Campanie publică pentru salvarea casei memoriale Iuliu Maniu din Bădăcin

Posted on Martie 30, 2015

6



sps-logo

Marin Pop:

“Iuliu Maniu – om de stat, un model pentru clasa politică, pentru noi şi generaţiile care vor veni”

Echipa de Campanie
Marin_Pop-430x319
Face parte din generaţia căreia îi pasă şi doreşte să recupereze marile valori ținute în uitare prin minciună şi teroare. Istoricul sălăjean Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, aduce lumină în bezna în care comuniştii au aruncat figuri politice precum Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu. A scris numeroase cărţi, printre care cele mai recente, Monografia familiei Coposu, între istorie şi memorie, Viaţa politică în perioada interbelică, Monografia satului Bădăcin şi a familiei Maniu, Corneliu Coposu. Jurnal din vremuri de război. Respectul pentru trecut l-a determinat pe istoricul Marin Pop să acţioneze nu numai scriind cărţi, ci şi susţinând campania „Salvaţi Casa Memorială Iuliu Maniu”. Campania de strângere de fonduri a fost demarată de o mână de oameni inimoşi din Sălaj, printre care şi jurnalişti, ca o ultimă soluţie, după ce mai multe iniţiative au fost demarate şi au sfârşit fără niciun rezultat.

 

Reporter: Cum priviți această campanie?
Marin Pop: Această campanie este un strigăt de disperare pentru că s-au încercat mai multe variante. Am depus proiecte inclusiv la Ambasada SUA. Actualul preot din Bădăcin are o misiune istorică, de a reface casa lui Maniu. Este prea pretenţios termenul de conac. Este vorba de o căsuţă de la ţară. Când a murit mama lui în 1929, sora lui, Cornelia, călugărită în urma unor viziuni, sub numele de Cecilia, i-a lăsat moştenire proprietatea de la Bădăcin, cu scopul de a face un centru cultural pentru tineri. La rândul său, în anul 1941, la Brașov, Maniu îşi scrie testamentul. Cum era atunci cutuma, la fel a procedat şi Gheorghe Pop de Băseşti, marele om de stat și-a lăsat averea în administrarea bisericii.
casa 2
Iuliu Maniu avea 75 de ani când a fost condamnat de comuni
ști. A primit 104 ani de închisoare şi i s-a confiscat toată averea. După moartea lui Maniu, sora sa Cornelia a avut domiciliul forţat la Şimleu şi a fost lăsată de comunişti să moară de foame. Casa de la Bădăcin a fost pe rând depozit de îngrăşăminte chimice, afectându-se structura de bază, tabără de elevi şi centru pentru nişte copii nevinovaţi. Comunismul a reușit „să rezolve” două obiective. În perioada comunistă nu aveam copii bolnavi, pe aceştia, ca şi Hitler, îi ascundeam de societate. Aşa au ajuns să fie ascunşi la Bădăcin copii cu handicap sever. Pe de altă parte, a fost lovit şi acest simbol, casa lui Iuliu Maniu, care înseamnă mult pentru Sălaj. În grădina şi casa părinţilor Uniunii Europene, Konrad Adenauer sau Robert Schuman, politicieni de talia lui Maniu, nu s-au întâmplat asemenea lucruri.
Rep.: Ce ar trebui să ştie orice român despre Iuliu Maniu?
Iuliu_Maniu
M.P.: Avem această mare şansă ca Sălajul ultimelor două secole să aibă patru localități care stau la baza istoriei: Bocşa – Simion Bărnuţiu, Băseşti – Gheorghe Pop (administrativ după legea sovietică din 50 aparţine de județul Maramureş, dar oamenii se simt în continuare sălăjeni), Bădăcin – Iuliu Maniu, Bobota – Corneliu Coposu. Iuliu Maniu s-a născut la Şimleu Silvaniei, a învăţat la şcoala Elementară din Blaj, la Colegiul Reformat Weselenyi şi a urmat dreptul la facultăţi din Cluj, Budapesta şi Viena. A învăţat aproape la perfecţie maghiara şi germana. Avem păstrat un jurământ din 1894, pe care-l face când trece prima dată Vechiul Regat, în timp ce era student cu Vaida Voievod la Viena, jurământ pe care l-a respectat toată viața: „Jur pe D-zeu(…) că îmi voi jerfi viața luând parte activă la revoluţia ce o pregătim”. De atunci se pregătea ca Transilvania să revină la ţara mamă. În 1915 a fost înrolat pe front deşi din două motive nu trebuia: era jurisconsult al Mitropoliei de Blaj şi avea peste 40 de ani. Se încerca să se scape de Maniu fiind incomod pentru autorităţile austro-ungare. Pe front a fost rănit, am găsit documente în limba germană care atestă acest fapt. S-a ales cu o tijă în picior, iar în urma acestei răni a avut de suferit toată viaţa. După această tijă se speră să fie identificate osemintelele marelui politician mort şi aruncat la Sighet, la groapa comună, în anul 1953. De la Sighet s-a reuşit să se recupereze doar câteva obiecte, pălăria, bastonul lui Iuliu Maniu. Acestea se găsesc acum la Bădăcin, dar nu în casă pentru că aceasta se află într-o stare deplorabilă, ci la subsolul bisericii greco-catolice.
       În anul 1918 a dezertat de pe frontul italian şi s-a întors acasă, iar Partidul Naţional Român care reprezenta intereselor românilor din Transilvania l-a trimis la Viena cu dublu portofoliu, de ministru de război şi de externe, aşa se explică de ce el, locotenent, era susţinut de doi generali. A mers la Viena la ministrul de război şi a făcut o înţelegere cu acesta, s-a angajat să asigure ordinea în Viena (poliţia Vienei se răsculase n.red.) în schimbul aducerii soldaţilor români acasă în Transilvania. Existau legiuni româneşti în Italia, la Praga, în Viena, aproximativ 60.000 de militari. Aceştia, datorită lui Maniu s-au întors în Ardeal şi s-au pus la dispoziţia Consiliului Dirigent, primul guvern al Ardealui condus de Iuliu Maniu.
       De asemenea, Iuliu Maniu a fost unul dintre principalii artizani ai actului de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Pentru Unire au semnat alţ
i patru membri din familia sa: fratele Casius, profesor la Cluj (din 1919 până în 1967), a predat şi seniorului Coposu, sora Cornelia şi unchiul său Iuliu Coroianu, autorul Memorandumului de la 1892. Uriaşa lui personalitate depăşte multe nume ale istoriei româneşti. Încă în 1924 el afirma că soarta Europei este de a face o mare construcţie, în special vizate fiind statele dunărene, Germania, Austria, Ungaria, Serbia, România. Credea într-o mare confederaţie. Între anii 1928 şi 1933 a fost de trei ori prim-ministru perioadă în care a prins o criză economică.
Rep.: Iuliu Maniu a fost de o moralitate ireproşabilă. Redaţi nişte episoade mai puţin cunoscute în care Sfinxul de la Bădăcin s-a comportat pilduitor.
M.P.: Iuliu Maniu nu a făcut rabat de la caracterul său integru. Prinţul Carol al II-lea a renunţat la tron şi a plecat cu metresa sa în străinătate. În 1930 prinţul Carol al II-lea se întoarce şi este acceptat la tron cu o condiţie cerută de prim-ministrul Maniu, să nu o aducă în ţară pe Elena Lupescu şi să se împace cu soţia sa. Carol al II-lea l-a înşelat pentru că Elena Lupescu a fost adusă în ţară sub nume conspirativ. Când a aflat Maniu că nu s-a ţinut de cuvânt a mers la Sinaia şi a pus demisia de onoare pe masă. Un episod mai amuzant s-a consumat în perioada în care Iuliu Maniu şi istoricul Nicolae Iorga erau copreşedinţi ai Partidului Naţional Român. Istoricul Iorga nu reuşea să ajungă la timp la şedinţele partidului şi întârzia des. Maniu se aşeza în fotoliu confortabil şi-l aştepta. Pentru că episoadele se tot repetau Maniu i-a reproşat: ”Domnule profesor, toată stima. Este foarte greu să scrii istoria, dar este mult mai greu s-o faci”.
       Într-o perioadă s-a retras la Bădăcin, iar la Cluj şi-a dezvoltat propriul proiect şi un ziar, România Nouă, unde am descoperit că scria şi Corneliu Coposu.
Rep: Cine trecea pragul casei de la Bădăcin?
casa 1
M.P.: La Bădăcin se păstrează blazonul familiei din jurul anului 1700. Până la 1 Decembrie 1918 centrul de greutate era la Băseşti, unde, spunea Maniu, „veneam ca la o Meccă românească, la badea George, pentru sfaturi”, iar după, centrul se mută la Bădăcin. Pe vremea când era prim-ministru la Bucureşti şi venea acasă, era aşteptat la Ciucea în gară, de Ionel Pop, nepotul său, cu maşina, iar când ajungea în Şimleu se cobora şi mergea pe jos până la Bădăcin. Prima oprire era la mormintele familiei. Am găsit în presa vremii un episod inedit. Tot când era Iuliu Maniu prim-ministru presa află că el şi-ar fi asfaltat drumul la Bădăcin. Şi merge presa din Cluj să-l prindă. Iuliu Maniu era la vie şi nicidecum nu au găsit asfalt. Merele, strugurii de la Bădăcin le ducea la hotelul unde stătea în Bucureşti. De pe biroul lui nu lipseau fructele de la Bădăcin, mersul trenurilor şi Biblia. Corneliu Coposu era student şi organiza excursii la Bădăcin. Aici sora lui Iuliu Maniu, Cornelia, a ridicat o capelă unde îi primea pe toţi cei necăjiţi din împrejurimi. Ea îi spunea „mica mea mănăstire”. Tatăl lui Corneliu Coposu, Valentin Coposu, preot în Bobota, venea duminica cu trăsura peste deal şi oficia vecernia. Surorile Coposu îşi amintesc că era o mare tragedie când nu mergeau la Bădăcin. Avea nişte ochi albastri, de oţel, care uneori străfulgerau, dar ştia şi să fie blând. Flavia Coposu mărturiseşte că pe când avea doar şapte ani, într-o vizită la Bădăcin, a ochit un măr dintr-un coş de nuiele. Maniu a observat, iar când s-a urcat în trăsură ca să se întoarcă acasă, Maniu a adus întregul coş cu mere şi i l-a oferit. Din păcate, el nu avut copii, dar s-a ocupat de educaţia copiilor surorii sale Elena. După ce ea şi soţul, vicarul Ioan Pop, au murit, iar copiii lor au rămas orfani, Iuliu Maniu i-a luat sub ocrotirea sa. Copiii au făcut studiile la Blaj. Ionel Pop a devenit o mare personalitate, iar două din nepoatele lui s-au căsătorit cu frații Boilă. La Cluj trăieşte un urmaş al familiei, Matei Boilă, care a păstrat printr-un miracol însemnul de război al lui Maniu. Acest însemn a fost donat la Bădăcin. Marele om de stat nu şi-a întemeiat o familie. Şi-a dat seama că are o misiune istorică şi s-a dedicat cu totul acesteia. El spunea că „în Politică cu cât ai rudenii mai puţine cu atât mai puţine obligaţii”.
Rep.: Dacă în ţările Europei figurile politice sunt cinstite cum se cuvine, de ce în cazul lui Iuliu Maniu românii nu au reuşit acest lucru?
M.P.: Iuliu Maniu vorbea despre puntea de legătură dintre trecut şi viitor. Avem o datorie morală de a transmite copiilor noştri zestrea primită de la părinţi. Din păcate, a venit ciuma roşie care a întrerupt firul personalităţilor Bărnuţiu-Pop de Băseşti-Maniu-Coposu. Seniorul Coposu nu a mai avut timp. În cinci ani, adică din 1990 până în 1995, nu a putut să formeze un om de stat.
Rep.: Sistemul comunist a căzut în urmă cu 25 de ani. Să fie tot ciuma roşie de vină şi acum?
M.P.: Surorile Coposu au mărturisit că în 1940 au plecat din Bobota, iar în 1990 când au revenit acasă şi-au dat seama că acest proiect al omului nou a învins. Se văd şi acum urmările, în special la nivel mentalitar. Un sistem mentalitar nu se schimbă aşa uşor, îţi trebuie o generaţie sau chiar două.
Rep.: Şi nu am ajuns la o generaţie?
M.P.: Acum sunt convins că se produce un schimb de generaţii. Am acceptat şi eu să mă implic. Nu vreau ca fiică-mea, peste zece ani, când va termina o facultate, să-mi reproşeze că nu am făcut nimic.
Rep.: E absurd să ai asemenea modele precum Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu şi să nu reuşti ca politician să înveţi mai nimic.
M.P.: Actuala clasă politică în loc să facă „pelerinaje” la DNA mai bine ar face „pelerinaje” la casa lui Iuliu Maniu din Bădăcin pentru a o salva. Unii dintre politicienii de azi au afaceri prin Madagascar , offshore-uri. Una este să fii om politic, alta este să fii om de stat. Iuliu Maniu a fost un om de stat. Este un model pentru clasa politică, pentru noi şi generațiile care vor veni.
 
Dacă doriți să sprijiniţi campania „Salvaţi Casa Memorială Iuliu Maniu”, conturile sunt:
Lei: RO22 RZBR 0000 0600 0208 5400
Euro: RO18 RZBR 0000 0600 0289 9205
Dolari: RO11 RZBR 0000 0600 1092 7730
Cont PayPal: salvaticasamaniu@yahoo.com
– deschise la Raiffeisen Bank, Agenţia Şimleu-Silvaniei, jud. Sălaj
*
„Atunci când Maniu, cu dorul lui de pământ şi de gospodăria moştenită la Dealul Ţarinei, se retrăgea la Bădăcin şi aveam şansa să fiu cu el, obişnuia, seara, să facă anumite evocări din viaţa lui.” (Dialoguri din BădăcinCorneliu Coposu)
*
“Rar bărbat politic mai sobru, mai modest. Văzându-l de aproape, nu o dată mi-am zis: Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti – o odaie de hotel, la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de Palace. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin.Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al tenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice.” (Constantin Xeni, om politic, diplomat şi istoric)
___________________________________
(Interviu realizat de Tia Sîrca, pentru Sălajul pur şi simplu, http://www.salajulpursisimplu.ro/)
Anunțuri