Cabaret Voltaire (LXV). Povestea… organelor

Posted on August 3, 2015

3



Recent, am fost invitat la o lansare de carte. O carte materializată şi ea din texte lansate, mai întîi, în cyberspaţiu, pe blogul prietenului meu Victor Eugen Mihai Lungu, Sare’n Ochi. Cartea, lansată la Centrul de Cultură Urbană Cazino, din Cluj, se numeşte Realitatea ca pamflet şi a apărut la Editura Şcoala Ardeleană. Pe lîngă poetul Ion Mureşan, la prezentarea cărţii au fost de faţă şi au avut contribuţii interesante şi alţi jurnalişti clujeni, unii dintre ei colaboratori, „contributori” adică la blogul lui Victor, precum Ştefan Ciocan, Liviu Alexa sau Dan Ielciu şi Victor Popa.

DSCN6725a

După cîteva zile am primit  fotografia de mai sus de la lansare . Dar, ceea cu ce m-am întors în memorie din noua „faţă” a Cazinoului clujean, a fost o „poveste”, citită participanţilor chiar de autor. Cred că merită s-o reiau acum şi aici, în „atmosfera” Cabaretului Voltaire . S-ar putea să aibă un efect răcoritor în aceste zile de caniculă, nu doar din punct de vedere meteorologic!

*

coperta-victor-lungu

 „Bun, încercaţi să vă închipuiţi cum, într-o zi, toate organele corpului omenesc se-adună în şedinţă să hotărască care le va fi şef. Sar ochii şi zic: „Noi vedem, noi aducem informaţia, noi trebuie să fim Conducătorul”. Zic mîinile de colo: „Ba nu! Noi muncim, noi aducem hrana, noi vă spălăm, noi înhăţăm – suntem destinate să fim Conducătorul.” „Da, da, da”, se opun picioarele, „fără noi, să vă cărăm către muncă, aţi muri de foame. Merităm să fim Conducătorul”. Umil, creierul, îşi pledează cauza: „ştiţi, eu procesez informaţia, cam eu sunt cel care vă impulsionez (prin impulsuri) să vă faceţi treaba. Aş fi bun Conducător”.  „Nu!” – zice gaura – mă scuzaţi! – curului – „eu voi fi Conducătorul!”. „De ce?” – vor să afle celelalte organe. „Pentru că aşa vreau eu”! „Nu se poate”! – se opun toate organele. „Bine” – zice găoaza – şi intră în grevă. După trei zile, vă închipuiţi, ochii erau erau ieşiţi din orbite, picioarele şi mîinile vlăguite, creierul nu mai judeca nimic…

„Bine!” – au urlat organele în cor – „tu să fii şeful!”…

*

Reprodus după Victor Eugen Mihai Lungu şi colegii de blog, Sare’n ochi. Realitatea ca pamflet, Editura Şcoala Aedeleană, Cluj-Napoca, 2015, p. 60.

Anunțuri
Posted in: Cabaret Voltaire