Primesc, astăzi, 14 iunie 2015, la ora 5:20 P.M., acest e-mail:
„Eu m-am retras la ţară până către toamnă, nemuritor în păpuşoi, rupt de
lume…
Duminică, 14 iunie, ora 10,15…
LP
Înmormântarea va avea loc marţi 16 iunie, la Focşani.
Ani Pițu.”
Şi nu înţeleg, refuz să înţeleg. Sper să fie o glumă. Îi scriu lui Liviu Antonesei şi-l rog să-mi descifreze mesajul. Îmi răspunde:
„Da, din păcate, Luca a plecat într-o lume mai bună azi, la 10, 15…
Din păcate, nu e glumă. Stau împietrit de ore bune…”
A pornit, adică, aşa cum însuşi scrie premonitoriu în finalul ultimei sale cărţi, Lexiconul figurilor căjvănare (2015), „către moara Giudeţului Hegelian Universal”… Şi, de această dată, acest drum nu mai e o „navetă”!
Luca Piţu nu e, acum, „rupt de lume”, ci „rupt din lume”! Astfel că lumea a devenit brusc mai săracă, mai mică, mai puţin grăitoare.
Dumnezeu să-i dea o eternă toamnă indiană, spre odihnă şi pace! Noi, cei rămaşi, vom mai suporta o „lungă vară fierbinte”…
Gogea's Blog 
Şerban Foarţă
iunie 14, 2015
În timp ce alţii, mulţi, vor fi buşit-o
(e vorba de onoare), – unul, printre
puţini, din neam, e-ndreptăţit să intre
în paginile Codului Bushido!
Șerban Foarță
Şerban Foarţă
iunie 14, 2015
Cam cu o oră înainte:
Aflu acum, de la Sorin Antohi, că dragul nostru Luca, Luca Piţu, ne-a părăsit pe totdeauna.
Cuvintele sunt de prisos, ba chiar stupide, faţă cu o stupoare, a noastră, absolut neputincioasă.
Acum câteva luni, două sau trei, îmi cerusem, în numele Fizicii Terrei, scuze… pentru seismele din Vrancea (!), zona în care va fi rezidat.
Era un gest, desigur, patafizic; după cum tot patafizică e moartea acestui „caz particular” (adică unic), ce era (este) Luca, în cercul literelor noastre.
Habar n-aveam că e bolnav, discreţia lui, faţă de sine şi de ceilalţi, fiind totală.
A dispărut un mare caracter; o minte strălucită; un autor genial şi singuratic.
Scriu, deslânat, în loc să tac, aici, pentru că nu-s atât de brav, ca el, să-mi ascund plânsul ce mă gâtuie acum.
Noapte bună, Luca!
Show original message
Eugen D. Popin
iunie 14, 2015
Dragă Luca,
știu că n-ai să mai citești aceste rânduri în această viată, că gândurile tale vor rămâne o umbră în bucuria pe care mi-ai pricinuit-o adresându-mi gândul tău. Ești o voce distinctă
a acestiui început de veac, pe care, sper, toți confrații întru scris, o vor onora.
Binecuvântată și veșnică fie-ți amintirea, pentru toți cei care au iubit și respectat literatura.
Doamne, așează-l între cei buni și drepți! Facă-se voia ta!
aag
iunie 14, 2015
Am avut, uneori, senzaţia că Luca nu era chiar de pe lumea asta … ! Cu lama lucidităţii sale despica(i) un fir de păr în paişpe părţi egale. Luca era oglinda în care te priveai cu teamă: te arăta exact aşa cum erai şi nu întotdeauna erai în stare să te vezi tu pe tine însuţi, la adevărata înfăţişare. În cărţile sale există o comedie a ticăloşiei româneşti, ţară pe care a iubit-o, cioranian, cu o ură adîncă …!
vasilegogea
iunie 15, 2015
@Şerban Foarţă
Semnificativ „gest patafizic” al imortalului cajvanean, care spune mult despre generozitatea cu care onora el universalul în individuaţiile pe care le simţea afine: Luca Piţu dedică ultima sa carte, „Lexiconul figurilor căjvănare” (transformată, acum, în pomelnic de adio), „Prietenului Bedros Horasangian, cu un gând îndoliat la centenarul tragediei armeneşti din WWI”.
Ion Ionescu
iunie 15, 2015
Am citit, azi, in Ziarul de Iasi (http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/pierdere-grea-a-murit-scriitorul-luca-pitu-fost-disident-iesean–98482.html), anuntul plecarii spre „o lume mai buna”, cum scrie D.l Antonesei mai sus, a celui care ne-a invatat sa ne iubim in ciuda urii de sine, Le Cajvanien Luca Pitu, despre teribila si atit de discret asumata lupta pe care a dat-o in ultimii ani, in care, cu cit boala ii dijmuia mai mult trupul, cu atit energia intelectuala si etica se intensifica!
Dumnezeu sa-i dea odihna si pacea bine meritate! Ramina amintirea lui nestearsa!
Dezideriu Dudas
iunie 15, 2015
Mult timp l-am considerat pe Luca Pitu un fel de frate de-al meu mai mare. Asa de multe ori a scris Paul Goma de el in jurnalele sale de pe internet incat nu aveam cum sa-l evaluez altcumva…L-am simtit de multe ori si pe blogul d-lui Tudoran. Niciodata insa nu-si scria si numele asa ca totul poate fi in continuare doar inca o utopie care ma macina… Spre sfarsitul jurnalelor lui Paul Goma, un singur nume revenea cu o insistenta asemanatoare ca la Luca Pitu, Nicolae Coande.
In “fratia mea”, mi-a fost greu sa decriptez ruptura dintre Paul Goma si Dorin Tudoran. Aveam eu o explicatie istorica, din “Kakistocratia”, via Mihai Botez ( omul ca sistem – Paul Goma, omul ca om – Dorin Tudoran ), dar putea fi doar o noua utopie….Luca Pitu insa, Nicolae Coande…, as merge mai departe, pe alt plan, si Dan Culcer…, de ce nu si Liviu Ioan Stoiciu, daca e sa “vaslim” puternic…, pot fi acei avertizori ai realitatii ca inca Romania nu s-a rupt definitiv si ca avem totusi o sansa de a o recupera…
Asa ceva utopic, doar pe blogul d-lui Gogea puteam scrie…Vechea ironie antedecembrista, tragica atunci si pesimista, s-o fi transformat la d-nul Gogea intr-un optimism utopic debordant ?
Ref . la Luca Pitu, mentionez o idee a lui Costica Bradatan : “ Locul filozofiei nu e cartea ci corpul filozofului “… , idee de la care acelasi Costica Bradatan ne duce la “concluzia” Simonei Weil : “Pacatul nostru este dorinta de a fi, ispasirea, dorinta de a inceta sa fi !“. Nu mi-am mai notat cine a scris ca “ Simone Weil si-a ascuns moartea in propria-i munca” Probabil de aceea lui Luca Pitu nu i-a placut sa fie vizibil…Intre timp insa nu mai era posibila apropierea de “cei nenorociti si marginalizati” cu mijloacele inceputului de secol XX. Nici acestia nu mai formau si nu mai formeaza o singura clasa sociala, termen oarecum “invins” de istorie…Cine ar mai putea clasifica tipurile de energii si legitimari din pozitionarile “populare” ale galeriilor de fotbal ? Asta, in afara de “detinatorii de adevar” de la talk-show-uri, care nici ei nu-si propun sa o faca, dar desfiinteaza adversarii ideologici ai “galeriilor” de la “masa arbitrajului public” …., ceea ce le confera o pozitionare continuu privilegiata. In acest sens cred ca Luca Pitu este un antemergator… Voi incerca sa citesc cat mai mult din opera lui.
P.S. A se evalua filozofia, filozoful…, in sens larg, ca interfata spre transformarea realitatii sau macar spre intelegerea ei…
Ciprian Firea
iunie 16, 2015
”Intră, Ulise!” mi-a spus Pițul când i-am cerut găzduire sub acoperișul său Vasile Lupean Iașiot. Mă vedea pentru prima dată, iar eu tocmai mărturiseam că am venit să vizitez cetatea datorită Însem(i)nărilor Magistrului. După 22 de ani, doare să aflu că nu îmi va mai deschide ușa
vasilegogea
iunie 16, 2015
@Dezideriu Dudas
Atunci cînd ţara e „multilateral dezolată”, singura atitudine critică pozitivă rămîne optimismul. (Puteţi citi şi: credinţa.)
Dana (Mara)
iunie 16, 2015
Dumnezeu sa-l odihneasca.