De această dată nu e vorba despre elita intelectuală şi politică a României exterminată în închisorile comuniste. O simplă, chiar incompletă, enumerare a marilor bărbaţi de stat şi oameni de cultură de nivel european care au sfîrşit în chin şi umilinţă, la discreţia sadismului unor gardieni analfabeţi, de regulă fiindu-le strict interzis să aibă acces şi numai la o banală etichetă alipită, uneori, pe unele articole din rarele pachete pe care au avut norocul să le primească în timpul detenţiei, acestea fiind pur şi simplu răzuite sau smulse, doar pentru a nu mai vedea şi citi literă scrisă, ar fi de o indecenţă cosmică avînd în vedere ceea ce urmează să spun.
Spectacolul grotesc al unor pungaşi, marii îmbogăţiţi din jefuirea României „europene” cu o „eficienţă” pe care ar fi invidiat-o chiar şi domnii fanarioţi (lăsînd de o parte faptul că unii dintre aceştia erau, în fond, chiar nişte oameni educaţi prin universităţi europene, făptuind şi durabile şi importante acte de cultură, ca o compensaţie pentru averile fabuloase stoarse din bietele ţărişoare româneşti, aţipind turcite), derbedei ai unei nomenclaturi oculte, borfaşi cu cîteva clase, în care au reuşit să mai fie şi repetenţi, dar au devenit „masteri”, „doctori” ai S.R.L.-urilor „universitare”, la care, apoi ca „profesori” n-au predat nimic în afară de „ştiinţa organizării şi legiferării marelui jaf naţional”, a atins dimensiuni de nemăsurat. Ca şi cum „spiritul” lui Mefistofel i-ar fi atins pe toţi, de îndată ce ajung „la locul potrivit”, adică după gratii, devin nişte „iluminaţi”, au „revelaţii”, cîte un Faust diform, hidos, rînjind malefic se trezeşte în ei şi îi transformă în creatori, autori de cărţi, din cele mai diverse, de la studii „de nişă”, extrem de specializate, pînă la „memorii” sau „confesiuni” pline de „învăţături pentru fiii lor”. Alţii, devin poeţi… Ceva mai oneşti îmi par cei se apucă de pictat, de regulă icoane – posibil efort de pocăinţă…
Toate acestea ar putea fi acceptate, în cele din urmă, ca un exerciţiu de penitenţă. Dacă n-ar fi doar consecinţa perversă a unor prevederi imbecile din noile variante „corecte politic” ale Codului Penal şi de Procedură Penală. În ritmul în care se „face cultură” azi în închisorile din România, nu ar mira pe nimeni ca în 10-20 de ani, atît Academia Română cît şi Uniunea Scriitorilor sau Uniunea Artiştilor Plastici din România să-şi „deschidă” filiale în penitenciare! Ar putea acorda chiar „burse de creaţie” în aceste aşezăminte, dacă socotim că propriile Case de Creaţie au fost fie „pierdute”, fie se prăbuşesc pur şi simplu sub greutatea de plumb a nepăsării şi amneziei.
Există, însă, cîteva aspecte cu adevărat grave. Acestea dinamitează chiar principiul aşezat ca temei pentru reglementarea posibilităţii reducerii detenţiei în condiţiile legii la care ne referim, respectiv potrivit Legii nr. 275/2006. Căci, atîta timp cît, pe de o parte, se dovedeşte că o mare parte din „lucrările ştiinţifice” scrise în detenţie de aceşti oameni care au dovedit că în libertate au dispreţuit Cartea (în toate înţelesurile ei, laice ori sfinte) sunt fie plagiate, fie scrise de „negri”, fie n-au nici o valoare, fie – tocmai pentru a le feri de o judecată critică – sunt cumpărate pînă la ultimul exemplar chiar de autori, iar, pe de altă parte, între editurile care tipăresc (nu dintr-un creştinesc sentiment de compasiune, se înţelege!) astfel de maculatură se găsesc şi edituri acreditate CNCSIS (Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior ), se pune cu acuitatea problema retragerii acestei acreditări. În plus, dar nu final, se întreabă cineva dacă aceste „lucrări” sunt depuse, în condiţiile legii, la Depozitul Legal al Bibliotecii Naţionale? Dacă şi în ce cuantum (tirajele rămînînd „confidenţiale”!) se achită taxa timbrului literar? Ar mai fi multe întrebări, sucsecvente celor deja formulate, dar ele ar viza mai ales dimensiunea morală a acestei (noi) mari afaceri. Ori, ceea ce am dorit să subliniez este cum, odată dovedit conform legii necinstit, poţi să-ţi scurtezi meritata perioada de „reeducare”, folosind, din nou necinstit, o altă lege!
Pe scurt, cu (fără de) legea pe lege călcînd! (Să-mi fie iertată parafrazarea cuvintelor care exprimă starea de spirit a credincioşilor în aceste zile.)
(Sursă document: mediul editorial)
În loc de orice altă „legendă”, voi cita un fragment dintr-un articol semnat de Mihai Eminescu în Timpul, la 8 iulie 1882:
„Nimic nu degradează mai mult decât admirarea sau lauda răului. Helvetius zice: <<Le degré d’esprit necessaire pour nous plaire est une mesure assez exacte du degré d’esprit que nous avons>>.
Dacă n-am fi în stare a cunoaşte sau a preţui binele, calea-valea; binele e în genere mai greu de cunoscut. Dar a lăuda sau a îngădui chiar cele rele, false, stupide nu are nici o scuză; aceasta ar fi o probă de slăbiciune nevindecată a judecăţii.”
*
Dezideriu Dudas
aprilie 16, 2015
T zero ( Eminescu, ” ramura Helvetius „…)
……………………………..
T x ( „premiul Eminescu” )…: „…nici piciorul fiarei nu mai lasa urma…”
………………………………
T x+1 ( „premiul Stefan Cel Mare” ) : piciorul fiarei lasa urma de miel….
……………………………..
T n ( fara premiu : n-are nici cine-l da, nici cine-l lua… ) : fiarele nu mai pot lasa urma de
fiare, d-apoi de miel…Umbrele-au invins ! I-au ciuruit !
P.S. Miracol ! Asa, ciuruite, si fiarele si mieii, au reusit in sfarsit sa-si regleze raporturile cu strecuratorile ! O strecuratoare mai ganditoare a spus atunci ca daca secolul 21 nu va fi armonios ( la strecuratori, armonia inseamna ca fiecare gaura nu trebuie sa intre pe teritoriul celeilalte …), secolul 21 nu va mai fi deloc…Umbrele au cedat in sfarsit pe ramura strecuratori. Macar strecuratorile s-au putut deslusi. Au putut evita „limpezirea” !
Nicolae
aprilie 17, 2015
S-ar putea ca unii sa aiba noroc fiindca sunt in puscarie, nu se stie niciodata. Deja pe blogurile din Diaspora e agitatie mare, se pare ca liderii lor au fost, de Pasti, la Putna si au jurat ca, daca nu se schimba nimic cat de repede, se intorc cu 1 000 000 – 1 500 000 de romani in tara. Or, din ce vad eu pe acolo, deja se organizeaza.
vasilegogea
aprilie 17, 2015
@Nicolae
Un fel de „legiune străină”?
Să nu ne pierdem cu firea, vorba lui nenea Iancu…
B. N.
aprilie 17, 2015
Acum vad si eu, cei care au fost in strada, in 1989 si 1990, ridica diaspora.
vasilegogea
aprilie 17, 2015
@B.N.
Ar fi de dorit „să ridice”, axiologic vorbind, în toate privinţele (economic, social, cultural, moral, educaţional, spiritual), ţara!
anonim
aprilie 18, 2015
Daca e sa vorbim axiologic, avem nevoie de ceva aproape de apoteoza, fiindca nici Dumnezeu n-ar putea sa construiasca o Catedrala a Renasterii peste atatea bisericute.
Magda Ursache
aprilie 18, 2015
Pungaşii României aspiră la carnet USR si nu-i exclus,cum merg lucrurile,sa-l primească.
Rusine Saeculum I.O et edituri aeiusdem farinae că tiparesc asa ceva.magda u.
Transilvanie frumoasă, pregătește-te mireasă
aprilie 18, 2015
să te-ncingi în zale! Altfel îți vor lua totul, până și memoria.
vasilegogea
aprilie 18, 2015
@Magda Ursache
Grav e că unele dintre aceste edituri primesc si subventii de la stat prin diverse programue de sprijinire a culturii nationale şi (cireaşa de pe tortul otrăvit!) au şi contracte cu Ministerul educatiei pentru tipărirea de manuale sau auxiliare şcolare.
Mai bine s-ar înfiinţa o Editură a Administraţiei Penitenciarelor, în regim de autogestiune!
vasilegogea
aprilie 18, 2015
@Transilvanie…
Memoria nu se poate lua, dar se poate şterge sau pierde.Sau, cel mai grav, poate fi urmarea unui act „unilateral” de „demisie”!
Dezideriu Dudas
aprilie 18, 2015
Vad ca treptat redeveniti ironic si asta nu-i a bine….” Noi degeaba am murit la revolutie ? ”
PS Fiind mai rar si foarte eliptic pe-aici, precizez ca sub nici-o forma nu ma refer la eroii care chiar au murit atunci. Cinste lor si le vom fi vesnic indatorati ! Ma refer la „revolutionarii cu simbrie”. La alt nivel, mai profund, „nu-i a bine”…, pentru ca ironia d-lui Gogea era structurata pe un sistem inchis.;…Daca, dupa 1990 „sistemul deschis” e doar teatrul care se joaca in fata celuilalt, va trebui sa unim scenele. D-nul Gogea pare a da un semnal….Il stiam trist si fara chef de ironii….
PS la PS Atata de prost s-a jucat teatrul din fata…, incat nici macar „Noica” nu ne mai poate salva cu a sa „inchidere pentru a ne deschide”….
vasilegogea
aprilie 18, 2015
@Dezideriu Dudas
Ironia este, cum cred că ştiţi, un privilegiu al tragicului! Nu şi-l poate permite oricine!
În ce priveşte PS-urile d-voastră, aş putea să vă răspund aşa: dacă aş fi de acord, fără rezerve, cu ele nu v-aş aproba; dacă n-aş fi de acord, dar cu rezerve, v-aş putea aproba!
Dezideriu Dudas
aprilie 18, 2015
Daca bascalia este un avatar sanctional al comicului, putem intelege mai usor de ce romanii sunt in general veseli de felul lor in public….Din pacate, in Romania, bascalia este intr-o proportie si mai mare, un avatar „premial” al comicului….A deschis calea, I.L. Caragiale…Daca ironia pare a fi cu acces limitat in Romania, bascalia pare a fi cu acces nelimitat.
Ref. la PS-uri ( ma limitez la cele de mai sus…), raspunsul dvs. m-a incitat. Cand scriu de sisteme deschise/inchise, am in minte cartea lui G.Soros, ” Pentru o destramare a sistemului sovietic”. Acolo e un capitol mai teoretic in care autorul isi prezinta radacinile „deschiderii” de la Karl Popper ( ” Societatea deschisa si dusmanii ei „… ), societatea ideala deschisa imaginata de el si matricizata, contrapusa cu societatea organica si cu societatea inchisa, teoretizate si ele pe aceasi matrice logica. Intr-un material, prin anul 1996, incercam sa demonstrez ca nu putem sa trecem de la societatea inchisa la cea deschisa fara costuri uriase, disproportionat de mari, daca nu trecem printr-o faza de societate organica. Era perioada in care Alina Mungiu se plangea ca cetatenii Romaniei nu sunt la inaltimea ceruta de ONG-urile din ce in ce mai inaltatoare pe cerurile patriei…
Intr-adevar, cu viziunea mea din comentariul de mai sus nu puteti fi de acord. Societatea globala e deschisa doar in filme…E un conglomerat de structuri politice suprastatale si de state individuale care isi au forta si taria tocmai in sistemele lor de inchidere. Pana sI tarile cu cei mai performanti actori pe pietele de capital internationale, promotoare acerbe ale deschiderii, la nivelul real insa, tocmai ca aduc noi clienti sistemelor lor extrem de inchise aferente pietelor de capital ( inchise, in sensul ca doar „actorii” lor se pot califica la marile afaceri de acolo ). Cand au crescut Rusia, China, Orientul Mijlociu initial …, cu ajutorul unor „tradatori” din Vest s-au creat fondurile suverane sustinute de state. Atunci, marii actori „privati” ( + FMI, + BM…) ai Occidentului au fost opriti in expansiunea lor. Mai mult, Occidentul a trebuit sa foloseasca mijloace „tinichigeresti” pentru a bloca investitiile in propriile lor economii, economii bazate pe „filozofia pietelor”, a fondurilor suverane orientale…
vasilegogea
aprilie 19, 2015
@Dezideriu Dudas
Între ironie şi băşcălie e o diferenţă asemănătoare cu cea dintre sublim şi ridicol.
Dar, ceea ce am vrut să se spun e că, aşa cum se spune prin Orient, atunci cînd rîzi, te aude toată lumea; cînd plîngi, nu te vede nimeni!
Da, scriam şi eu (tot pe la începutul anilor nouăzeci) că democraţia „e scumpă” şi tirania „ieftină”. Dar libertatea (individului) n-are preţ!
vasilegogea
septembrie 23, 2015
Text preluat şi de Gazeta Braşovului: http://gazetabrasovului.ro/tag/vasile-gogea/.
Mulţumiri!