O reluare: Caragiale, meteorologia şi… „bulametrul”!

Posted on August 12, 2015

0



       Au fost şi pe vremea lui Nenea Iancu fenomene meteorologice extreme. Cum avea „naturelul simţitor”, acesta nu putea să „scape” din atenţie asemenea evenimente ale naturii, transformînd în adevărate mo(nu)mente co(s)mice efectele hilare ale manifestării lor dezlănţuite. Sarcasmul şi tandreţea acompaniază în egală măsură o asemenea „şarjă” în scurta scenetă De la ţară, publicată în Moftul român (nr.11, din anul 1902).

       Deprimat, îngrozit, revoltat de neputinţa (dez)organizată a autorităţilor, ca şi de disperarea paralizată a oamenilor în confruntare cu vitregia naturii încerc să nu fac nici o conexiune între textul ales azi pentru recitire şi „cruda realitate” care dă buzna peste mine pînă şi pe fereastră.

       Comportamentul personajelor lui Caragiale din scena reprodusă mă duc, însă, în mod surprinzător, cu gîndul la „proştii” lui Rebreanu. Prostia are o lungă şi stufoasă genealogie în literatura română. Dar, oare, numai în literatură?

       Nu-mi pot reprima, totuşi, tentaţia de a-l parafraza pe Caragiale, întrebînd şi eu, ca „prostu’ ” (sau, ca unul „prostit” de „boierii” zilei):

       „Nu dă nimeni cu deştu  la  bulametru  ăla, să-i potriiască limba… că ne potopeşte de tot… ?”

*

                                                    METEOROLOGIE

         De două luni n-a dat o picătură de ploaie. Recolta este serios ameninţată. Niţă Pistrui şi Mitru Buzatu vorbesc cu boierul, proprietarul.

 Mitru (scărpinîndu-se-n cap): …Şi d-aia inisem pă la ‘mneata…, zic: hai să mai mergem pă la boierul, că uite cu pustia asta de secetă… ne-am prăpăditără de tot!

 Boierul: Apoi nu mai ţine mult seceta, Mitreo; mîine, poimîine, plouă.

Niţă: Să dea ‘Mnezeu! da nu-mi ine a crede, boierule.

Boierul: Dacă-ţi spun eu! Sigur.

Mitru (învîrtind căciula în mînă): De!… Poate-o hi ştiindă boierul, vere Niţă…

Niţă (scărpinîndu-se): De, poate o hi ştiindă (uitîndu-se la cer), da… vorba… nu prea are semne…

Boierul: Ce-ţi spui eu! Aici la barometru scrie. Uite cum s-a lăsat de jos limba.

Niţă (zîmbind sceptic): De!… mai ştii minunea!

Peste noapte, furtună grozavă… Ş-apoi ploaie… ploaie trei zile… o săptămînă… două.

De o lună plouă-ntr-una. Niţă şi Mitru se-ntorc la boierul.

Niţă (intrînd cu căciula-n mînă şi-nvîrtind-o): Uite ce e, boierule, vorba ine, de ce inisem noi pe la ‘mneata.

Mitru (scărpinîndu-se):  Ia vorbeam şi cu Tudorache al Păunii să iie şi el, da pasămite s-a dus să caute un bou, de s-a rătăcit, că ita ca ita, cum o ştii şi ‘mneata, dar-ar lupu-n cornu ei…

Niţă: …Inisem să te rugăm de-o istorie.

Mitru: …Că ziceam că de! şi ‘mnitale-ţi pasă, dacă-i la o adică…

  Boierul: Ce?

Niţă: Vorba ine că adicătelea, să nu hie cu supărare, vorba lui nea Mitru, şi ‘mnitale ţi-ar fi bine, că trecui pe colea pe devale de la aria nouă; să vezi grîul… e culcat de tot de tot… l-a prăpădit ploaia… boierule.

Boierul: Ei, ce?

Niţă: Ine vorba… că dacă nu te-ai supăra…

Boierul: Ei, ce? spune.

Mitru: Vorba e, inisem pă la ‘mneatale să te rugăm dacă pofteşti, să-ţi faci pomană să mai dai cu deştu la bulametru ăla, să-i mai potriieşti limba…

Niţă: …Că ne potopeşte de tot ploaia asta, stare-ar pustie!

*

(Reprodus după I. L. Caragiale, OPERE 3, ediţie critică de AL. ROSETTI,  ŞERBAN  CIOCULESCU,  LIVIU  CĂLIN, cu o introducere de  SILVIAN IOSIFESCU, Editura Pentru Literatură, 1962)

(Imaginea, din galeria virtuală dedicată lui I.L.Caragiale de Nicolae Ioniţă aici:http://www.personality.com.ro/caragiale.htm)

______________________

(Posted on februarie 12, 2012)

Anunțuri
Posted in: OftalMOFTologia