O „scrisoare deschisă” adresată Ministrului Educaţiei de profesorul şi criticul literar Dan Gulea

Posted on Septembrie 14, 2015

8



Stimate domnule Ministru al Educaţiei,

Vă scriu această scrisoare pentru că sunt obligat; am o experienţă la catedră, la toate nivelurile învăţământului, de la gimnaziu la universitar, participând la reformele în educaţie de la introducerea manualelor alternative, până în prezent.

Este calitatea în care vă scriu, cu scopul de a începe o dezbatere publică, despre unele aspecte de la orele de limba şi literatura română.

Este evident că programa şcolară la limba şi literatura română este învechită; deşi a fost, pe clase, modificată, ultima oară, în 2006, iar pentru examenul de bacalaureat, chiar în 2014, noile forme nu sunt decât un copy-paste al unor conţinuturi transmise cu fidelitate cam din anii 1990.

În centrul programei de bacalaureat se află lista scriitorilor numiţi canonici, care începe cu Eminescu şi se încheie, cronologic, cu Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. Este o afirmaţie implicită, devenită între timp intolerabilă, că în literatura română nu a mai apărut nimic de la aceşti doi scriitori (unul dispărut acum 30 şi de ani, altul cam acum 20 de ani), afirmaţi în anii 1960; astfel, în ultima jumătae de secol şi mai bine, s-au purtat bătălii canonice şi culturale, s-au afirmat generaţii, au existat polemici, mode şi personalităţi – totul în van, pentru că şcolarul nu are voie să cunoască toate acestea.

Despre mişcarea culturală a ultimilor ani spune, e adevărat, câte ceva programa de clasa a XII-a; o face însă la modul generic, sub etichete precum postmodernism (care ar trebui discutat, deşi nu precizează niciun autor postmodern care ar putea ilustra curentul) sau „literatura de după 1990”, ca şi cum ar fi un bloc compact, caracterizabil, crede programa, prin „literatura memorialistică”(titulatura exactă: „dinamica unor specii: memoriile şi jurnalul după 1990”). Un tribut adus anilor 1990, când afluenţa memoriilor a fost considerabilă, dar în niciun caz o programă valabilă pentru a descrie lumea de azi, lumea literară de azi.

Sigur, profesorul poate alege, pentru ilustrarea noţiunilor, dintr-o listă de autori sau de texte. Exact aşa scrie: „se pot folosi”. Nu trebuie, nu este necesar, ci doar dacă se vrea.

Nici tradiţia culturală românească nu este respectată; „canonicii” încep, spuneam, cu Eminescu. Vid absolut înainte: mă uit în urma mea – mă-ntunec. Nu există Miron Costin, nici Cantemir, Budai-Deleanu, nici Alecsandri, nimeni. E drept, ca şi în cazul postmoderniştilor, aceşti autori sunt îngrămădiţi în liste din care „profesorul să-şi aleagă”. Sunt menţionate etichete culturale: umanismul (noţiune de altminteri controversată în istoria noastră literară), iluminismul ş.a. Poţi vorbi despre aceşti autori. Sau nu.

Pe lângă acest galimatias, deşi avem profilul uman şi profilul real, deşi avem programe diferite pentru acestea, deşi avem simulări de clasa a XI-a şi de clasa a XII-a diferite, programele pe clase au rămas identice: una şi aceeaşi şi pentru uman, şi pentru real, indiferent dacă elevii sunt în clasa a IX-a, a X-a, a XI-a sau a XII-a, indiferent dacă fac 3, 4 sau 5 ore / săptămână.

Astfel, viziunea pe care programele de liceu şi de bacalaureat o oferă despre literatura şi cultura română este nu doar deformantă, ci şi incoerentă. Acesta este o situaţie ce durează de ani de zile; o consider intolerabilă prin prejudiciile pe care le aduce ideii naţionale.

Pentru o minimă bază de discuţie trebuie de urgenţă create tipuri de programe pentru fiecare profil de liceu (uman sau real) şi reconfigurată materia astfel încât să reflecte evoluţia reală a literaturii române, atât din ultimii 60-70 de ani, cât şi constituirea începuturilor noastre. Lista scriitorilor canonici (din care un absolvent ar cunoaşte cel puţin un text) trebuie regândită în conformitate cu 5 secole de literatură şi, mai ales, adusă în prezent. Este inadmisibil ca din a doua jumătate a secolului XX să lipsească scriitori precum Eugen Ionescu (Ionesco), Gellu Naum, Radu Stanca, A. E. Baconsky, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Ileana Mălăncioiu, Ştefan Bănulescu, Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Teodor Mazilu, Sorin Titel, I. D. Sârbu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu , Emil Brumaru, Nicolae Manolescu, Mircea Cărtărescu, Alexandru Muşina, Simona Popescu, Gabriela Adameşteanu, Mircea Nedelciu, Ioan Groşan, Gheorghe Crăciun, Matei Vişniec.

Şi am citat doar dintre „posibilităţile” pe care le dă actuala programă de examen. Veţi spune că ei sunt deja integraţi. Că profesorul poate să aleagă dintre aceştia. Dar nu sunt absolut deloc „la alegere” sau la „se poate”. Ei trebuie citiţi, ei trebuie cunoscuţi prin cel puţin un text din opera lor. Ei sunt canonici. Iar fără ei suntem, ca absolvenţi de liceu, ignoranţi. Vă doriţi acest lucru? Vă asumaţi pe mai departe generaţii de absolvenţi care nu vor şti? Care vor spune în continuare că în literatura noastră nu se mai scrie nimic, că este o literatură de necuvinte?

Veţi spune, probabil, că procesul de validare a noilor manuale a ajuns în prezent la clasa a IV-a, că anul viitor va fi pesemne rândul clasei a V-a (și a IX-a). Dar schimbarea este mult prea lentă. Nu există în învăţământul nostru specialişti care să lucreze concomitent? Nu pot fi abordați toţi ani de studiu, simultan? Nu există o viziune coerentă? Oare de ce?

Cu stimă,

Dan Gulea, profesor

(Preluat de pe blogul autorului: http://literaturcoaz.blogspot.ro/2015/09/scrisoare-deschisa-ministrului-educatiei.html.)

*

Nota Admin. Mărturisesc că, deşi soarta literaturii române şi a cunoaşterii ei de cititorii cei mai tineri, care vor rămâne probabil, şi cititorii ei la maturitate, nu mi-e indiferentă, cum nu am nici o legătură cu ceea ce se numeşte impropriu azi în România „proces educaţional instituţionalizat”, cu atît mai puţin cel de stat, după ce am citit – cu tristeţea cotidiană, asigurată din belşug pe cap de locuitor, prin toate „mijloacele de producţie”, cu  „materie primă” inepuizabilă – am fost tentat să închid blogul profesorului şi criticului literar Dan Gulea şi, eventual, să-i scriu o „scrisoare închisă”, de solidaritate cu punctul lui de vedere.

Dar, am avut, imediat o viziune de coşmar: „am văzut” o şcoală şi nişte elevi în anii… 2025-2035! „Învăţând” silitori, la literatura română, istorie sau ştiinţe sociale, despre „autori” precum George Copos, Gigi Neţoiu, Gigi Becali, Dan Voiculescu, Antonie Solomon, Cornel Penescu, Dan Pasat, Sorin Apostu, Nicolae Mischie, Relu Fenechiu, Lucian Fenechiu şi Mihai Bogdan Damian… !!!

Scrisoarea profesorului Gulea este un semnal de alarmă demn de luat în seamă.

Cel puţin la fel de serios ca şi aceea adresată de

Prof. univ. dr. Marian Popescu Membrilor Consiliului Naţional de Etică, pe tema tezelor de doctorat plagiate de înalţi demnitari ai statului.

(Vezi:http://www.observatorcultural.ro/Membrilor-Consiliului-National-de-Etica.-Scrisoare-deschisa*articleID_32396-articles_details.html)

Astfel, am decis s-o reiau şi eu.

Subeducarea unei naţii este cel mai mare pericol, „factor de risc” ar spune o anume instituţie, pentru securitatea naţională. Nu vom putea da vina, la infinit, pe „nenorocul istoric” pentru stingerea fiinţei naţionale, predictibilă avînd în vedere condiţiile de precaritate de toate genurile în care sunt „educate” generaţiile de azi. Şi, desigur, atenţi la ceea ce se întîmplă în lume, chiar împrejurul nostru!

Anunțuri
Posted in: Spune acum!