Dorin Tudoran – 14 luştri de viaţă!

Posted on Iunie 30, 2015

13



dorin-tudoranDorin Tudoran

*

Viitorul facultativ

Ziua străbate în viaţa mea ca printr-o strecurătoare
zdrenţuită; la vârsta aceasta poţi fi proclamat în ovaţii
împărat, scuipat în obraz ca impostor, poţi să fii,
poţi muri cu măruntaiele ucigându-se unul pe celălalt
poţi paşte o nesfârşită turmă de porci prin jirul
alunecos.
Totul poate fi viaţă şi nu este.
Totul poate fi moarte
şi n-are putere să fie nici atât.
Ziua străbate cu greu dar o face,
ochii ei sunt ochi de statuie – albi şi nimic altceva,
numai tu poţi turna în ei viaţă sau măcar
să lipeşti deasupra-le cu scotch ori gumă arabică o privire
decupată din vreun album; numai tu poţi picura în ipsosul
exoftalmic un bob de atropină.
Ziua străbate cu greu, peste ochii ei
maşina ta de scris trece doliul panglicii sale – ficţiunea.
Şi iată-i: se mişcă, se umplu de ştiri, de romane fluviu,
de lacrimi şi foiletoane, aprige pamflete şi reportaje de pe front,
de ţipetele dezarticulate ale poetului
cândva tânăr şi genialoid, azi – un raft incert de bibliotecă.
„încă puţin” iţi spui, „încă puţin” iţi şopteşti, „şi ai învins”
ziua străbate cu greu,
Premiul
Nobel pentru pace trişează
şi el anul acesta, firma
I.B.M. lansează maşina de scris
cu cap rotativ, un fel de craniu cu 30-40 de guri.
Ai învins de mult –
împaratul a fost debarcat, măruntaiele sale s-au sfâşiat
unul pe celălalt în necruţătoare lupte intestine,
pădurile de fag ia-le de unde nu-s,
ia-le de un’ s-au dus,
impostorul a fost uitat înainte de-a recunoaşte ceva,
porcii aceia nenumăraţi s-au reprofilat în contrabanda
de carne,
undeva într-o lume – nici prima, nici măcar a doua,
într-o lume târându-se-n urma acestora ca o umbră bâlbâită
unde cumperi de la primul venit
chiar dacă e un porc ce-şi vinde propria carne.
Ziua străbate cu greu dar o face.
întorcându-te acasă prin parcul plin de statui
îl zăreşti pe impostor încurcat în maţele împăratului
vezi porcii frecându-se de soclul statuilor, jirul a ajuns
până la glezna nopţii, frontul s-a largit considerabil
romanele fluvii, reportajele de la fata locului o spun.
Ai învins de mult – impostorul a fost debarcat.
Sau împăratul?
Oricum cineva s-a încurcat în propriile-i
maţe sau nu, nu pădurile de fag erau acelea.
Da?
Nu!
Pădurile de fag ia-le de unde nu-s
ia-le de un’ le-a dus impostorul cu maţe de împarat, oh!, nu, greşesc –
împaratul cu maţe de impostor; cineva, oricum, a fost
debarcat,
jirul a fost scuipat în obraz.
Sau nu.
Nu, iertare jirului: el ar fi putut să fie
dar n-a fost; nici viaţă, nici moarte n-a avut putere să fie.
Ajuns acasă mai mult mort, viule, tu
te-nfăşori în doliul maşinii de scris şi dându-ţi foc
strâns legat în panglica fină
abia simţi pe propria-ţi piele
că el e şi negru şi roşu; şi iarăşi negru,
că moartea ta poate începe cu orice literă – celelalte vor urma
conştiincioase;
te-apucă disperarea la gândul
că mâine s-ar putea să învingi din nou, că trebuie să învingi şi mâine,
şi-ţi spui că de-i pe-aşa
vei începe prin a da în judecată
Premiul
Nobel pentru pace
din acest an
poate
I.B.M.-ul –
nu se va putea spune că te ocupi de fleacuri;
pentru câtăva vreme vei fi în centrul atenţiei,
iar când totul va trece;
dar până una alta, mâine iar trebuie
să învingi şi ziua străbate în viaţa ta ca printr-o
strecurătoare.
Zdrenţuită. „încă puţin şi-ai învins” -îţi spui.

 *

Fragment din volumul

  • Viitorul facultativ. Poezii alese. / Optional Future. Selected Poems (ediţie bilingvă; traducere în limba engleză de Marcel Corniş-Pop; cu o prefaţă de Ion Bogdan Lefter), Bucureşti, 1999.

 

*

 Parafrazînd finalul poemului din care am citat mai sus:

„Ci daţi-mi liniştea să vă admir
nemairostindu-vă numele!”,

mă bucur pentru că mai am atîta nelinişte încît să îl admir şi să-i rostesc cu recunoştinţă numele:

La Mulţi Ani, Dorin Tudoran!

*

Anunțuri