„Alternanţe” culturale şi „Convergenţe” poetice cu Eugen D. Popin – nu la München, ci la „Casa artelor” din Cluj-Napoca

Posted on Mai 19, 2015

1



REVISTA_ALTERNANTE-I-klein_mit_Text862747

            După ce, nu cu prea multă vreme în urmă, Eugen D. Popin a fost „întîmpinat” la Pavilionul de oaspeţi al Gogea’s Blog, de Adrian Ţion, iată că avem, acum, prilejul să-l întîlnim în carne şi… poezie pe poetul şi editorul de revistă culturală din München, la Casa artelor din Cluj, amfitrioni fiind Fundaţia culturală Carpatica şi revista Oraşul.  „Ghid”, va fi un alt poet şi editor, Mircea Petean, directorul Editurii Limes. O ilustrare vie a unui parcurs poetic şi cultural vibrat de alternanţe culturale şi concentrat în convergenţe lirice.

*

Afis POPIN1*

e-popin

            Cu mai bine de treizeci de ani în urmă, Eugen D. Popin a dat drumul „lupului (său interior) alsacian” să zburde pe aleile poeziei, fără „botniţă” şi „zgardă”, după cum spune în poemul ce deschide un recent volum de poezii, intitulat Umbra cântăreţului de jazz (Editura Arania, 2013). Începută pe plaiuri timişorene înainte de 1989, activitatea literară a autoexilatului Eugen D. Popin a continuat în Germania, dar şi în ţară, după anul dezrobirii de comunism, prin publicarea altor volume de poezie, la care se adaugă iniţiativa de a publica la München o minunată revistă de literatură, Alternanţe, ajunsă la numărul 2(7) de curând. Astfel că poetul bilingv Eugen D. Popin ilustrează cazul mai rar întâlnit, după cum ar aproxima Titu Popescu, „al împlinirii scriitoriceşti în exil” în dublă ipostază: de poet şi promotor al literaturii româneşti actuale.

        Poezia lui Eugen D. Popin situează singurătatea înstrăinării în punctul axial al reflexivităţii şi regăsirii în cuvânt. Jocul ideatic din versurile lui se structurează adesea pe firul sensibil al dialogului interior cu formele realităţii conceptuale. Constructul antinomic scoate la iveală practica paradoxului în opoziţie cu neliniştea cunoaşterii de sine, refugiată în ironice învelişuri declamative. Este o poezie a universurilor intersectate complementar sub razele angajării discursului în descriptivismul cotidianului haotic proiectat uneori sub geana amintirii. Ideea sugerată a acestei bipolarităţi semantice vine dinspre imaginea arborilor care „intră şi ies prin fereastra mansardei” din poemul Ce va spune cenzorul. Chiar utilizarea cuvântului „cenzor” primeşte o altă rezonanţă decât pentru cineva care n-a trecut prin experienţa regimului totalitar. Sub protecţia citatului ales de autor din Jacques Bainviller – Memoria schimbă culoarea amintirilor – poetul înregistrează ecouri din trecutul ignobil imposibil de ascuns în conul de umbră al afectivităţii. Umbra amintirii dureroase e modelată sub forma unor vechi fotografii: „omienouăsutecincizecişiunu (…) din casa de pe colţ/ un bărbat e luat cu forţa/ la interogatoriu” (Epoleţii marelui arlechin).

Adrian ŢION

( v. https://vasilegogea.wordpress.com/2014/11/03/eugen-d-popin-intimpinat-la-pavilionul-de-oaspeti-de-adrian-tion/)

*

Vezi o fişă bio-bibliografică a autorului aici:

http://uniuneascriitorilorsibiu.ro/index.php/doru-eugen-popin

*

 

Anunțuri