Anul trecut, de ziua lui, îi trimisesem, dis de dimineaţă un mesaj de felicitare , cu urările aferente. Numai că, din neatenţie, nu attach-asem la scrisoarea electronică şi conţinutul mesajului. Mi-a răspuns, mulţumind, ca şi cum totul ar fi fost în ordine. Dar, s-a dovedit că Noul lui An de viaţă nu avea deloc să fie „în ordine”. În ordinea aceasta efemeră şi deşartă de pe pămînt.
Pipa cu busolă pe care i-o promisesem la împlinirea celui de-al 13-lea lustru de viaţă, adică azi, 31 iulie, i-am pus-o în buzunar, pentru „drum”, pentru ultimul lui drum… Pe care îl văd, nedumerit şi surprins, zîmbind îngăduitor de sub una din pălăriile lui şi ţinînd încurcat în mînă… pălăria mea! I-o lăsasem în grijă, preţ de cîteva clipe, cît urma să citesc – la lansarea antologiei Clujul poeţilor, alcătuită de Horia Bădescu – poemul meu Vedere din Clausenburg.
O vedere în care, iată, prietenul meu Alexandru nu mai este decît o umbră.
Dar, precum frigul verii, o umbră luminoasă! Care se va adăuga, postum, poeţilor acestui burg. Acum poate, în sfîrşit, să-şi umple viaţa cu poezie, aşa cum îşi dorea!
La Mulţi Ani, în memoria şi inimile noastre, prietene!
*
*
…pentru că, era mai în faţă,
în lungul şir al optzeciştilor aşezaţi la ghişeul eternităţii,
i-am dat şi pălăria mea,
să-mi ţină rînd…
*
Gogea's Blog 
Zorin Diaconescu
iulie 31, 2015
Reblogged this on CRONICA [R] and commented:
Cei mai buni pleacă primii