iubit, deşi nu l-am cunoscut personal.
„Ploile amare” l-am citit cu admiraţia unui cititor care e şi scriitor. Adică cu admiraţia celui care ştie cît de greu este să ciopleşti o frază, să creezi o atmosferă în care personajele devin oameni în toată puterea cuvîntului, să conduci povestea în aşa fel încît tensiunea să rămînă mereu printre rînduri. L-am văzut de multe ori la o cafenea clujeană şi mă gîndeam că acuma priveşte trecătorii ca să se inspire pentru proza ce urmează.
Eu nu ştiu ce vrea Domnul cînd îi cheamă la El pe scriitori. Poate că e invidios un pic că şi altcineva mai ştie să creeze. Sau poate nu i-a plăcut pipa sau barba lui.
Nu ştiu şi nu înţeleg. Tot ce ştiu este că 65 de ani nu par mulţi pentru un om care ştie să aducă din condei o lume. Dar nu sunt nici puţini. Talentul n-are nici vîrstă, nici moarte. Numai o viaţă cu care se zbate.
Péter Demény
Olimpiu Nusfelean
martie 15, 2015
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace iar scrisul lui sa-i fie trup si suflet inca multa vreme de acum inainte, aici, pe pamant!
danorghici
martie 15, 2015
Reblogged this on Cioplituri de țăruză and commented:
Odină veșnică!
liftingshadows
martie 15, 2015
Dumnezeu sa-l odihneasca.
liftingshadows
martie 15, 2015
nu cred ca El e invidios. poate ca e multumit de creatia creatiei sale.
LIS
martie 15, 2015
Dumnezeu să-l odihnească. A murit un mare scriitor. Ne așteptăm rândul…
claudiu
martie 15, 2015
RIP, un mare suflet
Valerian Pop
martie 15, 2015
Dumnezeu să te odihnească-n tihna Lui!
Parcă simt că te-nvârți prin prejmă…luându-ți rămas bun
de la cei care te-au cunoscut și iubindu-te îți plâng
plecarea parcă prea grăbită…
Te mângâi de departe cu degetele sufletului
și-mi strivesc lacrima despărțirii cu ciuda
pe sine-mi, că mai ieri când am trecut prin Cluj
nu te-am căutat… ( Domnul ”Ț” îmi dăduse de câteva zile
”Ploile amare”) măcar pentru un autograf…
Mi te-amintesc la Rohia,
cu părintele Nicolae… în Cluj, la Jhon și Adi;
cu Muri… La Mihăiești, povestind.
Mi-amintesc și cu asta rămân…
Îmbrățișază-l pe Părintele Nicolae Steinhardt
și așteptați-ne fericiți în Împărăția
Celui ce v-a iubit chemându-Vă
la o șezătoare literară…
Cu stimă, respect și prețuire,
Eu
Dorin Tudoran
martie 15, 2015
Grăbită generație…
Tare rău îmi pare.
Să-i fie trecerea ușoară.
Gheorghe Perian
martie 15, 2015
Clujul va fi mai gol, mai sărac şi mai rece fără el…
Georgeta R. M.
martie 15, 2015
Dumnezeu să-l odihnească !
noradamian
martie 15, 2015
Condoleanțe! Dumnezeu să-l primească!
oros
martie 15, 2015
Calatorie lina Vladut .Daca ai timp si rabdare am sa iti povestesc. Totul….
Zorin Diaconescu
martie 15, 2015
RIP
agrecu
martie 15, 2015
Odihnească-se în pace.
Lucian Tanase
martie 16, 2015
Ce trist si greu de acceptat!
Orasul insusi va fi altfel fara figura lui…
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !
Eugen D. Popin
martie 16, 2015
Requiescat in pace.
viorelbucur
martie 16, 2015
Am încremenit când am primit vestea si, pentru câteva minute, mi-am cuprins capul între palme si am lasat sa-mi curga lacrimile în voie pe fata. Am avut privilegiul sa-l cunosc personal pe Alexandru Vlad si sa fiu în preajma lui câteva ore atunci când mi-am lansat o carte de proze în Cenaclul UBB.Mi-a facut onoarea sa vorbeasca mai multe minute despre volumul meu. Mai înainte acceptase, fara sa ma cunoasca, sa scrie câteva rânduri pe coperta IV a aceluiasi volum, si cred ca este printre ultimele carti despre care a mai apucat sa scrie., Seara, la un „pahar de vorba” am stat lânga ei si am „tacut” fascinat de povestile lui, pentru ca Al. Vlad era atât de fermecator când vorbea, încât aproape uitai sa-i dai replica într-un dialog. Ai fi vrut sa-l asculti la nesfârsit.
Ce pierdere, Dumnezeule, iar acum, daca tot l-ai luat, da-i linistea vesnica.
Viorel Bucur, Karlsruhe, Germania
Iancu Motu
martie 16, 2015
Cu nespusa durere am aflat si de Sandu. Nu pot sa scriu mai mult. Imi cer scuze.
Magda Ursache
martie 16, 2015
Sticla de lampa a plesnit,Doamne.Da-i Tu lumina!magda u.
Rus Luminita
martie 16, 2015
sa/l odihneasca Dumnezeu in pace, un vechi prieteten al familiei mele…acum am auzit cumplita veste…sincere condoleante tuturor celor care l/au iubit si stimat…este o mare pierdere ,dar asa este voia divina….si nu ne putem opune…Familia Rus ioan din Floresti…
katemantis
martie 18, 2015
E încă proaspătă amintirea anilor în care eram amândoi elevii Liceului “Ady-Şincai”, eu în gimanziu, Alexandru Vlad în liceu. Deşi timpul şi provocările vieţii de zi cu zi îşi lasă amprenta pe fiecare din noi, îmi amintesc cu plăcere de personalitatea luminoasă, politicoasă şi modestă a celui care a fost o figură marcantă a culturii clujene. Aerul său jovial, ţinuta boemă puteau induce lesne în eroare pe mulţi din jur, prinşi în vârtejul unei lumi a profitului material. Dispariţia lui mult prea timpurie dintre noi, ne lasă sideraţi, îndureraţi şi sărăciţi. Rămas bun, suflet între oameni.