Un poem de Gellu Dorian In Memoriam Alexandru Vlad

Posted on August 1, 2015

2



 

Sandu pescuia guvizi, Muri povestea despre cum îi va prăji Vasile

                                                  – în amintirea lui Alexandru Vlad

Alexandru-Vlad-pipa-celeb

În sala Bazin se petreceau colocviile, la restaurant, pe terasă,

Ioan Flora povestea despre un dejun sub iarbă al bătrînului Werter,

Dinu Flămând ne arăta cît dintr-un pahar gol trebuie umplut cu vin roşu,

Dan Cristea nu bea nimic, ci doar aduna reţetele pe care chelnerul i le greşea cu bună intenţie, iar, undeva în spate, la o masă discretă, de unde se putea vedea Cireşica,

Chicuş ştia cum trebuie puse cuburile de gheaţă în whisky, era

la un an şi ceva de la moartea lui Ulici, iar

Casa Scriitorilor părea veselă şi-i uitase pe toţi cei care-au trecut pe acolo

şi nu s-au mai întors, se anunţase moartea lui Gellu Naum, iar

Iustin Panţa trecuse Styxul de două zile cu doi luntraşi nepricepuţi,

chibiţînd la masa de şah printre pătrăţelele căreia se strecura

pisica neagră a Aurei Cristi,

Ioan Flora habar n-avea că peste trei ani urma să se ducă şi el

sub covorul de iarbă, unde dejunul era pregătit şi băutura pe terminate,

în salonul discret, Uricaru povestea despre efectele miraculoase ale borşului crud din

tărîţe,

iar ochii celor suferinzi deja se luminau la gîndul că din mica lor pensie

vor putea achiziţiona sute de litri de astfel de borş,

chiar şi eu mă gîndeam la lipoveanca din piaţa de alimente din Botoşani

de la care cumpăram licoarea doar pentru a acri ciorbele,

va fi bine şi viaţa aproape salvată de toate toxinele adunate peste ani,

numai Sandu Vlad şi Muri nu păreau a fi interesaţi de colocvii,

de cele ce se petreceau pe terasele din jur,

nici măcar de importanţa borşului crud din tărîţe, ci au aşteptat –

Sandu pe malul Mureşului, Muri prin livezile de pruni din jurul Clujului –

trecerea anilor,

cînd, cu un an înainte de a muri Augustin, la altă întîlnire cu mulţi scriitori din toată lumea, adunaţi de Premiul Ovidiu, pescuiau liniştiţi în Golful Francezului –

Sandu, guvizi, Muri povestind despre cum îi va prăji Vasile

în tigăile lui largi şi pline de ulei, şi cum îi vor mînca bine muiaţi în mujdei şi cu

Mămăliguţă fierbinde –,

la masa secretă la care Chicuş ştia că nu va adăsta şi

Manolescu, ocupat cu chestiuni mult mai literare

decît fericirea pescarilor ascunşi printre stabilopozii care au asistat

la multe retezări de vieţi, ba chiar şi la înotul nocturn şi matinal al Magistrului

îmbrăcat în scafandru, sub privirile înotătoare ale lui Lucian şi ale mele, cu ani buni în urmă, cînd toate astea păreau iluzorii, iar guvizii erau aduşi din hala de peşte din Mangalia de Antoniu, cunoscător al secretului ghiftuirii cu bere

şi hamsii săraţi şi prăjiţi în ulei,

doar că, de după stabilopozi, pălăria lui Sandu stătea de vorbă

cu cea a lui Muri, cînd totul părea pe sfîrşite, iar juvelnicul lor

era gol, marea lihnită de peşte, caraşii graşi şi loiştenii, pe Mureş,

prunele, prin livezi, iar malaiezia la îndemînă în geanta secretă

pe care Muri n-o lăsă de pe umeri nici în somn,

şi-a fost, desigur, de mult, tare de mult, iar acum

Sandu a trecut Styxul cu banii în palmă pentru Caron şi ochii

prin apă după peştii care i-au scăpat din undiţă toată viaţa.

 

Gellu DORIAN

__________________________________

Poem apărut în revista Euphorion şi oferit de autor, în memoria prietenului nostru, şi Gogea’s Blog.  Fie primit!

Anunțuri